#48425: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ????? - JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ? 

ACTIVITATI DE SERVIRE A BAUTURILOR, MASA SI DANSUL OLTCHIM: HOTIA DE LA OLTCHIM = 9 MILIOANE EURO.

SI SE JURA CA NU FURA DAR I-AM PRINS CU CREANTELE CURENTE SALARII IN INSOLVENTA OLTCHIM 2013 IN GURA!!!!

SALARIILE: DNA S.O.S. OLTCHIM RAMNICU VALCEA!!!!!!

UNDE SUNT BANII DE LA  OLTCHIM?????

 JAF LA OLTCHIM 2012-2013-2015-2016:UNDE SUNT BANII????

RESTITUIE IN INTEGRUM ( RESTITUTIO IN INTEGRUM ) CU PENALIZARILE SI DAUNE-INTERESE TOT, DISPONIBILIZATII 2013!!!

UNDE SUNT BANII DE LA  OLTCHIM?????

SALARII PLATI COMPENSATORII CCM SUMA NETA: 38.164.916 LEI (9 milioane euro) la 929 salariati(602 în Vâlcea şi 327 în Piteşti) disponibilizati:  

1.    17.106 lei pentru o vechime  intre 0 - 5 ani, reprezentând o suma neta echivalenta cu 6 salarii medii brute existente in S.C. Oltchim S.A., la data concedierii;
2.    34.212 lei pentru o vechime  intre 5 - 15 ani, reprezentând o suma neta echivalenta cu 12 salarii medii brute existente in S.C. Oltchim S.A., la data concedierii;
3.    51.318 lei pentru o vechime mai mare de 15 ani, reprezentând o suma neta echivalenta cu 18 salarii medii brute existente in S.C. Oltchim S.A., la data concedierii;

Membrii CAR Oltchim acuza Consiliul de Administratie de deturnare de fonduri

  http://www.impactreal.ro/

DISPONIBILIZATII DE N- ORI PAGUBITI:

1. FARA LOC DE MUNCA SI DISPONIBILIZATI 2013;

2. DISPONIBILIZARE CU PLATA DE BANI AJOFM 2013  DIN ACESTIA PLATIM C.A.R. OLTCHIM 2012 SI PENALIZARI CU DOBANZI DIN 2013 PANA AZI, DETURNAREA DE FONDURI BANI SALARII  PE TIMPUL CONDUCERII CET GOVORA MIHAI BALAN anul 2012,CARE A OPRIT PENTRU PLATA DIN SALARII, DAR CARE N-AU AJUNS LA DESTINATAR, NOI FIIND IN CONTINUARE NEVOITI SA ACHITAM PENALIZARI DE INTARZIERE SI RESTANTE;

3. CREANTA PLATI SALARII COMPENSATORII 2013 CONFORM CONTRACTULUI COLECTIIV DE MUNCA, anul 2013, IN FUNCTIE DE VECHIME NEPLATITA SI NEACHITATA, TINAND CONT CA SUNTEM LA PESTE UN AN  DISTANTA DE LA DISPONIBILIZARE, PIERDERILE FIIND LA ZI NEACHITATE FATA DE NOI SI N-AU AJUNS LA DESTINATARII DISPONIBILIZATI 2013;

4. BLOCATI SI DETURNATI VOIT FARA ACORDUL SCRIS DE CATRE DISPONIBILIZATI  2013, ILEGAL FIIND BLOCATI CATRE MASA CREDALA 2013-2014,SALARII COMPENSATORII CONFORM CONTRACTULUI COLECTIIV DE MUNCA, anul 2013, IN FUNCTIE DE VECHIME..., DOVEDITE ACUM CA NU AVEAU CE CAUTA ACOLO BLOCATE;

5. ANAF IMPOZITATI, PILONUL II PENSII PRIVATE SI CASEI DE PENSII STATUTUL ROMAN, APAREM CU SUME DE BANI  PE CARE NOI NU-I AVEM NICI PANA AZI;

6. INCALCAREA LEGII INSOLVENTEI 85/2006 SI TOATE LEGILE DE CATRE PIPEREA CU ASOCIATII &CO SI  NICULAE BALAN BDO Business Restructuring SPRL si restul participantilor....!!!!!!

7.

8.

9.

10.

-

-

-

N.

A FOST O COMPLICITATE SINDICATE (TOATE INCLUS SI  IONEL VINCEA DE LA CARTEL ALFA SI FOST MENTCHIM FALIMENT ) SI STATUL ROMAN  SUNT IN CULPA.

USG obligatăsă se supunăcondiţiilor CET Govora

6 septembrie 2016

CET Govora a câștigat litigiul cu Chech Sodă. Tribunalul Vâlcea a trebuit să ia o decizie în urma denunțului făcut de Remus Borza, administratorul judiciar al CET Govora, în ceea ce privește contractul dintre furnizorul de energie termică şi polonezii de la USG.

Borza a denunțat contractul deoarece nu mai este de acord ca CET Govora să furnizeze către USG abur tehnologic sub preţul pieţei.

Conflictul dintre CET Govora și Uzinele Sodice Govora, deținute de polonezi de la Chech, a început la începutul lunii august, când administratorul judiciar al CET-ului, Remus Borza a cerut combinatului să plătească aburul tehnologic furnizat măcar la minimul cerut de piață și nu sub acest preț, lucru pe care polonezii l-au refuzat.

Remus Borza, a anunțat săptămâna trecută că dacă Tribunalul Vâlcea va da o decizie în favoarea USG-ului, el nu va avea altceva de făcut decât să își depună mandatul și să bage CET-ul în faliment, deoarece nu poate conduce o companie care merge pe pierdere din cauza contractelor defectuoase.

Adi STROESCU

Remus Borza: În urma renegocierii contractelor cu Oltchim și USG, CET Govora economisește 30 milioane lei pe an

Administratorul judiciar al CET Govora, Remus Borza, a declarat marți pentru AGERPRES că există premisele semnării unui contract pe zece ani între CET și Uzinele Sodice Govora (Ciech Soda România) la un preț corect de furnizare a aburului industrial.

Declarația lui Borza a fost făcută în contextul în care Tribunalul Vâlcea a dat câștig de cauză CET Govora în litigiul pe care această companie l-a avut cu uzina poloneză de sodă. 

"Azi s-a făcut un act de dreptate, o reparație morală. Exact în urmă cu 30 de minute, am fost contactat de Uzinele Sodice Govora care doresc un contract pe 10 ani, la prețul de 106 lei gigacaloria pentru aburul de 6 și 13 bari și 110 lei gigacaloria pentru aburul industrial de 35 de bari. Astfel CET Govora a finalizat renegocierile de livrare a aburului industrial cu principalii clienți Oltchim și USG, în urma noilor contracte rezultând o economie pentru noi de 30 de milioane lei pe an. Aceste venituri ne vor permite să implementăm un plan de reorganizare care să facă posibilă plata creanțelor de la masă credală, de a susține investiții de mediu și retehnologizare. În final putem vorbi de o reinserție a CET Govora în circuitul civil ca o societate viabilă, eficientă și competitivă", a precizat Borza.

CET Govora, societate aflată în subordinea Consiliului Județean Vâlcea, este unul din marii agenți economici ai județului, care produce curent electric pe bază de combustibil fosil, abur industrial pentru Oltchim și agent termic în regim centralizat și apă caldă pentru popu.lația din Râmnicu Vâlcea.

În luna mai a acestui an, CET Govora a fost declarată în insolvență, Remus Borza fiind desemnat administrator judiciar.

Astăzi, Dan Șova şi Mihai Bălan (fost director CET Govora) au termen de judecată la ICCJ în dosarul CET

Zi plină la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. O serie de politicieni de prim rang au termen în diferite procese. Printre aceştia se numără şi Dan Șova care, alături de Mihai Bălan, sunt anchetaţi pentru trafic de influenţă şi abuz în serviciu, în legătură cu încheierea unor contracte de asistenţă juridică cu CET Govora.

Potrivit comunicatului DNA, „În perioada octombrie 2011 - iulie 2014, inculpatul Șova Dan-Coman a pretins sume de bani și a primit în total 100.000 de euro de la o persoană denunțătoare, în schimbul traficării influenței sale reale pe care o avea pe lângă directorul general al centralei de energie termică CET Govora SA, inculpatul Bălan Mihai, astfel încât acesta din urmă să asigure încheierea unui contract de asistență juridică cu o anumită societate de avocatură, contract de tip abonament lunar, la o valoare de 10.000 euro/lună.”

TRASEUL BANILOR. Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim etc...la presiunile politice ale lui Ponta. Pasul II - Ponta primeste o parte din bani si un autoturism de la Casa de avocatura a lui Sova

Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim etc...la presiunile politice ale lui Ponta

Turcescu.ro Jaful Şova- Ponta explicat punct cu punct de Turcescu.ro. DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE!

#48430: TRASEUL BANILOR. Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim etc... - TRASEUL BANILOR. Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim etc... 

#48431: TRASEUL BANILOR. Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim etc... - Re: TRASEUL BANILOR. Pasul I: Casa de avocatura SOVA ia bani grei de la Turceni-Rovinari, Oltchim et 

#48397: ETALON TV - ETALON TV 

Vineri 09 septembrie a.c.,în cadrul emisiunii "AVEȚI CUVÂNTUL "de la ETALON TV începând cu ora 19:00 voi dezvălui documente incendiare cu IZ PENAL, în care sunt implicate NASUL(Georgescu Ion), FAMIGLIA FINULUI (Mircia Gutău), foști funcționari de la REGISTRUL COMERȚULUI VÂLCEA de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Judecători delegați la ședințele Registrului Comerţului Vâlcea... Veți vedea mafia Vâlceană condusă de cei doi foști pușcăriași și increngătura acestora cu fostul șef al ANAF-ULUI Vâlcea și FAMIGLIA TUDOR "..... Această anchetă va zgudui VÂLCEA.....

Pe internet, puteti urmarii DIRECT  ETALON TV la acest link https://www.youtube.com/watch

#48413: OLTCHIM 2013 CAZURI PENALE!!!!!! - marţi, 06 septembrie 2016 Sindicaliştii nu vor vînzarea Oltchim pe bucăţi 

DUMITREEE! MARCULEEE!
MAI TARE BAIETI ... SA VA AUDA TOT POPORUL!
UNDE-ATI FOST "PLECATI" DE PESTE TREI ANI DE ZILE?

http://www.curier.ro/index.php?option=com_

BREAKING NEWS: Remus Borza s-a înscris la ALDE

Tarziu Marculeeeeee ,tarziu Dumitreeeeeeee pana acum unde ati fost ati stiut doar sa incasati cotizatiile prostilor de membri iar acum practic jucati un teatru ieftin daca intradevar va pasa faceti impreuna o GREVAAAAAAA.

#48437: Sindicalisti Corupti - Sindicalisti Falsi 

Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie: 

Art. 13 

Fapta persoanei care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, intr-un sindicat sau patronat ori in cadrul unei persoane juridice fara scop patrimonial, de a folosi influenta ori autoritatea sa in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani. 

#48393: CREANTELE SALARIALE OLTCHIM 30.01.2013: DNA S.O.S. OLTCHIM!!!!!!!!! UPDATE:NU SCAPA NIMENI OLTCHIM! - Re: Re: Pentru cei interesati: OLTCHIM face angajari (electricieni, lacatusi mecanici)! 

Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I)

5 septembrie 2016 | Gheorghe PIPEREA

Procedurile de insolventa au mai multe aspecte comune tuturor statelor care reglementeaza aceasta procedura. Spre exemplu, suspendarea urmaririlor individuale (aceste efecte automate fiind continutul aproape complet al notiunii juridice de „protectie” a tribunalului), inghetarea valorii creantelor la data deschiderii procedurii si continuarea contractelor in curs la data deschiderii procedurii, descarcarea de datorii a falitului scuzabil (the fresh new start, in varianta americana), caracterul judiciar, colectiv si concursual al procedurii, precum si, intr-o masura importanta, caracterul sacrificial al acesteia – procedura insolventei este ca un Pat al lui Procust care obliga subiectii procedurii (debitorul si creditorii) sa se alungeasca ori sa se scurteze de membre in asa fel incat sa se cuprinda sau, dupa caz, sa incapa in pat.

Principiile procedurii insolventei fac parte din asa-numitul “cod genetic comun” al acesteia

Legislatia romaneasca parcurge, din pacate, un proces de indepartare de la aceste principii. Lumea noastra, juridica sau mireana, incepe sa le uite.

Nu se poate renunta la aceste principii. Altfel, ceea ce inca numim “insolventa“ devine un mutant periculos pentru mediul economic si pentru securitatea circuitului juridic civil.

1. Insolventa este o procedura judiciara

In mod traditional, insolventa este caracterizata ca o procedura esentialmente judiciara pentru bunul motiv ca doar procedurile judiciare prezinta garantii de: (i) transparenta, (ii) independenta si impartialitate a organelor care aplica procedura, (iii) control judiciar, drept la aparare si proces echitabil si (iv) executorialitate a dispozitiilor legale si judiciare relative la intreruperea urmaririlor silite individuale ale creditorilor (authomatic stay), la inghetarea datoriilor la nivelul celor din data deschiderii procedurii si la continuarea contractelor debitorului aflate in curs la data deschiderii procedurii. In plus, o procedura de insolventa derulata dupa rigorile unei proceduri judiciare reprezinta si o garantie (sau macar o speranta) de solutionare cu celeritate a conflictului, real sau aparent, intre legislatia insolventei si legea penala, conflict la ordinea zilei in prezent in dosarele de insolventa a profesionistilor.

In perioada de dupa instalarea crizei economice mondiale, al carui start a fost dat prin falimentul bancii de investitii Lehman Brothers, mai multe reglementari legale, precum si situatii de facto si conjuncturi econonomice ori geo-politice, au determinat o atenuare sau chiar o neutralizare a acestei caracteristici. In prezent, nu se mai poate vorbi de un caracter esentialmente judiciar al insolventei, ci de un simplu deziderat, de o generalitate. Caracterul judiciar nu mai este de esenta insolventei, ci doar de natura sa. In foarte multe situatii, insolventa este o procedura declarat extra-judiciara, administrativa (asa cum este cazul rezolutiei societatilor bancare sau al rezolutiei societatilor de asigurare ori cazul procedurii insolventei “administrative” a persoanelor fizice) sau, practic, se deruleaza in afara instantei, in paralel cu procedura propriu-zisa de insolventa ori impotriva acesteia. Unele proceduri de preventie sau de tratament al insolventei sunt derulate in afara instantei chiar cu scopul declarat de a evita procedurile judiciare, care sunt transparente si scrupuloase cu drepturile si interesele paticipantilor obisnuiti la procedura. Asa este cazul rezolutiei in afacerile bancare sau de asigurari, care este o procedura in mare parte confidentiala, netransparenta, in care drepturile participantilor la procedura sunt subordonate “imperativului” ca entitatea insolventa sa fie salvata, uneori in detrimentul stakeholders-ilor acesteia.

A. Ajutor de stat versus insolventa

1. Un prim exemplu (negativ) de inlaturare a caracterului judiciar al procedurii insolventei este implicarea Comisiei Europene, prin intermediul Directiei Generale Competitie, in procedurile de insolventaaflate in derulare, pentru depistareasi sanctionarea ajutoarelor de stat, anterioare sau contemporane procedurii insolventei.

Asa cum am aratat inca din 2008 (eram atunci la cca 15 luni de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana) “intr-un mediu de viata economico-sociala caracterizat prin interconectare si interdependenta, intreprinderea nu este un simplu vehicul concurential, ci si un centru vital in jurul carui graviteaza o multitudine de interese, altele decat cele ale intreprinzatorului. Intr-adevar, intreprinderea este un loc de munca, un contribuabil la bugetele publice sau locale, un client pentru banci si pentru furnizorii de utilitati, un potential finantator sau furnizor de programe sociale, o sursa de profit pentru actionari etc., toate aceste persoane sau entitati (stakeholders) fiind interesate in supraveituirea intreprinderii. Un “tratament optim“ al dificultatilor financiare ale intreprinderii trebuie sa tina seama si de aceste interese, ceea ce presupune implementarea diferitelor metode si proceduri de preventie a insolventei, precum si, in cazul nereusitei acestora, a procedurilor de redresare sub controlul judiciar al tribunalului“. Aceasta recomandare a fost setata de birocratia europeana, sub titulatura de Proiect optim privind restructurarea, falimentul si un nou inceput, in urma unui studiu elaborat, sub egida Comisiei Europene, de un grup de experti din 14 tari membre UE, carora li s-au alaturat experti din Norvegia si din 7 tari in curs de aderare (inclusiv Romania).

La 11 ani distanta, acest imperativ este din nou setat de Comisia Europeana, fiind transformat intr-o recomandare.

#48440: Gheorghe Piperea - Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

Comisia Europeana recomanda, in 2014, o “noua” abordare a procedurilor de insolventa, menita sa salveze intreprinderile si sa ofere o a doua sansa intreprinzatorilor cinstiti[4].

“[…] Comisia Europeana a prezentat o serie de principii comune aplicabile procedurilor de insolventa initiate la nivel national impotriva intreprinderilor aflate in dificultati financiare. Obiectivul acestora este de a pune accentul pe incurajarea restructurarii intr-un stadiu incipient a intreprinderilor viabile, prevenindu-se astfel intrarea lor in insolventa, mai degraba decat pe lichidarea intreprinderilor respective. Avand in vedere cele aproximativ 200 000 de intreprinderi din UE care risca sa intre in insolventa si cele 1,7 milioane de persoane care risca sa isi piarda locul de munca in fiecare an ca urmare a acestei situatii, Comisia doreste sa ofere intreprinderilor viabile sansa de a se restructura si de a se mentine pe piata. Reformarea normelor nationale in materie de insolventa ar fi in avantajul tuturor partilor: le-ar permite firmelor viabile sa isi continue activitatea si sa protejeze locurile de munca si, totodata, ar crea un mediu mai favorabil pentru institutiile creditoare, care in acest fel si-ar putea recupera o parte mai importanta din investitii decat daca intreprinderile debitoare ar da faliment. Intreprinzatorilor cinstiti care au trecut printr-un faliment ar trebui sa li se ofere rapid o a doua sansa, intrucat s-a dovedit ca acestia au mai mult succes a doua oara. Recomandarea adoptata […] survine in urma unei consultari publice desfasurate anul trecut cu privire la o abordare europeana a insolventei (IP/13/655) si a unei propuneri de revizuire a normelor UE privind cazurile de insolventa transfrontaliera, care a fost aprobata recent de Parlamentul European (MEMO/14/88)”.

In continuare, anuntul public al Comisiei arata ca recomandarea “va contribui la instituirea unui cadru coerent pentru normele nationale in materie de insolventa, cerand statelor membre: (i) sa faciliteze restructurarea intr-un stadiu incipient a intreprinderilor aflate in dificultati financiare, inainte de lansarea procedurii oficiale de insolventa si fara proceduri lungi sau costisitoare, astfel incat sa limiteze recurgerea la procedura de lichidare; (ii) sa permita intreprinderilor cu datorii sa isi restructureze activitatea fara sa fie nevoie sa se inceapa oficial procedurile judiciare; (iii) sa dea intreprinderilor aflate in dificultati financiare posibilitatea de a solicita o perioada de gratie temporara de pana la patru luni (care sa poata fi prelungita pana la cel mult 12 luni), perioada in care sa adopte un plan de restructurare, inainte ca institutiile creditoare sa poata initia proceduri de executare silita impotriva lor; (iv) sa faciliteze procesul de adoptare a planului de restructurare, tinand seama atat de interesele debitorilor, cat si de cele ale creditorilor, astfel incat sa se mareasca sansele de salvare a intreprinderilor viabile; (v) sa reduca impactul negativ pe care falimentul l-ar avea asupra sanselor viitoare ale unui intreprinzator de a pune bazele unei noi afaceri, in special prindescarcarea acestora de datorii in termen de cel mult trei ani[5]”.

 De observat ca aceste imperative, sfaturi si sug..estii sunt emise de aceeasi Comisie Europeana care, in materie de competitie si ajutor de stat, isi schimba radical discursul. In anul 2013 s-a intamplat ca un grup de investitori originari din Romania, dar cu cetatenie suedeza, sa castige un arbitraj international contra Romaniei, obtinind o despagubire pentru exproprierea ilegala a unei investitii prin retragerea unor facilitati fiscale. Solutia a fost pronuntata de ICSID (un arbitraj institutionalizat derulat in cadrul Bancii Mondiale) in baza unui tratat bilateral Romania-Suedia, precum si in baza unui acord multilateral de protectie a investitiilor, semnat si asumat de Romania in cadrul institutional al Bancii Mondiale, ambele tratate fiind anterioare aderarii Romaniei la UE[6]. 

In acelasi an 2014 in care facea recomandarile de mai sus in legatura cu procedurile de insolventa, Comisia Europeana a interzis Romaniei plata despagubirilor pronuntate de ICSID in speta Micula contra Romaniei, pe motiv ca ar fi vorba de un ajutor de stat ilegal. In plus, intrucat o parte din despagubiri fusese executata silit de creditori, Comisia Europeana a dispus recuperarea acestor despagubiri, pe care le-a considerat „ajutor de stat ilegal”.

In intentia de a consolida caracterul sacrosanct al deciziei CE in speta de mai sus, Romania si-a modificat legislatia in materie de recuperare a ajutoarelor de stat ilegale, aceasta legislatie capatand niste accente si reguli de-a dreptul bizare, mai ales in comparatie cu recomandarile din 2003 si, respectiv, 2014, ale aceleasi Comisii Europene.

Astfel, prin Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea OUG nr. 77/2014 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, precum si pentru modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996[7], s-a dispus, conform art. 41¹, ca instantele nationale sa asigure aplicabilitatea directa a art. 108 alin. (3) din TFUE (n.n – recuperarea neintarziata a ajutorului de stat), adoptand orice masuri necesare conform normelor procedurale nationale aplicabile. Conform alineatelor urmatoare, hotararea instantei poate impune, inter alia[8]: suspendarea platii unui ajutor ilegal, recuperarea ajutorului ilegal, recuperarea dobanzii corespunzatoare, despagubiri pentru concurentii afectati. Instantele nationale au obligatia de a verifica daca masura contestata a fost declarata sau nu ajutor de stat de catre Comisia Europeana sau de furnizor. In cazul in care masura a fost declarata de Comisia Europeana ca ajutor de stat, instanta nationala nu poate modifica caracterul de ajutor de stat al masurii de sprijin. Consiliul Concurentei si/sau Comisia Europeana pot interveni in cauza in calitate de amicus curiae. Daca furnizorul acorda ajutorul, prin incalcarea obligatiei de notificare sau a clauzei suspensive, instantele nationale pot adopta masurile necesare pentru protejarea partilor interesate, inclusiv prin masuri provizorii, daca este cazul. Beneficiarul unui ajutor de stat ilegal nu poate primi niciun alt ajutor inainte de aducerea la indeplinire a tuturor masurilor dispuse prin hotararea instantei nationale prin care s-a dispus recuperarea. Intreprinderile afectate de acordarea unui ajutor ilegal pot formula actiune in contradictoriu cu furnizorul impotriva acestei masuri, la Curtea de Apel Bucuresti”.

Textul imediat urmator este, insa, de-a dreptul teribil.

#48441: Gheorghe Piperea - Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

Conform art. 41² din Legea nr. 20/2016, “in cazurile in care s-a dispus recuperarea unui ajutor de stat/de minimis, iar beneficiarul ajutorului se afla in procedura de insolventa, instanta nationala ce deruleaza respectiva procedura de insolventa va accepta sa inscrie creanta privitoare la restituirea ajutorului in cauza in tabelul creantelor si va asigura recuperarea imediata a ajutorului de stat/de minimis, chiar daca acest lucru presupune incetarea activitatii intreprinderii [subl. n., Gh. P.]”.

Excesul de zel al legiuitorului roman duce aceasta reglementare in zona absurdului si a non-rezonabilului, fiind de natura a infrange principiul proportionalitatii din CEDO.

Ajutorul de stat este o decizie administrativa cu potential de tulburare a concurentei pe piata relevanta luata in favoarea unei intreprinderi in vederea salvarii sale de la faliment. Intrucat procedura insolventei se deschide printr-o decizie a unui judecator, este controlata pe parcrus de justitie si este inchisa printr-o alta decizie a unui judecator, este evident ca nu se poate confunda cu situatia ce rezulta dintr-un act administrativ, guvernamental sau local. Scopul acestei proceduri este acoperirea creantelor contra intreprinderii aflata intr-o stare de dificultate financiara atat de grava incat acea intreprindere nu se poate salva prin alte metode decat punerea sa sub protectia tribunalului. Acest scop, al acoperirii creantelor, poate fi atins fie prin reorganizare judiciara, fie prin lichidare falimentara, in ambele cazuri creditorii fiind nevoiti sa accepte sacrificii ale drepturilor lor. In orice caz, cei care decid, sub controlul unui judecator, calea de realizare a acestui scop, sunt creditorii, si nu vreo autoritate administrativa, fie ea centrala, locala sau supranationala. O decizie de business a creditorilor – autoritati publice luata intr-o procedura judiciara orientata catre scopul acoperirii creantelor lor, dar care este o optiune colectiva si concursuala pentru salvarea intreprinderii debitorului de la faliment, nu se poate incadra in tiparul ajutorului de stat. Insolventa nu este un proces administrativ, ci o procedura judiciara, aflata sub controlul de oportunitate al creditorilor si sub controlul judiciar al judecatorului sindic. Vanzarile de active in procedurile de insolventa sau restructurarile prin planuri de reorganizare judiciara nu sunt proceduri de privatizare si, deci, ar trebui excluse din analizele referitoare la salvarea prin ajutoare de stat a unor intreprinderi private sau de stat.

In alta ordine de idei, nu orice ajutor de stat este suspect de a fi ilegal. In legatura cu ajutoarele de stat ilegale, trebuie reamintit ca acestea sunt considerate incompatibile cu scopurile Tratatului daca, printre altele, se caracterizeaza prin selectivitate.

Conform art. 107 alin. (1) TFUE, “cu exceptia derogarilor prevazute de tratate, sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor (subl.n., Gh. P.) intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre”. Asadar, numai in cazul in care este tintit, selectiv, ne aflam in prezenta unui ajutor de stat ilegal, incompatibil cu piata interna. Daca ajutorul de stat este acordat tuturor intreprinderilor care activeaza pe aceeasi piata relevanta sau, cu atat mai mult, daca ajutorul de sta este consecinta inevitabila a aplicarii unei legi, asa cum este, bunaoara, legislatia insolventei, atunci problema incompatibilitatii cu piata interna a ajutorului de stat nu se pune.

Selectivitatea, impusa de TFUE ca un criteriu cumulativ al unui ajutor de stat ilegal, nu exista in cazul unei societati aflate in insolvenţa. Orice intreprindere, deci si una din sectorul public, poate sa fie intr-o situaţie de dificultate financiara, inclusiv intr-o situatie atat de grava incat sa releve o stare de insolvenţa, inclusiv o mare companie publica. Intreprinderea respectiva nu se afla voluntar in insolvenţa si nici pentru ca ar fi avut şi alta opţiune. In sistemul legii noastre, un debitor care este in stare de insolvenţa este obligat sa ceara deschiderea unei asemenea proceduri (şi sa se puna sub protectia tribunalului) de indata ce starea de insolventa se va fi instalat. Acel debitor care se afla in stare de insolventa nu are o optiune: el are la dispozitie doar 30 de zile sa se declare in insolventa; sanctiunea omisiunii de a face o astfel de declaratie este inchisoarea pentru bancruta simpla. Pentru acel debitor, a cere insolventa nu este o facultate, ci o obligatie; a obţine beneficiul unei reorganizari judiciare nu este ca si cand si-ar fi acordat singur un ajutor sau ca si cand ar fi obligat statul sa ii acorde un ajutor – exista un vot asupra planului, care se da pe 5 categorii de creditori, cu majoritati absolute in cadrul fiecarei categorii si exista, ulterior, o hotarare a judecatorului sindic de confirmare a planului, care tine cont si de votul creditorilor, dar si de fezabilitatea planului. Şi mai semnificativ din perspectiva (ne)selectivitatii este faptul ca votul pentru plan de reorganizare a debitorului nu este dat pentru ca statul, ca autoritate publica, ar fi vrut sa ajute debitorului ori pentru ca ar fi avut si alta opţiune, pe care nu a urmat-o. Odata deschisa procedura insolventei, orice creditor, deci si statul sau entitaţile deţinute/controlate de stat, trebuie sa participe la procedura (adica, aşa cum se spune in jargonul juridic, sa fie parte din „masa credala”). Omisiunea de a cere participarea la procedura este sancţionata cu inlaturarea creditorului din procedura – acel creditor devine strain de procedura, fiind in imposibilitatea de a mai pretinde ceva de la debitor. In fine, a vota sau nu un plan de reorganizare inseamna diferenţa intre sumele de bani ce ar fi obţinute de creditor din continuarea activitaţii debitorului şi sumele de bani ce ar reveni creditorilor ne-garantaţi dintr-un faliment (de regula, aceste sume sunt egale cu zero). De aceea, este o greşeala conceptuala grava a se considera ca votul pe care il da fiscul, spre exemplu, sau un alt creditor bugetar, pentru aprobarea un plan de reorganizare judiciara, ar fi o masura administrativa selectiva.

#48442: Gheorghe Piperea - Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

Daca o masura luata de autoritatile publice (sau de entitati controlate de acestea) in cadrul unor proceduri de insolventa este suspecta de a fi calificata ajutor de stat, atunci se efectueaza o comparatie de tipul testului creditorului/investitorului privat, pentru a stabili daca a existat sau nu un avantaj oferit intreprinderii debitoare si daca da, care a fost amploarea acestuia. In cadrul acestui test trebuie sa se compare masurile luate de autoritatile publice cu comportamentul pe care l-ar fi adoptat un operator economic obisnuit pe piata in aceleasi circumstante[9]. Nu se iau in calculul comparativ costurile si pierderile pe care le-ar antrena dificultatile intreprinderii pentru stat ca autoritate publica[10]. In cauza T-296/97 (speta Alitalia, considerentul 17), s-a stabilit ca modul in care se comporta un investitor privat intr-o economie de piata este determinat de perspectivele de rentabilitate[11]. Daca testul demonstreaza ca autoritatile publice s-ar comporta (s-au comportat) la fel ca un agent economic obisnuit, atunci existenta unui avantaj ar fi exclusa si, deci, nu am fi in prezenta unui ajutor de stat.

Fundalul analizei il reprezinta o intreprindere in dificultate, iar aceasta se poate afla in perioada pre-insolventei ori a procedurilor de preventie a insolventei (de genul administrarii special sau al concordatului) sau chiar in procedura de insolventa propriu-zisa. Comparatia care se face in interiorul testului investitorului privat trebuie sa tina cont de aceasta premiza, intrucat comportamentul creditorului privat fata de o companie in bonis este fundamental diferit fata de comportamentul aceluiasi investitor privat relativ la o companie in difcultate financiara/insolventa.

Intreprinderea in dificultate este un agent economic care nu este capabil ca, fie din resurse proprii, fie din contributii ale actionarilor sau ale creditorilor sai, sa isi acopere pierderile, iar acest blocaj poate determina, pe termen mediu sau scurt, falimentul intreprinderii[12]. Cand o intreprindere se afla in dificultate financiara sau chiar in insolventa, investitorul privat este nevoit sau, dupa caz, interesat, sa faca unele compromisuri, intrucat un faliment ar insemna o pierdere mult mai mare decat eventualele pierderi rezultate din aceste compromisuri. Mai mult chiar, falimentul unui partener de afaceri de care investitorul privat este (cvasi)dependent poate determina propriul faliment, ceea ce face ca reducerile de datorie, reununtarile la parti din creanta, continuarea unor contracte aflate in suferinta pe perioada dificultatii financiare a partenerului de afaceri sa fie, practic, inevitabile.

Acest gen de compromisuri sunt acceptabile si in cazul unor autoritati publice sau al unor entitati aflate sub controlul acestora si, de aceea, idea unui ajutor de stat ar trebui exclusa ori de cate ori autoritatile piblice – creditori ai intreprinderii aflate in dificultate fac aceleasi lucruri pe care le fac investirorii privati: ajuta intreprinderea in dificultate sa iasa din aceasta stare, indirect ajutandu-se pe ei insisi in incercarea de a evita propriile dificultati financiare.

Textul legii romane, mai sus citat, anuleaza aceste eforturi de salvare, deopotriva ale intreprinderii debitorului, ale creditorilor privati si ale creditorilor publici. Daca, prin decizia birocratica a DG Competition (o decizie executorie imediat), se impune recuperarea unui ajutor de stat declarat incompatibil cu piata interna, atunci judecatorul roman nu mai are optiune – va trebui sa asigure recuperarea acestui ajutor de stat[13], chiar cu pretul falimentului intreprinderii. O eventuala desfiintare ulterioara a deciziei birocratice are toate “sansele” sa devina inutila. Intre timp, ireversibil, intreprinderea va fi intrat in faliment.

Frustrant, in raport de principiile procedurii insolventei, este sa observi ca drepturile creditorilor rezultate din programul de plati din planul de reorganizare sau, dupa caz, din ordinea de preferinta in caz de faliment, sunt neutralizate, caci creanta rezultata din recuperarea ajutorului este considerata o creanta curenta, prioritara, platibila inaintea tuturor celorlalte creante, inclusiv cele salariale, garantate sau fiscale “obisnuite”. Orice intreprindere aflata in dificulatate, laolalta cu creditorii sai, care ar putea fi interesati in cel mai inalt grad in supravietuirea acestei intreprinderi, s-ar putea confrunta cu dilema utilitatii sau a necesitatii procedurii insolventei, in conditiile in care principiile si scopul procedurii (“acoperirea creantelor”) sunt neutralizate prin interventia Directiei Generale Competitie din cadrul CE. Nu mai bine s-ar crea niste structuri in cadrul acestei Directii europene, care sa se ocupe de restructurari de intreprinderi si sa se adauge armatei celorlalti 54 de mii de birocrati care lucreaza pentru CE? 

2. Un exemplu concret de lipsa de realism si de dubla masura in aplicarea regulilor si cutumelor birocratice in materie de ajutor de stat pre- sau post-insolventa este cazul Oltchim[14].

In anul 2012, Comisia Europeana a acceptat ca ajutor de stat conversia unor datorii ale Oltchim catre AVAS (actualmente AAAS) in actiuni, cu consecinta stergerii datoriilor, cu conditia privatizarii si a adaugarii de penalitati istorice la creanta bugetara, ceea ce a dus la adaugarea unei sume ce depasea un miliard de lei, doar cu titlu de accesorii. Masura ajutorului de stat din 2012, aprobat de CE cu aceste conditii, a fost una complet nerealista.

Ajutorul de stat nu poate fi acordat decat in conditiile unui plan de restructurare realist, care vizeaza restabilirea viabilitatii pe termen lung a beneficiarului, restructurare care sa se faca in termen rezonabil. Nu a existat un astfel de plan la acel moment, ci doar niste planuri si expectatii nerealiste, bazate pe estimari gresite ale unor consultanti, ca procedura de privatizare va reusi sa genereze un pret al actiunilor Oltchim suficient de mare pentru a acoperi un minim de 12% din datoriile Oltchim fata de AVAS (actualmente, AAAS), in conditiile in care, fara exceptie, bunurile Oltchim erau ipotecate sau gajate in favoarea unor creditori private (in special, banci). De altfel, privatizarea a esuat in luna septembrie 2012.

#48443: Gheorghe Piperea - Re: Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

In plus, in cazul Oltchim, inainte de insolventa, pe o perioada de 3 luni, a fost oprita complet activitatea. Creditorii, ca investitori privati, au cerut sau, dupa caz, au fost de acord cu reluarea activitatii, pe motiv ca, in faliment, si-ar fi recuperat mai putin sau nu si-ar fi deloc creanta si, in plus, ar fi pierdut un client, un partener de afaceri, un contribuabil. Unele banci au fost de acord chiar cu facilitarea unor credite noi sau cu prelungirea valabilitatii unor linii de credit, iar unii furnizori de utilitati sau de materii prime au fost de acord sa continue sa execute contractele in curs, desi acestea aveau probleme de executare din partea Oltchim (intarzieri la plata, plati partiale, executare defectuoasa etc). Activitatea a fost reluata in luna octombrie 2012 dar, inevitabil, societatea a intrat in insolventa in data de 29 ianuarie 2013.

Dupa intrarea in insolventa, creditorii cu garantii, ca investitori privati, au votat un plan de reorganizare, ocazie cu care au fost de acord cu o stergere de peste 30% a creantei lor, precum si cu rapoartele de evaluare care imparteau creantele intr-o parte garantata si una chirografara, in intentia de a primi prin planul de reorganizare mai mult decat ar fi primit in faliment. La momentul votului cu privire la planul de reorganizare (aprilie 2015), creditorii beneficiari de garantii au fost de acord chiar si cu reducerea cu 30%, in medie, a sumei de primit pentru partea de creante considerate garantata, in conditiile in care partea din creante care fusese trecuta in tabel, ca urmare a evaluarii, cu titlu de creanta chirografara, urmeaza a se stege in totalitate ca urmare a confirmarii planului de catre judecator. Aceasta parte consistenta a creantelor garantate (in jur de 50 de milioane de euro) a “alunecat”, cu acordul creditorilor beneficiari ai garantiilor, pe treptele inferioare ale ordinii de preferinta, la creditorii bugetari. Acestia din urma, fara un asemenea gest comportamental al creditorilor privati, nu ar fi luat nimic din acesti bani. Iar in caz de faliment al Oltchim nu ar fi luat nimic, oricum. Asadar, creditorii bugetari nu numai ca s-au comportat la fel ca investorul/creditorul privat, dar, in cazul reorganizarii Oltchim, au si facut un business bun din votul asupra planului de reorganizare.

Comportamentul creditorilor, de stat si privati, este perfect justificat atunci cand realizeaza ca valoarea creantelor ce pot fi recuperate tinde spre zero in scenariul falimentului. Centrul de greutate al deciziilor lor se muta dinspre „un acord cu privire la stergerea de datorii” catre „incasarea maximului posibil” dintr-o companie, in mod evident, supraindatorata. Comportamentul creditorilor controlati de stat si determinarea lui in raport de comportamentul unui creditor privat trebuie analizat pornind de la aceste premise concrete: datoriile acumulate depaseau valoarea activelor, acestea, aproapte in totalitate, erau grevate de garantii, iar creantele creditorilor de stat erau preponderent negarantate.

Judecatorii au confirmat irevocabil acest plan de reorganizare, asa cum este indeobste cunoscut.

In anul 2016, la 3 ani dupa deschiderea procedurii insolventei fata de Oltchim, aceeasi Comisie Europeana care, in 2012, a aprobat acel ajutor de stat constand in conversia creantelor in actiuni, pe baza unui plan de restructurare atat de nerealist, a deschis o investigatie pentru un posibil ajutor de stat la Oltchim, in perioada pre – si postinsolventa[15]. Nu a avut nicio importanta faptul ca Oltchim se afla in procedura judiciara de insolventa si ca planul de reroganizare a fost votat de creditori si confirmat prin hotarare irevocabila de judecatori.

In perioada septembrie 2012 – februarie 2015, creditorii nu aveau un debitor solvabil, de la care sa aiba sansa recuperarii creantei prin forta coercitiva. Interesul creditorilor (de stat sau privati) nu a fost acela de a lichida Oltchim, ci de a crea premisele pentru a face posibila valorificarea activelor si recuperarea creantelor. La momentul respectiv, creditorii Oltchim au inteles imposibilitatea recuperarii creantelor in lipsa functionarii societatii si au ales sa nu execute silit bunurile societatii in perioada ulterioara septembrie 2012, sa achite in avans marfa, sa nu pretinda compensarea cu datoriile acumulate anterior, etc.

#48444: Gheorghe Piperea - Re: Re: Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

Comportamentul recomandat de Comisie ca fiind cel adecvat in momentul septembrie 2012 nu este cel pe care un creditor privat l-ar fi adoptat, deoarece nu ar fi asigurat, in perioada relevanta, recuperarea creantei creditorului de stat. Un un creditor privat, avand un debitor deja insolvabil, ar actiona in scopul crearii premiselor recuperarii, cel putin partiale, a creantei sale, si nu in sensul lichidarii, daca aceasta lichidare nu i-ar aduce nicio recuperare. Comisia considera ca planul de reorganizare favorizeaza scenariul reorganizarii in detrimentul lichidarii luand in calcul anumiti factori care nu a fi luati in considerare de un operator privat, precum factori sociali si mentinerea unui actor in piata si un contribuabil important. Trebuie subliniat ca mentinerea activitatii platformei industriale a fost apreciata de catre creditori privati ca un argument favorabil reorganizarii, intrucat furnizorii locali beneficiaza la randul lor de aceasta activitate, si nu numai. Creditorii, cum sunt unii furnizori de materie prima sau de utilitati, inregistreaza o cifra de afaceri din contractele derulate cu Oltchim si au votat planul de reorganizare, desi acesta nu le asigura recuperarea decat a unei parti din creanta anterioara deschiderii procedurii insolventei. Prin urmare, chiar daca un operator privat are un dublu interes in relatia cu Oltchim (atat recuperarea, macar in parte, a creantei anterioare deschiderii procedurii, cat si continuarea deruarii unui contract), acesta poate vota astfel incat sa isi satisfaca ambele interese. In mod similar, daca Statul ar avea un astfel de interes dublu, trebuie sa i se permita sa actioneze asemenea operatorului privat. In cazul Oltchim, atat statul, cat si operatorii privati au actionat intr-o maniera similara pentru a-si asigura o cat mai buna recuperare a creantelor si exploatare a afacerii Oltchim.

Masurile de ajutor de stat sunt acte administrative de voinţa, acte de putere ale autoritaţilor publice, care au, printre altele, efect de afectare sau de tulburare a concurenţei pe piaţa relevanta. Din acest punct de vedere, este o greşeala (iar aceasta este grava, intrucat, din pacate, vine de la Comisia Europeana) confundarea unei masuri administrative, care este un act unilateral de autoritate publica, cu o soluţie judecatoreasca, aşa cum este cea de confirmare a unui plan de reorganizare. Oricum, e bine de ştiut ca hotararea judecatoreasca de confirmare a unui plan este una foarte speciala, pentru ca nu este vorba doar de a spune dreptul (jurisdictio) si de a impune executarea unei masuri (imperio), ci este vorba si despre a confirma un vot al creditorilor care se da asupra unui plan de reorganizare intr-o adunare a creditorilor.

Ceea ce este tipic procedurii insolvenţei este ca ea este o procedura colectiva, concursuala, o procedura de sacrificiu, unde toţi cei care participa la acest vot asupra planului de reorganizare accepta un sacrificiu sau o pierdere. Iar planul este confirmat de un judecator sindic. Din acest punct de vedere, acolo unde este vorba despre un plan de reorganizare judiciara, nu se poate vorbi despre un ajutor de stat, pentru ca din start este exclusa ideea unei masuri administrative luate de o autoritate publica.

In plus, o societate care este supusa unei proceduri de reorganizare este o intreprindere care se afla in dificultate. Comportamentul partenerilor unei astfel de intreprinderi aflate in dificultate, atat al cel al investitorilor privati, cat si cel al creditorului public (al autoritatii publice), este complet diferit de comportamentul pe care l-ar putea avea aceiasi „actori” fata de o intreprindere in bonis. Desigur ca un investitor privat, in intenţia de a-si recupera creantele fata de o societate in bonis, se comporta, in principal, dupa cum ii dicteaza scopul obţinerii de profit. Din punctul acesta de vedere, testul investitorului privat, cand este vorba despre o astfel de societate in bonis, trebuie sa fie ghidat de scopul principal al unui investitor privat, adica ideea de obtinere de profit din acest comportament.

Dar, cand vorbim despre o intreprindere in dificultate, obtinerea de profit direct nu mai este posibila decat in mod partial si indirect. Aceasta intrucat o intreprindere in dificultate este o intreprindere care este pe cale sa intre in faliment, iar investitorul trebuie sa incerce, mai degraba, sa evite pierderea ce ar rezulta din falimentul debitorului. De aceea, el este fortat la compromisuri: stergeri totale sau partiale ale creantelor contra acelei intreprinderi, esalonari, discounturi etc. In plus, din momentul in care o astfel de intreprindere intra in faliment, nu mai este vorba exclusiv de interesele acţionarilor/proprietarilor intreprinderii. Este vorba despre un complex de interese mult mai larg si mult mai important decat cel al actionarilor directi (shareholders) sau al proprietarilor intreprinderii. E vorba de interesele acţionarilor indirecti ai intreprinderii (stakeholders), adica de acele persoane sau entitati care, fara sa fie actionarii directi ai intreprinderii, totusi sunt dependente, intr-o masura mai mica sau mai mare, de supravietuirea intreprinderii. Este vorba de salariaţi, comunitatea locala, furnizorii de utilitati si chiar de banci. O societate care dispare din faliment inseamna un contribuabil in minus, un furnizor de locuri de munca directe sau pe orizontala in minus, un client in minus pentru furnizorii de utilitaţi sau pentru banci etc. Cu cat este mai mare intreprinderea, cu atat acest minus este mai important si mai greu de consecinte. Daca vorbim, spre exemplu, despre companii publice, avem in vedere nu doar niste agenţi economici care se afla in dificultate si care, intamplator si exceptional, sunt deţinuţi de stat, avand “sanse” mai mari de fi ajutaţi de stat, ci vorbim de agenţi economici care in mod direct genereaza mii de locuri de munca, iar pe orizontala genereaza zeci de mii de locuri de munca, de agenti economici singulari in zona lor de activitate si chiar in zona lor geografica, pentru ca se intampla ca in regiune acestia sa fie singurii furnizori de locuri de munca.

Avocat prof. dr. Gheorghe Piperea
PIPEREA & ASOCIAȚII

Tribunalul Vâlcea a dat câştig de cauză CET Govora în litigiul cu Ciech Soda România

Administratorul judiciar Remus Borza va face public în curând raportul cauzelor insolvenţei CET şi va prezenta o schiţă de plan de reorganizare a societăţii

Marţi, 6 septembrie, Tribunalul Vâlcea a admis decizia de denunţare a contractului dintre CET Govora şi compania poloneză Ciech Soda România (CSR), proprietara Uzinelor Sodice Govora (USG). Imediat după pronunţarea sentinţei, administratorul judiciar al CET Govora Remus Borza a declarat că există premisele semnării unui contract pe zece ani între CET şi Uzinele Sodice Govora (Ciech Soda România) la un preţ corect de furnizare a aburului industrial. În aceeaşi zi, deşi au dreptul la contestare a deciziei în şapte zile de la comunicare, CEO-ul CSR, Witold Urbanowski, a confirmat anunţul lui Borza, compania poloneză precizând că este de acord cu rezultatul negocierilor purtate înainte de proces, 106 lei per Gcal pentru aburul industrial de 6 şi 13 bari şi 110 lei, pentru aburul industrial de 35 de bari.
“Azi s-a făcut un act de dreptate, o reparaţie morală. Am fost deja contactat de reprezentanţii USG care doresc un contract pe 10 ani, la preţul de 106 lei gigacaloria pentru aburul de 6 şi 13 bari şi 110 lei gigacaloria pentru aburul industrial de 35 de bari. Astfel, CET Govora a finalizat renegocierile de livrare a aburului industrial cu principalii clienţi Oltchim şi USG, în urma noilor contracte rezultând o economie pentru noi de 30 de milioane lei pe an. Aceste venituri ne vor permite să implementăm un plan de reorganizare care să facă posibilă plata creanţelor de la masa credală, de a susţine investiţii de mediu şi retehnologizare. În final, putem vorbi de o reinserţie a CET Govora în circuitul civil ca o societate viabilă, eficientă şi competitivă”, a precizat Borza, citat de Agerpres.

Contract păgubos semnat de vechea conducere CET cu USG

Euro Insol, administratorul judiciar al CET Govora, a notificat Uzinele Sodice Govora (USG) privind denunţarea contractului de furnizare abur industrial începând cu 1 august 2016, pentru a reduce pierderile care s-au ridicat anul trecut la 97 milioane lei şi pe primele 6 luni din 2016 la 24 milioane lei, potrivit unui comunicat al companiei, remis marţi. La momentul deschiderii procedurii insolvenţei, 9 mai 2016, CET Govora înregistra capitaluri proprii negative de 29 milioane lei, pierderi de 300 milioane lei şi datorii de peste 400 milioane lei, ceea ce ar fi însemnat falimentul iminent dacă nu s-ar fi apelat în ultimul ceas la procedura insolvenţei. Potrivit datelor făcute publice de administratorul judiciar Remus Borza, în ultimii 10 ani a fost în vigoare un contract între CET Govora şi USG prin care producătorul vâlcean de energie electrică şi termică a livrat constant abur industrial la un preţ mult mai mic decât preţul de cost sau preţul reglementat de ANRE. Preţul contractual era de 78 lei Gcal, în condiţiile în care preţul reglementat era de 106 lei Gcal, iar preţul de cost de 130 lei Gcal. Creşterea preţului contractual, una insignifiantă, acceptată prin semnarea contractului de către vechea conducere a CET Govora SA, pe intervalul de referinţă 2006 — 2016 nu a fost de natură să acopere nici măcar inflaţia, apreciază reprezentanţii Euro Insol. Astfel, CET Govora a înregistrat pierderi prin raportare la indicele de inflaţie de 39 milioane euro, respectiv 30 milioane euro, ca diferenţă între preţul reglementat de ANRE şi preţul contractual, sau 64 de milioane euro ca diferenţă între preţul de cost şi preţul contractual.
CET Govora, societate aflată în subordinea Consiliului Judeţean Vâlcea, produce energie electrică şi abur industrial pentru societăţile de pe platforma chimică Râmnicu Vâlcea şi agent termic în regim centralizat şi apă caldă pentru peste 140.000 de locuitori din Râmnicu Vâlcea, Călimăneşti şi Băile Olăneşti.

https://www.youtube.com/  MIN. 1,26  " Eu fac promisiuni pe care eu mi le respect, nu promisiuni doar asa ca sa ma aflu in treaba, pentru ca nu sunt politician..., VA POT GARANTA CA LA SFARSITUL LUNII AUGUST AVEM UN PLAN DE REORGANIZARE LA OLTCHIM... " => PIPEREA&CO 18 iun. 2014

Si iata ce ne declara, in data de 25 ianuarie 2013 (da ati citit bine, 25 ianuarie 2013, inainte de intrarea OLTCHIM in insolventa) "parintele" insolventei OLTCHIM, regele neincornat al practicienilor in insolventa:
- OLTCHIM poate fi salvata;
- OLTCHIM va sta in insolventa un an, un an si jumatate;
- Va negocia si asigura un capital de lucru de 40 milioane de EURO;
- Va sterge 400-500 de milioane din datoria catre stat;
- Va recupera tot ceea ce s-a instrainat in mod fraudulos in ultimii 3 ani;
- Va vinde activele care nu fac parte din activitatea de baza a OLTCHIM: hoteluri, sere, afaceri derulate in asociere cu sindicatul.

Asta este ce a declarat. Ce a facut ... ati vazut cu totii, nimic din ceea ce a declarat cu surle si trambite peste tot, inainte de a fi uns ca "faraon" la OLTCHIM.

http://www.puterea.ro/economie/datoriile

Datoriile Oltchim vor fi şterse

A.A. l 2013 - 01 - 25  14:18

Insolvenţa va pregăti Oltchim pentru privatizare, spune avocatul Gheorghe Piperea, propus de Consiliul de Administraţie (CA) pentru administrarea insolvenţei celui mai mare combinat petrochimic din ţară. Datoriile către stat vor fi şterse, cele către bănci negociate şi extinse, iar declanşarea acestei proceduri va suspenda valul de executări silite începute de către creditorii mai mici şi de către companiile de stat în ultima vreme.

„Cu siguranţă poate fi salvată", spune despre compania Oltchim avocatul Gheorghe Piperea, partener coordonator la Rominsolv, firma propusă de CA pentru administrarea insolvenţei firmei de stat, potrivit economica.net.

Oltchim are datorii imense, de peste 700 de milioane de euro la sfârşitul anului 2012 (cea mai mare parte către stat şi firme de stat), în condiţiile în care activitatea este, în mare parte, sistată. În primele nouă luni ale anului trecut, pierderile Oltchim erau de 70 de milioane de euro.

„Există două-trei metode prin care aceste datorii pot fi şterse. În primul rând, se vor şterge 400-500 de milioane din datoria către stat. Ştergerile de datorii în insolvenţă nu sunt considerate ajutor de stat. Cu băncile vom ajunge la un acord pentru extinderea maturităţilor creditelor. Vom negocia şi asigurarea capitalului de lucru necesar – estimat la 40 de milioane de euro", declară avocatul.
Potrivit lui Piperea, executările silite declanşate de creditorii mai mici şi mai agresivi în ultima vreme vor fi suspendate.
„Un alt efect imediat al declarării insolvenţei este îngheţarea datoriilor la valorile curente. Nu mai curg dobânzi şi penalităţi. De asemenea, tot ce s-a înstrăinat fraudulos în ultimii trei ani se va întoarce în patrimoniul societăţii".

Activele care nu fac parte din activitatea de bază a Oltchim vor fi vândute, spune Piperea, de la hoteluri şi sere la afacerile derulate în asociere cu sindicatul.

Hibele managementului anterior, care au adus compania în stare de insolvenţă, vor fi evidenţiate în curând. „Se va face un raport la 40 de zile prin care se vor arăta care sunt cauzele insolvenţei, care sunt persoanele care se fac vinovate de această situaţie şi care sunt şansele de reorganizare ale afacerii", adaugă Piperea.
„Acest caz va fi un caz şcoală pentru toate privatizările de până acum din România", spune avocatul, care crede că Oltchim va sta în insolvenţă un an, un an şi jumătate, apoi va fi privatizată în perioada de reorganizare.
Intrarea în insolvenţă urmează să fie confirmată de Tribunalul Vâlcea 

Oltchim a depus la Tribunal cererea având ca obiect falimentul societăţii
Tribunalul Vâlcea a remis vineri un comunicat de presă prin care informează despre cererea S.C. Oltchim având ca obiect falimentul societăţii. Astfel, potrivit sursei citate, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secţia a II a Civilă, la data de 25 ianuarie 2013 s-a înregistrat cererea formulată de SC OLTCHIM SA, având ca obiect “Faliment- art. 27, alin.5, din Legea 85/2006, cu prim termen de judecată la data de 30 ianuarie 2013, cauza fiind înregistrată sub nr. dosar 887/90/2013”. 

Premierul Victor Ponta a anunţat, joi, că Guvernul şi Ministerul Economiei iau în calcul o restructurare a combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea după modelul companiei Hidroelectrica. El a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Iaşi, că modelul Hidroelectrica este unul ''de succes'', în condiţiile în care compania, care risca să ajungă în faliment, va încheia anul 2013 pe profit.

Ponta susţine că, în urma restructurării, Guvernul are în vedere o privatizare “serioasă”, care să asigure locurile de muncă ale angajaţilor combinatului. 

Acţiunile Oltchim, în picaj
Bursa de la Bucureşti a deschis vineri în stagnare, iar acţiunile Oltchim au coborât din nou cu 15%, limita maximă de variaţie admisă pentru majoritatea titlurilor de la BVB, ca urmare a numeroaselor ordine de vânzare plasate de investitori după ce compania a anunţat că va solicita insolvenţa. 

Acţiunile combinatului chimic au coborât încă de joi cu 15%, când au revenit la tranzacţionare în ultimele 25 de minute ale şedinţei după ce Oltchim a transmis un comunicat către Bursă în care a anunţat că va cere insolvenţa.

În primele 15 minute de tranzacţionare de vineri, au fost realizate doar 9 operaţiuni cu titlurile Oltchim, în valoare cumulată de 8.300 de lei, potrivit Mediafax. La ora 10:15, orice ordin de cumpărare plasat era executat imediat, iar volumul de acţiuni pentru care erau ordine de vânzare era de 693.500 de acţiuni.

“Acţiunile Oltchim au avut o evoluţie foarte volatilă (creşteri şi scăderi mari - n.r.) în ultimii ani, pentru că a fost un titlu pe care au mizat mulţi speculatori. Probabil şi vineri cei care au cumpărat la minus 15% sunt tot speculatori. Tind să cred că aceştia mizează pe faptul că situaţia Oltchim se va rezolva într-un fel sau altul, compania nu va dispărea, iar când va ieşi din insolvenţă preţul acţiunilor va fi mult mai mare”, a declarat brokerul Gabriel Aldea, director în cadrul casei de brokeraj Intercapital Invest, citat de Agerpres.

#48447: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ????? - JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ? 

 https://www.youtube.com/watch?v=R5G53xM9ty0

PIPEREA - 18 iunie 2014

Pe scurt ... asa este cu insolventa la OLTCHIM sau cum spuneti domnule Gheorge Piperea (http://www.piperea.ro/event/dreptul-afacerilor-2015/): "Insolvența pe aripi de vânt"!!!

#48448: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ????? - Re: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ? 

#48449: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACEREA ????? - Re: Re: JAF LA OLT. !!! SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA.: OLTCHIM CAND RUPE TACER 

Păruială pe cadavrul OLTCHIM-ului! (Înregistrări video incendiare!)

criterii.ro

Administratorul special Bogdan Stănescu şi trei dintre administratorii judiciari de la Oltchim s-au întâlnit, astăzi, cu prefectul de Vâlcea şi cu sindicaliştii, în cadrul şedinţei extraordinare a Comisiei de Dialog Social. 

Oltchimul este în comă, legat la aparatul de oxigen, iar copiii îşi împart pumni şi se fac unii pe alţii ,,hoţi”, în gura mare! Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut, după participarea la şedinţa Comisiei de Dialog Social, unde combatanţii s-au aflat faţă în faţă. Pe de o parte sindicaliştii lui Mihai Diculoiu, pe de altă parte conducerea combinatului chimic şi administratorii judiciari şi cel special.  

Primul care a avut cuvântul a fost liderul Sindicatului Liber Oltchim, Mihai Diculoiu, care a îmbinat dubla postură, de lider de sindicat, cu declaraţiile cu substrat politic. Nici şeful său de confederaţie, Ionel Vâlcea, nu s-a lăsat mai prejos, acuzând clasa politică pentru situaţia în care a ajuns combinatul. ,,Incompetenţă”, ,,cârdăşie cu judecătorii”, ,,declaraţii mincinoase” au fost doar câteva dintre acuzele pe care sindicaliştii le-au adus administratorilor judiciari şi celui special.

https://www.youtube.com/

https://www.youtube.com/