Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

#1337: -

Stimate d-le,

După cum vezi, poţi să şi verifici dacă vrei, n-am pomenit numele lui Antonescu. El este o victimă a timpului pe care l-a trăit. Că a fost patriot şi a încercat să recupereze teritoriile româneşti cotropite cu un an mai înainte de un imperiu hrăpăreţ, înainte de începerea conflagraţiei din est, acesta e un lucru neîndoielnic.

Motivaţia pentru care a avut un comportament "special" faţă de evrei, este dată pe larg, cu argumente documentate de către unul dintre puţinii dizidenţi români ai perioadei comuniste, PAUL GOMA, în cartea sa "Săptămâna Roşie", editată până acum de vreo 3-4 ori şi este legată de perioada retragerii armatei române din Basarabia în 1940, în urma ultimatului sovietic. Cine vrea să se informeze poate accesa informaţiile existente pe internet, sau chiar să cumpere cartea.

Cu toate acestea, în afară de vina de a se fi aflat la putere în acea perioadă, cînd răzbunările împotriva evreimii şi a celor care au trădat intereresele României se ţineau lanţ, nu prea există motive serioase de a-l învinovăţi pe Antonescu.

Este adevărat că el a introdus nişte legi ce restrîngeau drepturile evreilor şi a "încurajat" plecarea lor în Palestina, a introdus programul de "românizare", prin care şi evreii erau admişi, mai mult sau mai puţin tacit să intre în categoria românilor dacă se botezau, dar, de un pogrom organizat împotriva evreilor ca plecînd de la el, nici nu poate fi vorba.

Că este el făcut vinovat de moartea celor cîtorva mii de evrei de la Iaşi, Dorohoi, Botoşani sau chiar Rîbniţa, asta e o problemă discutabilă. Oricum, pe cine interesează problema, îi recomand cartea lui Paul Goma, foarte bine documentată scrisă mărunt pe vreo 450 de pagini.

Că pe monumentul holocaustului de la Washington figurează România cu responsabilitatea morţii a 400.000 de evrei, asta e o o minciună gogonată. Pentru dispariţia în special prin deportare în Trasnistria şi moartea lor prin boli sau inaniţie România se poate face responsabilă de un număr cu mult mai mic de victime. Documente precise nu există pentru evaluarea lor nici cu aproximaţie pentru că în afară de cifrele contabilizate precis pe teritoriul României, pentru cele săvîrşite pe teritoriul sovietic, nu există documente. Ele au fost furate sau distruse de sovietici sau chiar de evrei spre a nu se şti cifra exactă, în scopul exagerării acestor cifre. Poate 100.000, poate 200.000 ! Cine poate şti cifra exactă? S-a estimat prin deducţie că cifra nu poate depăşi 100.000-120.000.

Am arătat în intervenţia mea anterioară că cifra de 430.000 cît ar rezulta din scăderea cifrelor scrise de dvs. este exagerată, deoarece mulţi din cei contabilizaţi înainte de război ca fiind pe teritoriul României (850.000) pierise în lagărele de exterminare din Polonia trimişi de unguri din Ardealul anexat, plecase cu navele româneşti în Palestina, emigrase pe teritoriul sovietic, sau rămăsese în Basarabia Sovietică.

Oricum, şi o victimă dacă a fost rezultatul unui omor fără vină, este o crimă!