Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Cerem forurilor de conducere publicarea procesului verbal al sedintei din 02.07.2018.

Pentru ca au venit o multime de contraobiectii chiar de la Catalin Nedelcea, presedinte al comisiei de clinica si membru al conducerii operative, care suparat foc ca proiectul la care a muncit a fost respins, avand ca unul din argumente de respingere faptul ca “nu exista linii directoare pentru strategia de dezvoltare a profesiei pe termen mediu si lung. Domnia sa a revenit repetat asupra altor acte sustinand ca de ce nu se plica si ROFI ceea ce merge la HG, adica faptul ca "nu exista liniii directoare"? Si avand dreptate ca argument si in conditiile in care Conventia Nationala este amanata, a fost luata in calcul obiectia lui dlui Catalin Nedelcea si au amanat proiectul, pana in toamna, cand vom avea "linii directoare". Erau sa fie respinse si codurile insa s-a argumentat ca etica nu se schimba odata cu strategia de dezvoltarea a profesiei.

Cand se va publica lista securiștilor care au confiscat profesia in mod ilegal, împotriva hotărârilor judecatoresti definitive o sa vedeți câți membri ai serviciilor secrete și câte rude, soții sau colaboratori au fost astăzi scoși in prima linie a ofensivei!

Exista peste 20000 de psihologi, dar nu toti sunt activi “. Oare, de ce ? Nu are nevoie societatea ? Ba da ! Dar preferati , dupa Bologna si master, sa ii obligati la alte si alte specializari, ani in sir, si ani de supervizari doar pentru taxe si impozite. 

Consilierii școlari nu sunt subordonați directorilor școlii. Am cerut de nenumărate ori să se găsească niște căi de comunicare și clarificare între reprezentanții psihologilor și ai consilierilor școlari - chiar nu se poate? 

As spune că in Colegiu există o doză incredibilă de aroganță și ipocrizie.

 Cred că un cuvânt cheie ce lipseste din CPR este: TRANSPARENȚĂ.

Eu, un membru de rând al colegiului, am DREPTUL să știu cum sunt reprezentată de membrii CD și de către cei ai Consiliului, fiindcă „bucătăria” aceea este „sponsorizată” de mine, IMHO. Am nevoie să știu ce face fiecare dintre cei aleși, ca să știu pe cine votez în viitor. CD vrea respectul meu? Atunci să mă lase să-l văd la lucru!

Inca sunt siderata, nu doar sa constat ca sunt colegi psihologi care au gandit si scris aceasta modificare de hotarare, ci ca sperau sa o impuna contra vointei psihologilor de rand!

Oameni care se cred superiori altora cum sunt cei din colegiu există multi, cei mai evidenti sunt politicienii si cred ca pot fi etichetati ca oportuniști si lacomi. Lăcomia este boală grea, da dependenta si ei nu pot scapa usor de ea. Mai ales daca se obișnuiesc cu "avantajele binemeritate"! 

Stiti ca ieri a fost convocata sedinta CD la colegiu pentru a se vota un machet de masuri privind profesia si comunitatea.  Pe scurt, colegiul are 2 componente: CC=CD+PF, unde Cd= comisiile si PF= presedintii de filiale.  Pe fondul faptului ca in ultimile luni lumea se intreba retoric „ce face Colegiul?”, „ce fac cei din Colegiu, ca au promis multe” pe fondul in care parea ca nu se intampla mai nimic, tronc a picat de la Colegiu un pachet cu 17 masuri (l-ati primit toti).  In primă fază am crezut ca nu stiu eu, dar am sunat colegi si nici ei nu stiau. Apoi am crezut ca stiau cei din CD dar am sunat cativa si nici ei nu stiau. S-au scris mailuri, s-au cerut explicatii dar proiectul nu a fost asumat, desi era deductibil cui apartine.  Noi ăștia uimitii si luati prin surprindere de proiect nu am putut intelege de ce s-au hotarat unii sa lucreze pentru noi fara sa ne spuna. S-a uitat ca noi existam in aceasta formula pentru ca am luptat pentru democratie. Iar democratia inseamna ceea ce vrea majoritatea in functie de ce poate. Nu mi-a picat tocmai bine lipsa de transparenta, am militat pe fb si in filiala mea sa merg la sedinta CD ca observator. Am vorbit la vreo 150 de telefoane pentru asta. Si ieri m-am dus acolo.  Sedinta a inceput fara noi dar cu promisiunea ca se voteaza in sala, lucru care s-a si intamplat. Sedinta a debutat cu ordinea de zi si inca de la inceput cativa colegi au iesit si au opus rezistenta la proiect, refuzand sa-l discute ci mai degraba sa-l puna in „da sau nu”. Adica sa se voteze pro sau contra. Au fost cam 5 colegi cu niste pozitii ferme care au reusit sa contureze atitudini anti proiect. Cei din staff doreau proiectul sa-l amane, sa-l modifice, sa-l coafeze, machieze etc. Ei bine, colegii nostri NU au dorit proiectul. Discutiile au fost insa respectuoase si dialogul a fost crancen. S-a votat si votul a inclinat catre respingerea proiectului. S-a muncit mult la formularea de a inlocui proiectul cu altceva si s-au dat termene pentru licitatie de idei si pentru linii directoare strategice pentru colegiu. Cu pareri luate din filiale si tot tacamul. Vedeti voi, mi-ar fi placut mult sa ii descriu prin cuvintele mele pe colegii asumati dar nu stiu daca am voie sa fac asta. Nici daca ei ar fi de acord sa fie descrisi de mine si nici daca nu dezvalui prea mult din bucataria colegiului. Drept urmare, din respect voi ramane la mentionari generale gen „niste colegi”. Se va mai rafina si ROFI, se vor preciza si delimita termeni, care sunt folositi subiectiv.  Personal, am plecat de acolo obosita de cat am procesat, vazut, auzit, gandit dar mi-a placut maxim, chiar daca preponderent au fost idei opuse si chiar daca au plutit in aer emotii grele. Abia acum incep sa-i respect pe unii din colegii mei pe care nu i-am cunoscut. Iar pe unii pe care ii cunosteam am ajuns sa ii si admir. Nu m-am bucurat de faptul ca unii au muncit si li s-a respins munca. Ba, dimpotriva am empatizat cu ei dar nu si cu faptul ca au sarit peste niste principii.  Daca o sa mai merg la sedinte si daca voi avea acceptul de a scrie ceva mai precis o voi face. Pentru ca inca nu stiu raman in registrul ambiguu. S-a amant conventia. Se va digitaliza secretariatul. Se lucreaza.  Rolul meu in povestea asta a fost mic, poate pe fb prin postari am creat o energie de rezistenta la un proiect nepotrivit.  Stiti, anul trecut a fost simplu sa ne intovarasim toti intr-o cauza comuna si anume anti ILS. Am facut-o si forta noastra a fost deajuns. Ei, dupa aia, am intrat in etapa pervers democratica in care sistemul s-a confruntat cu el insusi. Etapa luptelor pentru putere si autoritate e inevitabila. Aici sistemul va trebui sa fie vigilent la autosuficientii care se cred superiori altora. Dupa parerea mea, in lume se sufera mult in baza a 2 idei delirante: 1 ar fi aceea ca „unii oameni (foarte putini la numar) sunt superiori altora” si 2. barbatul ii e superior femeii (nu are legatura cu postarea). Omul care se crede superior altuia fara a se indoi de sine e doar un psihopat chiar daca e extrem de inteligent. Psihopatul isi pune inteligenta in slujba propriilor idei in care crede. Cel care nu se indoieste de el si cel care uita de oameni, care nu se gandeste la oamenii din comunitatea lui, e ,,mancat" de viata in sensul ca traieste pe alaturi de varianta posibil frumoasa.     

Sedintele Colegiului ar putea fi filmate , transmise live.

-Universitarii arunca pe piata ideea ca psihologii practicieni sunt nepregatiti. Repeta des ideea si compara des psihologul cu medicul in orice iesire publica.

-Universitarii au puterea in Colegiu - presedintele si cei din conducerea operativa

-Universitarii au nevoie de studenti la masterate - inventeaza motive mizerabile, gen psihologi nepregatiti, comparatia cu medicii,etc.

-Ca urmare Universitarii abuzand de puterea ce o au in Colegiu, convinsi ca manipularea cu nepregatirea profesionala fost inghitita, hotarasc grabit modificarea HG788, astfel incat psihologii practicieni sa fie obligati sa urmeze masterate la universitatle lor si sa dea examene nationale. 

Votati in continuare Universitarii si veti deveni din psihologi practicieni studenti! si apoi veti da examene nationale!

Votati universitari in conducerea colegiului! = Votati studentie si examene pana la moarte!

...mai presus de orice bănuieli, în mod cert un Om umanist

"Omul care se crede superior altuia fara a se indoi de sine e doar un psihopat, chiar daca e extrem de inteligent. Psihopatul isi pune inteligenta in slujba propriilor idei in care crede. Cel care nu se indoieste de el si cel care uita de oameni, care nu se gandeste la oamenii din comunitatea lui, e „mancat” de viata in sensul ca traieste pe alaturi de varianta posibil frumoasa."

 Cel care nu se indoieste de el si uita de oameni, ar vrea sa traiasca in varianta posibil frumoasa dar sa si-o asume numai pt el, numai in beneficiul lui si astfel distruge orice varianta frumoasa pe care o atinge si e "mancat de viata", insa intre timp poate distruge si pe cei care pun suflet in ceea ce fac. De aceea, in prezenta acestor oameni imi prescriu o tulb de personalitate evitanta, mai ales daca ma surprind singura pe teritoriul dominat de ei. Am mai avut de a face cu persoane de acest tip si in afara tarii dar acolo sunt regulamente si legi foarte clare si coerente care nu lasa loc pt asemenea comportamente... adica nu ai nevoie sa fii vreun charismatic pt a avea dreptate ci doar sa faci ceea ce trebuie facut la momentul cand trebuie facut, masurabil, cuantificabil, etc.. Astfel ipocritii se elimina de unii singuri, de regula, rare cazurile in care sunt eliminati de altii. Cred ca aici este diferenta... nu se pierde timpul intr-un mod neproductiv. La noi, oamenii buni sunt fortati sa isi iroseasca resursele intr-un mod neproductiv pana poate obosesc si smecherii isi pot face de cap nestingheriti.

 Cum s-a plamadit cpr, aceasta masinarie nedreapta de stors bani indreptata impotriva membrilor. 

Overtonii lucreaza in continuare. Incearca sa ne convinga ca orice psiholog practician e in conflict de interese - chiar si atunci cand de la munca nu are ce duce acasa la familie!   

Manipulare!

Daca punem botul la ceea ce zic overtonii atunci urmeaza legalizarea conflictului de interese ca ceva normal, obisnuit.Ne prostesc din vorbe!

Fereastra Overton e inca deschisa manipulatorilor din cpr.

Se numește FEREASTRA OVERTON.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (la Mackinac Center), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, în urma unei catastrofe aviatice.

În conformitate cu FEREASTRA OVERTON, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de NECONCEPUT, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de POLITICĂ CURENTĂ, care e deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Destul de dur, nu?
E evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.

Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.

Tema canibalismului e încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva „Societatea Canibalilor Radicali”. Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, „Canibalii Radicali” vor fi observați și menționați de toate mass-media relevante.

Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.

Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat drept bigot și ipocrit.
Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.

Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, e de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.

(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)

În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
(Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.)
În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.

Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?” 

Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.

Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.

Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”

Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICii CURENTE.
Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.

În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.

Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.

FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.

– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.

Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.

Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.

Uită-te în jur…

 În 2011 Ministerul Educației a dat un ordin prin care lăsa să se înțeleagă că psihologii din școli nu sunt psihologi. În 2013 Colegiul Psihologilor a emis o hotărâre prin care evaluările efectuate în spitale (de exemplu) nu mai pot fi transmise mai departe, astfel încât beneficiarii sunt reevaluați în fiecare instituție în parte, ceea ce Organizația Mondială a Sănătății consideră a fi o retraumatizare, dar noi stabilim printr-un act legal emis de un jurist în numele psihologilor. În 2015 am lucrat la o procedură comună cu principalele instituții cu care colaborez eu, dar a venit alt Ministru al Educației, a schimbat regulile, totul trebuia luat de la capăt, iar eu n-am mai avut puterea să mai reiau totul. În 2016 președintele Colegiului Psihologilor a fost trimis în judecată de către DNA și schimbat, însă nici până acum nu s-a clarificat cum institutul susținut de dumnealui s-a cam înființat prin blocarea activității școlilor, a spitalelor, a DGASPC-urilor etc. (deși cu sau fără acel institut, vom mai avea mult de lucru până să ajungem la formări și competențe standardizate, adică valabile în egală măsură pentru toți cei care le-au obținut cu mulți ani în urmă, după ultimele reguli și după cele înspre care tindem de aici înainte). Încă nu îmi dau seama dacă într-adevăr suntem pe drumul spre o normalitate în care toate eforturile se fac într-o unică direcție comună după negocieri asumate în mod autentic, însă pentru prima dată în viața mea nu mă mai simt un psiholog, ci un învins al istoriei în care încurajarea privatizărilor s-a făcut pe seama instituțiilor statului și pe sufletele românilor - asta simt eu și îmi pare rău dacă jignesc pe cineva sau dacă înțeleg ceva greșit din realitatea care așa ajunge la mine. Colegii mei psihologi au găsit deocamdată niște soluții comune și vom vedea dacă vor fi mai bune după ceva vreme în care se va lucra la ele, însă eu s-ar putea să rămân doar un profesor, fiindcă azi cel puțin așa mă simt... 
... încă de la primele cursuri de dezvoltare personală din SPER, de prin 2001, am ajuns la o concluzie pe care o rețin și acum, într-o formă mai adecvată prezentului: „existăm pentru a evolua prin și către tot binele posibil” ... Acum acesta e tot binele posibil pentru mine, ce-o mai fi mai departe om trăi și-om vedea. 
Eu totuși simt nevoia să iau o pauză. (Chiar dacă văd și partea bună a lucrurilor: la primul meu curs am rupt niște bețe de bătut toba fiindcă în echipă oamenii mai mult se certau decât să lucreze și ei s-au oprit, iar eu, deși n-am făcut prea multe schimbări în bine, de atunci nu m-am schimbat prea mult nici în mai rău, deci conflictele exterioare nu m-au năpădit chiar de tot ... )
Cine mai suntem noi și ce mai vrem? Poate că vrem un centenar în care să celebrăm nu numai oprirea războiului de acum 100 de ani, ci și oprirea dezbinării din zilele noastre...
... Nu avem cum să ne împăcăm cu toată lumea. Sunt oameni atât de neoameni încât nu-i poți ierta decât în sufletul tău și-n fapte rămâi doar în aceeași viață în care Dumnezeu încă ne mai rabdă pe toți și ... putem căuta soluții care deși n-au cum să ne mai împace prea curând sau vreodată, totuși ne eliberează și de-o permanentizată războire - când voi fi văzut că se întâmplă asta în neamul meu de români, atunci voi putea spune că psihologii și-au înțeles menirea și și-au făcut bine treaba ...

...a dreaq...!.abisala asta cu actele ei..semnificativ/ratate...

....poi ce facem Bobitza..!?...despre #prevalentza...interesului superior al Colegiului #.este vorba...!???....

...noi speram sa...PREVALEZE..INTERESUL SUPERIOR AL...PSIHOLOGULUI..#...)))!!

Observ probleme mult mai drastice ignorate sistematic pe principiul "tara arde". Daca tot vorbim de resurse, de ce nu schimbam legea salarizarii psihologilor, mai ales cei din spitale unde statul isi bate joc serios. Au aruncat praf in ochi cu 10% aplicat sau mai putin aplicat. Pe de alta parte practic s a pierdut cu mult mai mult la ideea de recorectare. Adica iar am fost de batjocura. Contracte cu Casa nu facem ca nu existam dar vrem sa vorbim despre viitor. Care viitor? Cel al umbrei si nesimtirii statului? Nu s a facut nimic real pt noi. Doar praf in ochi si suntem si martorii luptei pe ciolan a celor cu interese masive, a caror evaluare psihologica este inutila fara cea pshiatrica. Daca exista resurse si se poate schimba ceva in lege si in favoarea noastră, nu doar a ciolanelor, imi doresc sa vad asta

Ce inseamna conflict de interese conform unui opiniei unui judecator:

10% LEGE si 90% BUN SIMT.

Aplicata insa lasa loc subiectivitatii. Bunul simt din formulare ar trebui sa fie „definit” la fel de catre toti implicati. Bunul simt valoros ar presupune etica, empatie, bunavointa samd. Unde e bunul simt din Colegiu?

Un conflict de interese apare în situația în care o persoană este implicată în mai multe interese, de exemplu interese financiare sau de altă natură personale sau de grup, ce pot corupe sau afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea persoană într-o situație reală sau ipotetică. În cazul nostru poată să fie privit și din optica concurenței neloiale, ex: în cazul unui membru în comisie activitățile/produsele(cursuri, contracte de supervizare, etc) sunt alese de clienți pe alte considerente decât cele de piață(calitate,preț, proximitate,etc). Prin delegarea examinării directe a candidaților de către alte persoane se reduc aceste efecte. membri CPR(o comisie) pot supraveghea corectitudinea procesului.

Este o rusine pentru colegiu modul ilizibil și lacuna in care a fost tinut procesul verbal al sedintei Comitetului Director din 2 iulie si am facut o solicitare oficiala pentru asumarea responsabilitatii pentru aceasta eroare si corectarea ei, sugerand transcrierea dupa inregistrare a sedintei care sa completeze oficial procesul verbal facut in bataie de joc. Este regretabil...

Text indescifrabil, mazgalit, dezordonat. Trist... Nu se poate citi... e normal? Asa arata o minuta a unei ședințe într o instituție/organizație care se nu respecta psihologii practicieni. Cine poate face o analiză grafologica? 

Aratā ca o ‘minutā’ fācutā pe genunchi la o primārie de provincie. Cred cā e voit ilizibilā ca sā se creeze confuzie totalā, dacā nu era deja destulā confuzie în domeniu. E un test nou proiectiv de personalitate?