Marturisesc sincer, ca am ezitat, initial, in a semna aceasta petitie, nu neaparat pentru faptul ca demersul colegului Silviu Teodor nu ar fi fost indreptatit si mesajul acestei petitii nu este alarmant, ci mai ales datorita formei propuse de abordare a problematicii respective – o petitie online. Si aceasta nu neaparat pentru ca respectiva problema semnalata, nu reprezinta o chestiune de interes public, ci pentru ca, in prealabil, consider ca ar fi fost normal sa fie parcursi pasii administrativi firesti: un memoriu catre conducerea institutiei, mai precis catre ordonatorul secundar de credite (managerul general al MNIR), iar ulterior un altul catre ordonatorul principal de credite (Ministerul Culturii). Ultimul pas firesc, in cazul nesolutionarii ar fi fost spatiul online, public.
Totodata, trebuie avut in vedere ca, in ciuda trend-ului popular al petitiilor online din ultima perioada, acestea nu au efecte jurdice sau administrative si nu pot subtituii pasii legali mentionati anterior. De asemenea, ca si in cazul altor petitii online, pe subiecte mult mai “de interes obstesc” decat cea de fata, cu sute de mii de semnaturi si promovare media corespunzatoare, efectul juridic al acestora a fost nul. Mai pe romaneste s-a semnat, dar nu s-a intamplat nimic.
Nu in ultimul rand, in toate cazurile de petitii online, prezumatul impact public, nu a condus la un dialog real, constructiv, ci s-a rezumat la injurii, puncte de vedere exagerate, partinitoare, nefondate, jignitoare, atacuri la persoana, limbaj vulgar s.a.m.d. Cam asa se pare ca s-a intamplat si in cazul de fata….

Toate aceste comentarii, facute de oameni care, cu putine exceptii, nu isi declina identitatea reala, nu au decat valoare de discutie de mahala, la ceas de seara…din pacate. Dialogul constructiv si critic ce il putea naste subiectul prezentei petitii, cu polemicile inerente ale unui dialog, purtat de catre doua parti conturate pe marginea unui subiect, cu pareri diferite si argumentatie diferentiata, se transpune, din nefericire, doar intr-un lung sir (nu in totalitate) de observatii lipsite de sens sau de substanta, dublate de vulgaritati si injurii gratuite…
Nu asa putem rezolva conflictul de fata si cred ca reprezentantii de buna credinta ai ambelor parti sunt in asentimentul meu…

Acum, analizand pe rand opiniile pro si contra exprimate de ambele parti, in comentariile postate, pot spune ca tot schimbul de replicii (pe care, din nefericire, nu-l pot numi dialog, desi mi-ar fi placut), nu face decat sa “manjeasca” ambele tabere – atat pe cea a pasionatilor de detectoare, cat, mai ales pe cea a arheologilor. Evident, dupa cum au sesizat mai multi comentatori din ambele tabere, limbajul vulgar, acuzatiile, jignirile si comentariile lipsite de sens, nu rezolva nimic….pentru nici una dintre tabere. Asadar, tot schimbul de replici dure nu face decat sa accentueze starea conflictuala, nu sa o rezolve.

Acum punctual, voi relua unele dintre “capetele de afis” ale celor mai multe dintre comentarii:
1. Acuzatia conform careia detectoristii si/sau arheologii sunt hoti, infractori s.a.m.d. Cred ca adevarul este undeva la mijloc…Ambele tabere au in componenta membrii care au incalcat legea…Dar, ca sa-l parafrazez pe I.L. Caragiale “Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi... Numai noi să n-avem faliţii nostri !”
Trecand peste acest pamflet, de foarte mare actualitate inca, excaladarea discutiei sau generalizarea gratuita nu sunt pasibile de a genera rezolvarea acestor probleme. Doar dialogul, preferabil, intr-un cadru institutionalizat, legal, mediat corespunzator, poate rezolva aceasta problema care, din ce inteleg din comentariile ambelor parti, deranjeaza pe toata lumea, indiferent de tabara.
2. “Executarea” stiintifica si morala a d-lui Teodor… Pot spune doar ca cine il cunoaste pe dl. Teodor, poate spune ca domnia sa, prin felul sau de a fi, intotdeuna a fost un tip mai impulsiv. Cred ca toti dintre noi, la anumite momente suntem impulsivi… Asa ca pozitiile de forta nu sunt chiar atat de justificate. Intr-adevar, poate tonul din aceasta petitie nu a fost cel mai fericit…iar creionarea acuzatiilor necesita, poate, o argumentatie mai solida. Forma de abordare a acestui subiect, de asemenea, putea fi mai cizelata si prefreabil sa evite eventualele jigniri sau neintelegeri. De acord…
Insa de aici, pana a-i contesta calitatile stiintifice ale d-lui Teodor, de a trage concluzii privind substratul politic, personal sau financiar care au stat la baza demersului sau, cred ca este prea mult si reprezinta o evidenta rautate si un neadevar. Mentionez doar ca domnia sa este autorul unei lucrari despre ceramica, un veritabil manual, care a fost scrisa acum aproape 20 de ani, dar inca de actualitate, care prin modul de concepere reprezinta un instrument metodologic pentru toti arheologii…Iar pana in prezent, arheologia romaneasca nu a mai generat o lucrare in domeniul ceramicii similara…De asemenea, calitatile sale stiintifice sunt probate de castigarea unor proiecte de cercetare nationala, in urma unor competitii reale.
Dl Teodor si-a asumat acest demers, fiind constient de impactul si discutiile contradictorii pe care le va declansa….si cred ca este responsabil pentru demersul sau. Cine considera ca afirmatiile respective nu sunt corecte, poate actiona legal, asa cum este firesc intr-un stat democratic. Vulgaritatile si comentariile rautacioase nu au potential de a indrepta sau corija demersul d-lui Teodor, ci doar sa-l “manjeasca” intr-un mod de prost gust, fara a rezolva de fapt problema…
In final, nu pot sa nu subliniez ca cel mai mult m-a “amuzat” partea cu frustarile…ca dl Teodor e un frustrat s.a.m.d. Simplu va spun….este cineva dintre noi care sa nu aibe frustrari?
3. Problema d-lui Iulian Enache. Probabil cel mai indreptatit sa comenteze si sa se apere, fiind vizat direct de aceasta petitie…Daca dl Iulian Enache considera ca acuzele aduse sunt nefondate, poate actiona pe cale legala, fara sa o mai lungim in discutii si argumentatii pro si contra, fara a se face apel la colegii solidari care prolifereaza exagerari, jignirii, invective s.a.m.d. In fapt este simplu… dl Iulian Enache poate apela la organele competente din domeniul patrmoniului (MNIR, Minsterul Culturii, Directia de Cultura etc.), iar daca domnia sa considera ca este vorba de calomnie si poate proba aceasta speta, are dreptul ca orice cetatean liber din aceasta tara sa apeleze la justitie…Aceste comentarii online, chiar si pentru domnia sa, sunt departe da a justifica sau a-i dovedii nevinovatia…conducand doar la accentuarea starii conflictuale dintre cele doua parti…
4. Trimiterea la alte persoane din MNIR, aflate in functii de conducere sau nu, implicate in spete diferite de cea fata (Rosia Montana, Autostrada etc.)….Nu cred ca au legatura cu subiectul de fata si nu sunt in masura sa rezolve conflictul creat. Consider ca oricine, indiferent de trecutul sau, are dreptul sa semneze sau nu aceasta petitie sau sa exprime un punct de vedere vis-a-vis de problemele mentionate…evident intr-o forma politicoasa.
Nu trebuie sa deviem de la subiectul petitiei doar de dragul de a “manjii” pe inca cineva…de dragul unor “meciuri” din trecut, nerezolvate sau neclarificate suficient, la adapostul comod al unui peseudonim online…
5. Problema hobby-ului vs. profesionisti. Voi insita asupra omniprezentei formulari de “hobby” a utilizatorilor de detectoare si onesta pozitionarea a unora dintre “detectoristi” vis-à-vis de problematica implicata de acest “hobby”, atat din perspectiva juridica, legislativa, financiara sau administrativa.
Cred ca se merita si se impune o nuantare speciala. Astfel, luand-o cu inceptul…Conform DEX-ului: HOBBY [pr.: hóbi] ~uri n. Ocupație, îndeletnicire plăcută în afara preocupărilor profesionale. /Cuv. engl.
In orice societate democratica (inclusiv a noastra) este normal ca fiecare om sa poata avea un hobby. Nimic mai normal sau firesc. In aceste circumstante, sa spunem ca si eu, ca si alti oameni, am un hobby….sa spunem medicina si mai exact chirurgia. Cum procedez? Simplu…Primul pas: imi cumpar bisturiu, halat, boneta, manusi si restul instrumentelor necesare…pe banii mei, evident. Al doilea pas: ma pregatesc sa practic acest hobby. Echipat corespunzator, cu instrumentele necesare si obligatorii, aprent (vizual) arat ca un profesionist (medic). Cum in spitale nu am voie sa operez, pentru ca nu sunt calificat ca medic, nu am pregatirea necesara, ci doar cunostinte generale (suficiente insa, pentru acest demers, in opinia mea), incep sa-mi desfasor pasiunea in afara acestora institutii de profil, deci a spatiilor delimitate legal pentru acest tip de activitate. E simplu…am dreptul sa am un hobby, iar legislatia nu imi interzice acest lucru. De asemenea, trebuie sa precizez ca intentiile mele sunt foarte bune si caut oameni bolnavi, ce nu si-au depistat anumite afectiuni sau probleme medicale si incerc sa ii ajut, gratis (doar pentru mine chirurgia este un hobby!). Astfel, in opinia mea, fac un bine acelor oameni, pe care cred ca ii salvez, ii redau familiilor si societatii, apti, sanatosi si gata de munca si viata. Deci, pasul al treilea, fara sa o mai lungim, incep sa operez, pe baza cunostintelor mele generale si cu cele mai bune intentii din lume ! Cati dintre dvs. aveti curajul sa va lasati pe mana mea si a bisturiului meu?
Ei bine cam asa stau lucrurile si cu siturile arheologice, patrimoniul, zonele protejate sau neprotejate s.a.m.d. Exercitiul de imaginatie propus nu este ales intamplator. Arheologia poate fi comparata cu medicina, iar modul de cercetare al arheologilor cu cel al chirurgilor. Astfel, un arheolog pentru a intelege trecutul (nu numai pentru a recupera obiecte….fie ele si din metale pretioase), trebuie sa sape pas cu pas, de sus in jos, anii in sir, cu atentie, rabdare, metodologic si cu spirit critic. Ceea ce deja a cercetat si sapat, ca sa mearga mai departe cu cercetare, nu mai poate fi recuperat (secvente stratigrafice, complexe, cotexte etc.), daca informatia respectiva nu a fost inregistrata corespunzator…Evident, aceasta se pierde pentru totdeauna! Iar daca in medicina, in cazul unui deces, ramane cadavrul, iar autopsia poate deduce cauzele decesului si sa mai raspunda la anumite intrebari de natura clinica sau medicala, in arheologie nu prea mai ramane nimic pentru a intelege trecutul, daca nu se urmeza pasii metodologici corespunzatori….Aceasta este metodologia de cercetare si pana in prezent nu s-a inventat ceva mai bun...
Asa ca, revenind la problema contextelor arheologice, trebuie sa intelegeti ca de aceea este importanta sapatura stiintifica si nu cea menita doar sa scoata obiectele. Aceste artefacte au valentele lor contextuale, tipologice, tehnologice si cronologice, evident…insa ele nu pot substituii relatiile stratigrafice si contextuale. In final, dupa cum bine au subliniat si altii comentatori, scopul arheologiei, ca disciplina stiintifica, nu este doar acela de a scoate obiecte si a imbogatii colectiile/patrimoniul muzeelor, ci a intelege trecutul in toate aspectele sale. Asa se scrie istoria, nu doar pe baza artefactelor…Domnilor suntem in 2014, iar disciplina arheologica a evoluat fata de epoca marilor cautatori de comori…iar si dvs., domnilor pasionati de detectorism, trebuie sa aveti in vedere toate aspectele relatate mai sus. Si va rog, in mod onest nu cititi printre randuri, nu este cazul…
Toti trebuie sa fim deschisi si sa incercam impreuna sa rezolvam problemele….nu sa ne jignim sub acoperirea anonimatului sau a pseudonimelor.

In final doresc sa mai subliniez ca este evidenta pentru toata lumea absenta unei laturii publice a arheologiei din Romania, iar aceasta lacuna conduce la aceasta situatie de confuzie, superficialitate si ignoranta. Vina nu e numai a lor (a detectoristilor), ci si a noastra a arheologilor si a legislatiei defectuoase…Ca in orice conflict bilateral, toti au o parte din vina..
Problema poate fi remediata doar prin dialog si crearea unor instrumente publice (sugerate si de alti comentatori din tabara pasionatilor de detectoare), prin organizarea unor dezbateri publice, in care sa fie implicati toti actorii de pe aceasta scena: arheologii, detectoristii, muzeografii, ONG-urile de profil si toate institutiile abilitate legal in domeniu. Iar in final, in urma unei dezbateri reale, nu online, organizata corespunzator, sa se depisteze acele solutii care sa conduca la evitarea braconajului arheologic si la modificarea legislatiei, evident, defectuoase si mai ales la crearea cadrului administrativ-institutional care sa nu mai permita asemenea situatii aberante (pentru ambele parti).

Securea razboiului online cred ca trebuie ingropata si sa ne asezam la masa dialogului….fara provocari, injurii sau vulgaritati si sa depistam impreuna vulnerabilitatile (care exista real) si solutiile la toate problemele ridicate de aceasta petitie.

Sine ira et studio !

Catalin Lazar,
Presedintele Asociatiei Romane de Arheologie
(dar si angajat MNIR)