Sustine Partidul National Socialist din Romania! (NAZIST)

Programul este praf, nu se ridica la valoarea unui partid, trebuie sa ai putina cultura politica sa scoti un partid de acest model - NAZIST- Una e dorinta alta e putinta. IDEA este de apreciat, dar expunerea publica nu trebuie neglijata.

Vreti sa faceti dictatura nationalista

#12: -  

 Exista inregistrat la Tribunalu Bucuresti Partidul National Socialist

Excelenta idee si absolut necesara. Am totusi o conditie. Nu vreau inca un partid care pupa in dos secta jidaneasca globalista numita crestinism si pe promotorii acesteia. Nu avem deloc nevoie de acest cult al vinovatiei si al imaginarului cadavru jidanesc numit Isus. Cu iertarea dusmanilor si intorsul obrazului, cu "toti sintem la fel" si mantuire universala, practic a distrus spiritul europid pe oriunde a ajuns. Avem nevoie de un national-socialism 2.0, modern, rational, orientat rasial si ancorat doar in traditii autentice. Nu in basmologia abrahamica care a facilitat plaga cultural-marxista. 

Alogenii nu trebuie integrati, ci castrati sau incurajati sa plece de unde au venit. Integrarea duce la asimilare prin mixaj rasial, respectiv la pierderea identitatii etno-rasiale in timp a indigenilor. 

stimate camarade  as mai  aduga  cateva  recomadari  ,  crere de colonii  de nunca  pt  puscariasi,  crestere  acolatilor   si bruselor   de studiti   , retragere cetetenilor pt alti ceteteni  romani de alta  nationalitate ,.,desfiintare camatariei  , speculei  etc

cerere  a doua ramura  a  industrie  ramura  mijilocie  adica  antrepenori   nici  mijolociei , si  ca  detinutiti   din  puscariei   sa castigice existenta  din numca  propie   ,nu din  banii  pulbici , fiercare  pardit   sa se finanteaze  singur   ,nu din banii  pulbilici  , iar sematori   deputati  paralamentari  conjiliei  sa  fie  ales   in nod   direct  decatre  popor  prin refedum  national 

noi  nu sustin  paraziti interni  sau extreni  fie  de cetatenie  romana  ,fie de nationalitate   romana  sau  atla nationalitate  fara partipiu

.Revizuirea stărilor tehnologice
Tehnologiile stabile, inclusiv cele din domeniul uraniului, sunt supuse „îmbătrânirii” iar semnul
vizibil al acestui proces este deteriorarea performanţelor.
Această schimbare de situaţii se manifestă prin uzura fizică şi mai ales morală a echipamentelor,
chiar scăderea performanţelor iniţiale (considerate „standard”) cu consecinţe imediate în
creşterea consumurilor specifice, a costurilor şi reducerea productivităţii şi a profiturilor.
Gama de performanțe pozitive poate fi soluţionată respectiv adjudecată prin retehnologizare.
Revizuirea stărilor tehnologice nucleare se poate realiza prin:
- un nou management tehnologic;
- noi recompuneri, reaşezări şi ralieri performante ale secvenţelor tehnice dintr-o tehnologie;
- introducerea de tehnologii noi, mai performante comparativ cu cele existente;
- intervenţia asupra tehnologiilor existente în direcţia creşterii performanţelor unor parametrii
care influenţează esenţial în sens pozitiv fluxul transformărilor.
- scoaterea din uz a tehnologiilor neperformante, care induc ineficienţa direct şi frecvent indirect
în ansamblul productiv în care mai funcţionează.
533
- stabilirea unui termen limită de viaţă al tehnologiilor existente care au intrat în faza de
destrămare, corelat cu previziunea asupra tehnologiei înlocuitoare (cu performanţe obligatoriu
superioare faţă de cea care urmează a fi eliminată).
Retehnologizarea continuă ca politică generală acceptată în strategia economico-productivă a unei ţări presupune alocări semnificative de resurse din produsul intern brut
(PIB).
La semnalele incipiente de depreciere a tehnologiilor, ţările dezvoltate reacţionează operativ,
deoarece drumul spre profit este întreţinut cvasipermanent prin faza de cercetare-dezvoltare, ca
rezervor de inovare tehnologică.
În aceleaşi circumstanţe, transferul rapid de tehnologie suplineşte variaţiile progresului
înregistrat prin resurse proprii.
Demersurile de mai sus necesită capitaluri de modernizare pentru dezvoltarea ştiinţei şi
tehnologiei şi investiţii alocate pentru schimbări structurale.
În plan sectorial, retehnologizarea evidenţiază necesitatea îmbunătăţirii structurii tehnologice a
investiţiilor totale, în direcţia creşterii ponderii echipamentelor şi utilajelor, a părţilor active ale
investiţiei.

Abordarea macroeconomică a retehnologizării în mediul economiei de piaţă este dificilă, deoarece
infuzia masiv centralizată de tehnologii nu este posibilă din partea unui buget public naţional.
Modernizarea tehnologică a capacităţilor de producţie viabile, punerea în valoare a unor avantaje
tehnologice, competitive a oportunităţilor tehnice şi creşterea capacităţii de difuzare tehnologică
(spill-overs), constituie elemente de contribuţie practică în procesul retehnologizării.
Abordarea retehnologizării la nivel microeconomic, în manieră iterativă este calea cea mai utilă
de soluţionare a stării performanţelor, mai ales, în cazul în care instituţiile statale sunt permisive
în privinţa introducerii noilor tehnologii (suportă în mod stimulativ) din punct de vedere legislativ
şi ca orientare strategică.
În orice sistem – implicit cel tehnologic şi productiv – din perspectiva intenţiei de a obţine date
de desfacere a tehnologiilor viabile se deduce că intervin factori generatori de discontinuitate
sau de transformări calitative (structurale). Dintre aceştia, cea mai semnificativi sunt invenţiile şi
inovaţiile tehnologice.
Raţionalizarea tehnologiilor este o acţiune obiectivă independentă de evoluţia de ansamblu a
sistemelor tehnologice. Procesul are loc în două sfere:
- în sfera internă – proprie configuraţiei tehnologiei (se desfăşoară acţiuni asupra arhitecturii şi
fracţiunilor de bază ale tehnologiei pentru eficientizare);
- în sfera exterioară – când inventarul tehnologiilor este strict necesar (se realizează clasificări,
ierarhizări, comasări, eliminări ş.a.).
În primul caz, complexitatea internă a sistemului tehnologic (a tehnologiei) induce influenţe
asupra performanţelor sistemului managerial aferent aplicării tehno-logiei respective, situaţie în
care organizarea şi conducerea trebuie aşezate pe baze noi.
Noutăţile cu grad ridicat de probabilitate de aplicare pot produce unele rupturi de tendinţe, cu
consecinţe practice distincte.

Tehnologiile nucleare moderne şi viitorul
3.1. Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică nucleară
Se consideră că, în prezent, ştiinţa este mai importantă pentru bunăstarea unei naţiuni decât
capitalul sau forţa de muncă. Ştiinţa a devenit deja principala resursă a dezvoltării.
534
O sistematizare a unor direcţii de acţiune în sfera dezvoltării cercetării ştiinţifice se rezumă în
principal la următoarele:
1. – formularea practică a unor indicatori ştiinţifici cantitativi şi raportarea lor la evoluţia
dezvoltărilor în ştiinţă şi tehnologie;
2. – formularea sistemelor de informare (informatic şi informaţional) în ştiinţă şi tehnologie;
3. – cuantificarea rezultatelor interconexiunii elementelor de ştiinţă cu cele de tehnologie;
4. – identificarea proceselor optime (eficiente) de cunoaştere (descoperire) în contextul socioorganizatoric dat de mediul în care urmează a se dezvolta ştiinţă şi tehnologia;
Se constată că ştiinţa contribuie fundamental la dezvoltarea tehnologiei. Această implicare este
mai accentuată ca oricând în istoria dezvoltării tehnologice. Rezultatele (beneficiile) obţinute de
societatea umană din tehnologiile ce ating un nivel convenţional acceptat al performanţelor tind
să se regionalizeze, respectiv să dobândească răspândire mondială.
Tehnologiile neconvenţionale se află în avangarda (în primul front) al acestor implicaţii şi
transformări.
Deja în mediul internaţional se identifică grupări de specialişti abilitaţi direct cu elaborarea
procedeelor şi stabilirea modelelor de aplicare mai rapidă a tehnologiilor, cu deosebire a celor
avansate.
Raportul între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă induce creşterea proporţiei în favoarea
celei dintâi, care la rândul ei are totuşi în componenţă un domeniu suficient dimensionat de
cercetare empirică.
Încă din anul 1959 s-a pus în discuţie (analiză) „impactul unei ştiinţe naţionale asupra tehnologiei
naţionale”. Astăzi au loc interferări între „tehnologiile europene” şi alte configuraţii tehnologice
regionale sau chiar mondiale.
Este cert însă că economiile naţionale sunt beneficiarele primare ale cercetărilor fundamentale.
În practică se întâlnesc legături vizibile între ştiinţele fundamentale şi cele aplicative.
Cercetarea ştiinţifică oferă exemplele numeroase ale transpunerii practice a conceptului de
„inovaţie liniară”. Acesta presupune luarea în considerare a cel puţin trei etape de formare,
după cum urmează:
E1 – Etapa tehnologiei

– Etapa tehnologiei teoretice-fundamentale. Cercetarea ştiinţifică fundamentală are în
vedere existenţa „savantului cercetător” (acumulator larg de cunoştiinţe ştiinţifice), care prin
autoselectare şi autoreglare a procesului de căutare identifică o aşa numită „descoperire” ce
dobândeşte calificativ (cu caracterizări specifice) de „inven-ţie”. Invenţia înglobează o cantitate
selectată de cunoştiinţe ştiinţifice.
E2 – Etapa tehnologiei cvasiaplicative. Invenţia este preluată de elementul „un nou savant
cercetător” care cristalizează noutatea în primele scheme logice de flux tehnologic. Este apoi
sarcina „inginerului” spre a consolida tehnologia înglobându-i arhitectură concretă şi alocându-i
funcţiuni care să o facă operabilă în câmpul productiv economic. „Inginerul” va reţine –
sintetizat – un volum mai redus de cunoştiinţe ştiinţifice, care sunt condensate (deja înglobate)
în invenţie (inovaţie) în comparaţie cu predecesorul său „cercetătorul”.
E3 – Etapa tehnologiei aplicative-practice include valorificarea, prin lansarea şi exploatarea
propriuzisă a tehnologiei. În această etapă - în mod sugestiv – cunoştiinţele ştiinţifice înglobate
în tehnologie devin deja „istorice”. Este momentul în care un nou ciclu de cercetare provoacă
prin noutate stabilitatea tehnologiei puse în operă. Cu alte cuvinte, o tehnologie „descoperită”,
pusă în practică devine instantaneu veche, adică generatoare de dimensiuni care solicită noutăţi
cu performanţe superioare.
Se observă că în acest ciclu intervin următorii „actori”: savant cercetător, nou savant cercetător
şi inginer, care prin atribuţiile şi răspunderile lor provoacă disocierea ideii de ştiinţă şi tehnologie
naţională şi internaţională. În inventarul ştiinţific al tehnologiilor rămâne marcată sursa,
535
respectiv localizarea descoperirii ca expresie a potenţialului de inteligenţă a unei naţiuni sau a
unei entităţi sociale.
Ştiinţa fundamentală a devenit tot mai scumpă şi depăşeşte în multe cazuri posibilităţile
individuale ale unei ţări.
Sfera ştiinţei s-a lărgit şi domeniile de cuprindere a tehnicii şi tehnologiei s-au extins. Deja sunt
operaţionale tehnologiile economice, sociale, culturale, ecologice ş.a.
Mulţimea instituţiilor producătoare sau consumatoare de ştiinţă şi tehnologie este de asemenea
în creştere.
În întâmpinarea dezvoltării mondiale, în general, pot fi avansate cel puţin două oferte:

introducere in licee  ,scolii  ,  educatia  ecologica  alimentara  antrepernoriala   civica

Sunt un naționalist extemist precum și ungurii care vor sa curețe țara  de indezirabili ai societății cum ar fi țigani handicapați, evrei și nu in ultimul rând aurolaci și infractori care fura,omoară,răpește s.a.m.d.