Sustine Partidul National Socialist din Romania! (NAZIST)

Tehnologiile nucleare moderne şi viitorul
3.1. Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică nucleară
Se consideră că, în prezent, ştiinţa este mai importantă pentru bunăstarea unei naţiuni decât
capitalul sau forţa de muncă. Ştiinţa a devenit deja principala resursă a dezvoltării.
534
O sistematizare a unor direcţii de acţiune în sfera dezvoltării cercetării ştiinţifice se rezumă în
principal la următoarele:
1. – formularea practică a unor indicatori ştiinţifici cantitativi şi raportarea lor la evoluţia
dezvoltărilor în ştiinţă şi tehnologie;
2. – formularea sistemelor de informare (informatic şi informaţional) în ştiinţă şi tehnologie;
3. – cuantificarea rezultatelor interconexiunii elementelor de ştiinţă cu cele de tehnologie;
4. – identificarea proceselor optime (eficiente) de cunoaştere (descoperire) în contextul socioorganizatoric dat de mediul în care urmează a se dezvolta ştiinţă şi tehnologia;
Se constată că ştiinţa contribuie fundamental la dezvoltarea tehnologiei. Această implicare este
mai accentuată ca oricând în istoria dezvoltării tehnologice. Rezultatele (beneficiile) obţinute de
societatea umană din tehnologiile ce ating un nivel convenţional acceptat al performanţelor tind
să se regionalizeze, respectiv să dobândească răspândire mondială.
Tehnologiile neconvenţionale se află în avangarda (în primul front) al acestor implicaţii şi
transformări.
Deja în mediul internaţional se identifică grupări de specialişti abilitaţi direct cu elaborarea
procedeelor şi stabilirea modelelor de aplicare mai rapidă a tehnologiilor, cu deosebire a celor
avansate.
Raportul între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă induce creşterea proporţiei în favoarea
celei dintâi, care la rândul ei are totuşi în componenţă un domeniu suficient dimensionat de
cercetare empirică.
Încă din anul 1959 s-a pus în discuţie (analiză) „impactul unei ştiinţe naţionale asupra tehnologiei
naţionale”. Astăzi au loc interferări între „tehnologiile europene” şi alte configuraţii tehnologice
regionale sau chiar mondiale.
Este cert însă că economiile naţionale sunt beneficiarele primare ale cercetărilor fundamentale.
În practică se întâlnesc legături vizibile între ştiinţele fundamentale şi cele aplicative.
Cercetarea ştiinţifică oferă exemplele numeroase ale transpunerii practice a conceptului de
„inovaţie liniară”. Acesta presupune luarea în considerare a cel puţin trei etape de formare,
după cum urmează:
E1 – Etapa tehnologiei