Sustine Partidul National Socialist din Romania! (NAZIST)

– Etapa tehnologiei teoretice-fundamentale. Cercetarea ştiinţifică fundamentală are în
vedere existenţa „savantului cercetător” (acumulator larg de cunoştiinţe ştiinţifice), care prin
autoselectare şi autoreglare a procesului de căutare identifică o aşa numită „descoperire” ce
dobândeşte calificativ (cu caracterizări specifice) de „inven-ţie”. Invenţia înglobează o cantitate
selectată de cunoştiinţe ştiinţifice.
E2 – Etapa tehnologiei cvasiaplicative. Invenţia este preluată de elementul „un nou savant
cercetător” care cristalizează noutatea în primele scheme logice de flux tehnologic. Este apoi
sarcina „inginerului” spre a consolida tehnologia înglobându-i arhitectură concretă şi alocându-i
funcţiuni care să o facă operabilă în câmpul productiv economic. „Inginerul” va reţine –
sintetizat – un volum mai redus de cunoştiinţe ştiinţifice, care sunt condensate (deja înglobate)
în invenţie (inovaţie) în comparaţie cu predecesorul său „cercetătorul”.
E3 – Etapa tehnologiei aplicative-practice include valorificarea, prin lansarea şi exploatarea
propriuzisă a tehnologiei. În această etapă - în mod sugestiv – cunoştiinţele ştiinţifice înglobate
în tehnologie devin deja „istorice”. Este momentul în care un nou ciclu de cercetare provoacă
prin noutate stabilitatea tehnologiei puse în operă. Cu alte cuvinte, o tehnologie „descoperită”,
pusă în practică devine instantaneu veche, adică generatoare de dimensiuni care solicită noutăţi
cu performanţe superioare.
Se observă că în acest ciclu intervin următorii „actori”: savant cercetător, nou savant cercetător
şi inginer, care prin atribuţiile şi răspunderile lor provoacă disocierea ideii de ştiinţă şi tehnologie
naţională şi internaţională. În inventarul ştiinţific al tehnologiilor rămâne marcată sursa,
535
respectiv localizarea descoperirii ca expresie a potenţialului de inteligenţă a unei naţiuni sau a
unei entităţi sociale.
Ştiinţa fundamentală a devenit tot mai scumpă şi depăşeşte în multe cazuri posibilităţile
individuale ale unei ţări.
Sfera ştiinţei s-a lărgit şi domeniile de cuprindere a tehnicii şi tehnologiei s-au extins. Deja sunt
operaţionale tehnologiile economice, sociale, culturale, ecologice ş.a.
Mulţimea instituţiilor producătoare sau consumatoare de ştiinţă şi tehnologie este de asemenea
în creştere.
În întâmpinarea dezvoltării mondiale, în general, pot fi avansate cel puţin două oferte: