Liviu Dragnea a declarat că PSD şi ALDE vor depune la Parlament proiectul de lege privind Casa Regală!!!

Ieri, 27 aprilie 2017, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat că „PSD şi ALDE VOR DEPUNE în cel mult două săptămâni LA PARLAMENT PROIECTUL DE LEGE PRIVIND STATUTUL CASEI REGALE, acuzând Guvernul Cioloş că a tergiversat adoptarea unui astfel de act normativ.” Detalii, găsiţi în acest articol: http://adevarul.ro/news/politica/dragnea-demareaza-programul-casa-regala-initiem-proiectul-lege-parlament-1_5901daac5ab6550cb898afa1/index.html

O astfel de lege ESTE NECONSTITUŢIONALĂ şi eu am explicat Guvernului Cioloş, pe larg, când am trimis explicaţiile postate la acest link: https://www.petitieonline.com/a/153337

  TEXTUL INTEGRAL AL ARTICOLULUI «Dragnea demareaza programul prima Casa Regala. ,,Le-am propus Altetelor lor Regale sa initiem noi proiectul de lege in Parlament"»:

«Presedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, joi, la Parlament, ca PSD si ALDE vor depune in cel mult doua saptamani la Parlament proiectul de lege privind statutul Casei Regale, acuzand Guvernul Ciolos ca a tergiversat adoptarea unui astfel de act normativ.

"Am discutat cu Altetele lor Regale si am constatat cu amaraciune ca dupa intalnirea pe care am avut-o si eu si domnul Tariceanu separat anul trecut, cand stabilisem sa initiem o lege in Parlament la propunerea dumnealor, atunci Guvernul Ciolos s-a grabit si a spus ca vor dansii sa initieze acel proiect de lege. Am zis sa nu ne grabim pe asa ceva, am zis sa asteptam sa vina proiectul in Parlament, dar nici pana in ziua de azi proiectul nu a plecat de la Guvern.

Impreuna cu domnul Tariceanu le-am propus Altetelor lor Regale sa initiem noi proiectul de lege in Parlament pentru a putea totusi finaliza ce am promis", a declarat Liviu Dragnea.

Intrebat de ce Cabinetul Grindeanu nu a facut nimic in acest sens de cand a preluat guvernarea, Dragnea a dat vina pe functionari care refuza sa avizeze proiectul de lege. "Functionarii din minister au ramas aceiasi, cei care n-au vrut sa avizeze din nu stiu ce motive, in continuare nu vor sa avizeze si eu zic ca totusi nu putem sa ne impiedicam de aceasta birocratie", a adaugat liderul PSD.  

Liviu Dragnea a mai spus ca intr-un termen foarte scurt, "daca nu saptamana viitoare, atunci cealalta", proiectul de lege privind statutul Casei Regale va fi depus la Parlament. CASA REGALA A ROMANIEI VA PRIMI IN FOLOSINTA GRATUITA, pentru 99 de ani, PALATUL ELISABETA, IAR CHELTUIELILE DE FUNCTIONARE CURENTA A CASEI VOR FI SUPORTATE DIN FONDURI PUBLICE, dar cu obligatia ca seful Casei Regale, astazi Regele Mihai, sa prezinte anual Parlamentului, in scris sau in persoana, un raport. Astazi, cheltuielile de intretinere a Palatului Elisabeta scot din buzunarul Casei Regale aproximativ 5.000 euro lunar, scria Profit.ro in iunie 2016 din proiectul privind Statutul Casei Regale la care lucra Guvernul.

Casa Regala va avea la dispozitie un SERVICIU ADMINISTRATIV, FINANTAT TOT DIN BUGETUL DE STAT, dar cu posibilitate de atragere de bani si din surse private, cu 20 de angajati. Regulile vor fi stabilite de Guvern prin proiect de lege pentru care va fi necesar si avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). Casei Regale ii este acordata personalitate juridica, pozitia de Sef al Casei Regale este recunoscuta ca fiind una de demnitate publica, iar seful Casei va primi in continuare o indemnizatie lunara similara celei acordate unui fost sef de stat (circa 16.000 de lei). Palatul Elisabeta va fi in domeniul public al statului si in folosinta gratuita a Casei Regale, pentru 99 de ani.»

În continuare, cine doreşte poate distribui link-ul de la această petiţie http://www.petitieonline.com/nu_vrem_casa_regala_infiintata_si_finantata_din_bani_publici , fiindcă este nevoie să fac şi alte demersuri pentru a opri acest PROIECT LEGISLATIV NECONSTITUŢIONAL.

RĂSPUNSURI PRIMITE de la Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Muncii

 În data de 27.09.2016, am primit răspuns de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) condus de prim-ministrul Cioloş.

- Prima pagină a răspunsului am publicat-o la acest link: https://photos.google.com/photo/AF1QipMQpwJgUtydeG3PI06BbJ9IT2SLJjJSBS34zr_K

- A doua pagină a răspunsului am publicat-o la acest link: https://photos.google.com/photo/AF1QipNOs5osGk6k_cRvpEx8VzHUWeTuOECgSTKej1gf

   Răspunsul primit de la Ministerul Afacerilor Externe (MAE), este la acest link: https://photos.google.com/photo/AF1QipPZRV8LjDjVjDKx1xrT3_Ot6Yrn6BXVOZk82Hky

  Răspunsul primit de la Ministerul Muncii în data de 29.09.2016, l-am publicat la aceste link-uri:

- pag.1 - https://photos.google.com/photo/AF1QipODo-BTdlEYvlUT7OvB-ShNV74QCMFpCNuVa1xS

 - pag.2 - https://photos.google.com/photo/AF1QipM1I-bJRU0IWsifWNas1eAt_HciJxc-6bFHamN2

Cine doreşte poate distribui link-ul de la această petiţie, în continuare (http://www.petitieonline.com/nu_vrem_casa_regala_infiintata_si_finantata_din_bani_publici), fiindcă va fi nevoie să fac şi alte demersuri, având în vedere declaraţiile din data de 27 aprilie 2017 ale preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, conform cărora „PSD şi ALDE vor depune în cel mult două săptămâni la Parlament proiectul de lege privind statutul Casei Regale, acuzând Guvernul Cioloş că a tergiversat adoptarea unui astfel de act normativ.” Detalii, găsiţi în acest articol: http://adevarul.ro/news/politica/dragnea-demareaza-programul-casa-regala-initiem-proiectul-lege-parlament-1_5901daac5ab6550cb898afa1/index.html

O astfel de lege ESTE NECONSTITUŢIONALĂ şi am explicat Guvernului Cioloş, pe larg, când am trimis explicaţiile postate la acest link: https://www.petitieonline.com/a/153337

-

.

-

Răspuns de la Cabinetul Ministrului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic

Astăzi, 05.09.2016, am primit pe e-mail următorul răspuns la petiţia pe care am trimis-o Ministrului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, doamna VICTORIA-VIOLETA ALEXANDRU:

"Nr. 1752/V.A/05.09.2016

Stimată doamnă Monica Petruț,  

În urma petiției dumneavoastră pe marginea Proiectului de Lege privind Casa Regală a României, înregistrată la Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic cu nr. 1752/V.A./01.09.2016, vă informăm că aceasta a fost redirecționată de către insituția noastră în atenția Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, inițiatorii Proiectului de Lege.

 Cu stimă,

Daniel Mîndruț

Consilier - Cabinet Ministru

Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic

Piața Victoriei nr. 1, Sector 1, București, România

Tel: +4 (021.314.34.00), interior 1219"

Este important să arăt că am trimis petiţia Ministrului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, fiindcă am avut în vedere faptul că doamna ministru este unul dintre miniştrii menţionaţi că trebuie să-şi dea avizul pentru proiectul de lege, motiv pentru care îi voi trimite câteva explicaţii consilierului doamnei ministru, în care o să-i precizez faptul că doamna ministru este direct interesată să citească petiţia.

MOTIVE DE NELEGALITATE ŞI DE NECONSTITUŢIONALITATE ale proiectului de lege pentru „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”

 Am scris un material în care am menţionat motivele de NELEGALITATE şi de NECONSTITUŢIONALITATE ale proiectului de lege privitor la „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”. Materialul o să-l anexez petiţiei «NU VREM "CASĂ REGALĂ" înfiinţată şi FINANŢATĂ din bani publici !» şi o să-l trimit Preşedintelui României, prim-ministrului Guvernului României,  grupurilor parlamentare, dar şi miniştrilor care trebuie să avizeze proiectul de lege (ministrul finanţelor publice, ministrul MFPSPV, ministrul afacerilor externe, ministrul pentru consultare publică şi dialog social, ministrul justiţiei).

CONTINUAŢI SĂ DISTRIBUIŢI PETIŢIA PENTRU A MAI ADUNA SEMNĂTURI!!!

MOTIVE DE NELEGALITATE ŞI DE NECONSTITUŢIONALITATE

ale proiectului de lege privitor la „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”    

1. Situaţia imobilului „PALAT ELISABETA”

În REGULAMENTUL GUVERNULUI din 28 septembrie 2000 de organizare şi funcţionare a Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicat în Monitorul Oficial nr. 492 din 9 octombrie 2000 (data intrarii in vigoare : 9 octombrie 2000), informaţii despre imobilul “Palatul ELISABETA” figurau în ANEXA 3, la poziţia 96 din LISTA cuprinzând bunurile imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"

După mai multe modificări efectuate prin Hotărâri şi prin Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului României,  informaţiile despre imobilul “Palatul ELISABETA” figurează la poziţia 66 din LISTA bunurile imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", în cadrul “SUCURSALEI PENTRU REPREZENTARE ŞI PROTOCOL TRIUMF BUCUREŞTI”. 

Prin HOTĂRÂREA DE GUVERN nr.900 din 29 iulie 2003, Guvernul condus de prim-ministrul Adrian NĂSTASE a stabilit în ARTICOLUL UNIC, următoarele: “Se aprobă SUPORTAREA DIN VENITURILE PROPRII ALE REGIEI Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat» A CHELTUIELILOR privind consumul de energie electrică, gaze, apă, canal, telefon, cheltuielile privind bunurile mobile şi cele de personal, precum şi celelalte cheltuieli PRIVIND ÎNTREŢINEREA IMOBILULUI "PALAT ELISABETA", ÎMPREUNĂ CU ANEXELE, DEPENDINTELE ŞI TERENUL AFERENT.”

Prin HOTĂRÂREA DE GUVERN nr.478 din 12 aprilie 2006, Guvernul condus de prim-ministrul Călin Popescu-TĂRICEANU a atribuit, IMOBILULUI aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", “PALAT ELISABETA” (din şos. Kiseleff nr.28, sectorul 1, Bucureşti; CF nr. 53.448, nr. topo 19.921, cu teren aferent - 12.977 mp şi suprafaţa construită totală de 1.645 mp: construcţia palat - 1.383 mp; anexă - 193 mp; bazin - 50 mp; pavilion - 10 mp; pavilion - 9 mp), DESTINAŢIA DE REŞEDINŢĂ PENTRU FOSTUL REGE MIHAI I, care a avut calitatea de şef al statului român.

Guvernul condus de prim-ministrul Emil BOC a adoptat HOTĂRÂREA DE GUVERN nr.366 din 14 aprilie 2010, prin care a stabilit în articolul 1 că toate “CHELTUIELILE PRIVIND ÎNTREŢINEREA IMOBILULUI "PALAT ELISABETA", INCLUSIV ANEXELE, DEPENDINŢELE ŞI TERENUL AFERENT, se suportă în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1.214/2001 pentru stabilirea modalităţilor de exercitare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român”.

Prin articolul 2 din HG nr.366/2010 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr.900/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea administrării, păstrării integrităţii şi protejării imobilului "Palat Elisabeta"

În conformitate cu disp. art.2 alin.(2) din HG nr.1214/2001, “CHELTUIELILE privind consumul de energie electrică, gaze, apă, canal, telefon, precum şi celelalte cheltuieli privind folosinţa şi întreţinerea locuinţei, anexelor, dependintelor şi a terenului aferent SE SUPORTĂ DE CĂTRE BENEFICIAR”.

Art.4 şi art.5 din HG nr.1214/2001, prevăd, în mod clar, următoarele:   

“ ART. 4     LOCUINŢA DE PROTOCOL se asigură fără personal de deservire şi fără mobilier sau alte obiecte de inventar, acestea fiind în sarcina beneficiarului.    

ART. 5     Personalul de deservire, precum şi mobilierul sau alte obiecte de inventar, cu excepţia celor de patrimoniu, pot fi atribuite beneficiarului la cerere, pe baza de convenţie încheiată cu Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", CU SUPORTAREA DE CĂTRE BENEFICIAR A SALARIILOR ŞI A CELORLALTE CHELTUIELI AFERENTE.”

Aşadar, se constată că, pe o perioadă de 4 ani (de la 18 aprilie 2006 - data intrării in vigoare a HG nr.478/2006 adoptată de Guvernul Tăriceanu şi până la 27 aprilie 2010 - data intrării in vigoare a HG nr.366/2010 adoptată de Guvernul Boc), CHELTUIELILE PRIVIND ÎNTREŢINEREA  IMOBILULUI "PALAT ELISABETA" ŞI A ANEXELOR, DEPENDINŢELOR ŞI TERENULUI AFERENT (consumul de energie electrică, gaze, apă, canal, telefon, cheltuielile privind bunurile mobile şi cele de personal, precum şi celelalte cheltuieli), au fost suportate DIN VENITURILE PROPRII ALE REGIEI Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», CONFORM HG nr.900/2003 adoptată de Guvernul Năstase.

Începând cu 27 aprilie 2010 - data intrării in vigoare a HG nr.366/2010 adoptată de Guvernul Boc, CHELTUIELILE PRIVIND ÎNTREŢINEREA  IMOBILULUI "PALAT ELISABETA" ŞI A ANEXELOR, DEPENDINŢELOR ŞI TERENULUI AFERENT (consumul de energie electrică, gaze, apă, canal, telefon, cheltuielile privind bunurile mobile şi cele de personal, precum şi celelalte cheltuieli), sunt suportate de către BENEFICIAR, adică de către fostul Rege Mihai I şi familia sa, aşa cum se procedează pentru toţi foştii Preşedinţi ai României care au locuinţe de protocol acordate în temeiul Legii nr.406 din 10 iulie 2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român.

2. Beneficii prevăzute în proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”

Conform prevederilor cuprinse în proiectul de lege postat pe site-ul Secretariatului General al Guvernului la acest link http://sgg.gov.ro/legislativ/docs/2016/06/6p_q01rng9tbm8vdz2jk.pdf, va fi înfiinţată “CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”, va avea personalitate juridică şi VA DEVENI O INSTITUŢIE DE UTILITATE PUBLICĂ ÎN CADRUL SISTEMULUI REPUBLICAN DIN ROMÂNIA.

Dacă legea va fi adoptată, înfiinţarea „Casei Regale a României” şi stabilirea prin act normativ a Statutului de persoană juridică de utilitate publică ar aduce „Casei Regale a României” următoarele BENEFICII:  - Palatul Elisabeta va fi sediul Casei Regale a României, pe care va putea să-l folosească gratuit în următorii 99 de ani, cu păstrarea dreptului de proprietate publică a statului. - Cheltuielile curente pentru funcţionarea Casei Regale vor fi suportate din fonduri publice. - Şeful Casei Regale va avea poziţie de demnitate publică şi va primi o indemnizatie lunară ca a unui fost şef de stat, în cuantum de peste 16.000 de lei brut (75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu, conform art.2 lit.d din Legea nr.406/2001, ce poate fi găsită la acest link http://www.presidency.ro/files/documente/Legea_406-2001.pdf). - Casa Regală va avea un serviciu administrativ format din cel mult 20 de persoane, care vor fi plătite de la bugetul de stat, dar cu posibilitate de a atrage bani şi din surse private.  

3. Motive de NELEGALITATE ale proiectului de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”

3.1. Referitor la acordarea Palatului Elisabeta ca locuinţă de protocol

Nelegalitatea atribuirii DESTINAŢIEI DE REŞEDINŢĂ IMOBILULUI “PALAT ELISABETA” PENTRU FOSTUL REGE MIHAI I, prin Hotărârea Guvernului condus de prim-ministrul Călin Popescu-TĂRICEANU se perpetuează şi cu privire la celelalte acte normative ce au şi vor avea legătură cu HG nr.478/2006.

În prezent, fostul Rege Mihai primeşte indemnizaţie ca fost şef de stat, în cuantum lunar de aproximativ 16.000 lei, iar PALATUL ELISABETA ESTE LOCUINŢA DE PROTOCOL a fostului Rege Mihai I, în calitate de fost şef de stat, în condiţile Legii nr.406/2001: 

" ART. 2 Persoanele care au avut calitatea de şef al statului român beneficiază pe durata vieţii de următoarele drepturi: a) folosinţa gratuită a unei locuinţe de protocol, cu destinaţia de resedinţă, care cuprinde şi un spaţiu cu destinaţia de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar; b) o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu; c) pază şi protecţie, precum şi folosinţa gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Paza, potrivit reglementărilor în vigoare. 

ART. 4 (1) Persoanele beneficiare de prevederile prezentei legi îşi pierd drepturile acordate în cazul săvârşirii unei infracţiuni, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la o pedeapsa privativă de libertate. (2) LOCUINŢA DE PROTOCOL acordată potrivit art.2 lit. a) NU POATE FI RESEDINŢA PE CARE TITULARUL A AVUT-O CA PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI ÎN FUNCŢIE. (3) Membrii de familie ai titularului beneficiază de dreptul de folosinţa gratuită, potrivit art.2 lit. a), numai pe durata vieţii titularului şi vor elibera locuinţa în termen de 60 de zile." 

Este important să fie observată reglementare din art.4 alin.(4) rap. la art.2 lit. a)  din Legea nr.406/2001, potrivit căreia LOCUINŢA DE PROTOCOL ce este dată în folosinţă gratuită persoanei care a avut calitatea de şef al statului român, NU POATE FI RESEDINŢA PE CARE TITULARUL A AVUT-O CÂND A FOST ÎN FUNCŢIE.

Prin urmare, se constată că, în dispreţul acestor prevederi legale foarte clare, fostului Rege Mihai i-a fost stabilită locuinţa de protocol la “Palatul Elisabeta”, care a fost reşedinţa pe care Regele Mihai a avut-o în calitate de suveran al României, ceea ce, în mod evident, a creat un privilegiu comparativ cu ceilalţi şefi de stat care, aşa cum e prevăzut în Legea nr.406/2001, au primit locuinţe de protocol diferite de reşedinţele pe care le-au avut ca Preşedinţi ai României în funcţie.

 3.2. Referitor la ÎNFIINŢAREA, prin act normativ cu putere de lege, a "Casei Regale a României" ca persoană juridică de utilitate publică, FINANŢATĂ din bani publici

În expunerea de motive a proiectului de Lege privitor la „Casa Regală a României”, chiar dacă la al doilea alineat din “Descrierea situaţiei actuale” a “Casei Regale a României” se precizează că, “în prezent, Casa Regală a României nu are personalitate juridică de sine stătătoare”, în alineatul precedent se vorbeşte despre activităţile unei inexistente “Case Regale a României” şi este prezentată o situaţie de fapt FALSĂ, ce se poate încadra în infracţiunea FALSUL INTELECTUAL prevăzută şi pedepsită în art.321 din Codul Penal: “(1) FALSIFICAREA UNUI ÎNSCRIS OFICIAL cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, PRIN ATESTAREA UNOR FAPTE SAU ÎMPREJURĂRI NECORESPUNZĂTOARE ADEVĂRULUI ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) TENTATIVA SE PEDEPSEŞTE.”

ÎNSCRISUL CE CUPRINDE EXPUNEREA DE MOTIVE LA O LEGE ESTE UN ÎNSCRIS OFICIAL, iar importanţa EXPUNERILOR DE MOTIVE ale legilor este evidenţiată în alineatul (5) al articolului 34 din Legea nr.24/2000,  referitor la “Semnarea instrumentelor de prezentare şi motivare”, prin care este instituită obligaţia publicării expunerilor de motive în Monitorul Oficial al României, Partea I sau pe paginile de Internet ale autorităţilor emitente.

“EXPUNERILE DE MOTIVE LA LEGI şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, ELABORATE DE INIŢIATOR, SE PUBLICĂ ÎMPREUNĂ CU ACTUL NORMATIV ÎN CAUZĂ ÎN MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, SAU SE PREZINTĂ PE INTERNET DE CĂTRE AUTORITATEA EMITENTĂ. Dacă în cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativă a suferit modificări de fond, expunerea de motive va fi refăcută, după promulgarea legii, de către iniţiator, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor.”

În conformitate cu dispoziţiile alin.(2) al art.30 din Legea nr.24/2000,  “EXPUNERILE DE MOTIVE, notele de fundamentare, referatele de aprobare şi studiile de impact CONSTITUIE INSTRUMENTELE DE PREZENTARE ŞI MOTIVARE ALE NOILOR REGLEMENTĂRI PROPUSE”.

În situaţia de fapt prezentată la alineatul 1 al “Descrierii situaţiei actuale” din expunerea de motive a proiectului de Lege privitor la „Casa Regală a României”, se face referire la activităţile realizate de către autointitulata „Casă Regală a României”, în REALITATE fiind vorba despre familia fostului Rege Mihai I, care a abdicat la data de 30 decembrie 1947 şi care, ulterior semnării actului de abdicare, s-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma, iar din căsătoria lor au rezultat cinci fiice - Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria, care NU au făcut parte, vreodată, dintr-o Casă Regală, din moment ce s-au născut când tatăl lor avea calitatea de FOST REGE, situaţie ce s-a menţinut în continuare, până în prezent.

 DECRETUL   nr.2.301 din 30 decembrie 1947 privind abdicarea Regelui Mihai, NU a fost contestat, a fost şi a rămas VALABIL, iar fostul Rege a stabilit următoarele:             “ABDIC pentru mine şi pentru urmaşii mei dela Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.” La data de 26 Mai 1948, Ministerul Justiţiei a adoptat Decretul Nr.983,  publicat în Buletinul Oficial  Nr.121 din 27 Mai 1948,  ce a fost corectat prin DECRETUL   nr.38 din 3 iunie 1948 pentru intrarea în proprietatea Statului a bunurilor FOSTULUI rege Mihai I şi a membrilor FOSTEI familii regale, ce a fost publicat în Buletinul Oficial  nr.127 din 3 iunie 1948 şi a intrat în vigoare la acea dată. După Revoluţia din 1989, fostul rege Mihai I şi familia sa au recuperat bunurile confiscate în 1948.  La data de 30 decembrie 1947, Parlamentul a adoptat LEGEA   nr.363 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română, ce a intrat în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial  nr.300 bis  din 30 decembrie 1947, în care erau prevăzute următoarele:     “ART. 1     Adunarea Deputaţilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I pentru el şi urmaşii săi.     ART. 2     Constituţia din 1866 cu modificările din 29 Martie 1923 şi acelea din 1 Septemvrie 1944 şi următoarele, se abrogă.     ART. 3     România este Republică Populară.     Denumirea Statului Român este: "Republica Populară Română" (R.P.R.).” La data de 13 aprilie 1948, Marea Adunare Naţională a adoptat Constituţia Republicii Populare Române, ce a fost publicată în Monitorul Oficial  nr.87 bis  din 13 aprilie 1948 şi a intrat în vigoare la acea dată. Prin art.16 al Constituţiei din 1948, s-a stabilit că “toţi cetăţenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie sau grad de cultură, sunt egali în faţa legii”, ceea ce era diferit de prevederile Constituţiei din anul 1923, când existau persoane privilegiate prin ereditate (chiar dacă în alin.1 al art.8 al Constituţiei din 1923 se arăta că “nu se admite în Stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale”, iar în alin.2 era prevăzut că “toţi Românii, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără osebire la dările şi sarcinile publice”), iar privilegiile acordate prin naştere erau stabilite în disp. art.77 din Constituţia/1923, conform cărora puterile constituţionale ale Regelui erau “EREDITARE în linie coborâtoare directă şi legitimă a Maiestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitura şi cu exclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor”, iar în cazul în care nu existau “coborâtori în linie bărbătească ai Maiestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen”, succesiunea Tronului se stabilea conform art.78 şi art.79 alin.(1) din Constituţia/1923, dar NUMAI “dintr-o dinastie suverană din Europa”, astfel: “ART. 78         (1) În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora, după regulele statornicite în articolul precedent.         (2) Dacă nici unul dintre fraţii sau coborâtorii lor nu s-ar mai găsi în vieaţă sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr-o dinastie suverană din Europa cu primirea Reprezentatiunii naţionale, dată în forma prescrisă de art. 79.         (3) Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant. ART. 79         (1) La caz de vacanţă a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într-o singura Adunare, chiar fără convocare, şi cel mai târziu pana în opt zile de la întrunirea lor aleg un Rege dintr-o dinastie suverană din Europa occidentală. (…)”

  Conform informaţiilor existente pe site-ul Wikipedia (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Mihai_I_al_României), MIHAI DE HOHENZOLLERN SIGMARINGEN (fostul Rege Mihai I) S-A NĂSCUT LA DATA DE 25 OCTOMBRIE 1921 şi a domnit în perioada 20 iulie 1927 – 8 iunie 1930 (predecesor Ferdinand I, succesor Carol al II-lea), adică de la vârsta de 5 ani şi  8 luni până la vârsta de 8 ani şi 7 luni, iar a doua oară a domnit în perioada 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 (predecesor Carol al II-lea), adică de la vârsta de 18 ani şi  10 luni până la vârsta de 26 ani şi 2 luni.  

În data de 29 martie 1923, Parlamentul a adoptat CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, ce a intrat în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie 1923. Conform art.83 alin.(2) din Constituţia României din anul 1923, “REGENŢA va exercita totdeodată şi tutela succesorului Tronului în timpul minorităţii lui”, iar în art.82 al Constituţiei s-a stabilit că Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi, iar ÎNAINTE DE suirea sa pe Tron, el va depune un jurământ:     “ART. 82     Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi.     La suirea sa pe Tron, el va depune mai intâiu în sânul Adunărilor întrunite următorul JURĂMÂNT: «Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului».”

JURĂMÂNTUL la care se face referire în prevederile imperative ale art.82 din Constituţia României din anul 1923, NU A FOST DEPUS DE CĂTRE MIHAI DE HOHENZOLLERN SIGMARINGEN, ceea ce conduce la concluzia evidentă că acesta NU A FOST REGE în perioada 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 (după împlinirea vârstei de 18 ani), în conformitate cu prevederile constituţionale ce erau în vigoare pe perioada în care se susţine că ar fi fost “Rege al României”, deoarece SUIREA SA PE TRON SE PUTEA REALIZA NUMAI DUPĂ DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI prevăzut în art.82 al Constituţiei României din 1923. Fostului Rege Mihai I i-a fost retrasă cetăţenia română în şedinţa Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, iar fostul monarh s-a căsătorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma în exil, în 10 iunie 1948. Constituţia din 1948 a fost amendată prin Legea nr.3/1952 privitoare la modificarea art.61 din Constituţia Republicii Populare Române, publicată în "Buletinul Oficial" nr.16 din 29 martie 1952, iar Constituţia Republicii Populare Române din 1948 a fost abrogată implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea în vigoare a Constituţiei din 1952.

În prima frază din expunerea de motive a Legii privitor la „Casa Regală a României”, iniţiatorul proiectului de lege face referire la familia fostului Rege Mihai I, ca fiind „Casa Regală a României”, de parcă această entitate ar exista, ba mai mult, susţine că ar fi „păstrătoarea valorilor şi tradiţilor statale ale Coroanei Române, care simbolizează suveranitatea şi independenţa naţională”, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.1 şi art.2 din Constituţia României, prin care legiuitorul constituant a stabilit următoarele:     “ART.1     Statul român     (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.     (2) Forma de guvernământ a statului român este REPUBLICA.     (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.     (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.     (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.     ART.2     Suveranitatea     (1) SUVERANITATEA NAŢIONALĂ APARŢINE POPORULUI ROMÂN, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.     (2) NICIUN GRUP ŞI NICIO PERSOANĂ NU POT EXERCITA SUVERANITATEA ÎN NUME PROPRIU.”

Deci, potrivit art.1 alin.(2) din Constituţie, forma de guvernământ în România este REPUBLICA", iar într-un stat republican NU există titluri şi instituţii nobiliare, consecinţa fiind aceea că acestea NU pot fi utilizate în cuprinsul unei legi. La alineatul 4 al “Descrierii situaţiei actuale” din expunerea de motive a proiectului de Lege privitor la „Casa Regală a României”, se vorbeşte, în continuare, despre inexistenta “Casă Regală a României” şi se arată că ar fi “dezirabilă consacrarea normativă a legăturii dintre Palatul Elisabeta şi Casa Regală” în condiţiile în care se consideră de către Guvern, ca iniţiator al proiectului de lege, că  această legătură ar exista, deja, în temeiul acordării intuitu personae a Palatului Elisabeta ca locuinţă de protocol pentru fostul Rege Mihai, care a vut calitatea de şef al statului.

Din această expunere, singurul fapt real este acordarea de către Guvernul României, prin HG nr.478 din 12 aprilie 2006, a Palatului Elisabeta ca reşedinţă pentru fostul Rege Mihai I, care a avut calitatea de şef al statului român. Din moment ce o “Casă Regală” NU există în realitate, înseamnă că NU este posibilă vreo legătură între Palatul Elisabeta şi o ENTITATE INEXISTENTĂ. Prevederile din proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”, ce a fost pus în dezbatere publică pe data de 23 iunie 2016, încalcă în mod flagrant prevederile Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, în care este reglementată procedura de recunoaştere a statutului de utilitate publică al asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor. Potrivit art.38 din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005, o asociaţie sau fundaţie poate fi recunoscută de către Guvernul României ca fiind de utilitate publică. Prin UTILITATE PUBLICĂ se înţelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor colectivităţi. CONDIŢII DE RECUNOAŞTERE A STATUTULUI DE UTILITATE PUBLICĂ al asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor: - desfăşoară activităţi în interes general sau al unor colectivităţi, după caz; - funcţionează de cel puţin 3 ani; - prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unor activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său; - valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.

FEDERAŢIA poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă cel puţin două treimi din numărul asociaţiilor şi fundaţiilor care o alcătuiesc sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică. DISPENSA de la îndeplinirea condiţiei de a funcţiona de cel puţin 3 ani: a) asociaţia sau fundaţia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaţii sau fundaţii preexistente; şi, b) fiecare dintre asociaţiile sau fundaţiile preexistente ar fi îndeplinit cele două condiţii, dacă ar fi formulat solicitarea în mod independent. Astfel, raportându-ne la prevederile OG nr.26/2000, se costată că GUVERNUL ROMÂNIEI, în calitate de iniţiator al proiectului de lege, ÎNCEARCĂ SĂ JUSTIFICE UTILITATEA PUBLICĂ A UNEI INSTITUŢII DENUMITĂ „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”, în condiţiile în care NU există o activitate legală anterioară a unei entităţi cu această denumire şi, prin urmare, NU SUNT ÎNDEPLINITE CONDIŢIILE DE RECUNOAŞTERE A STATULUI DE UTILITATE PUBLICĂ, PREVĂZUTE ÎN OG NR.26/2000. Pentru a acorda statutul de utilitate publică unei persoane juridice înfiinţată în conformitate cu prevederile OG nr.26/2000, NU este nevoie de adoptarea unui act normativ cu putere de lege, ci acest statut este recunoscut de către Guvernul României prin procedura aplicabilă tuturor asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, fără discriminări legislative, CONDIŢIILE FIIND STABILITE, DEJA, în OG nr.26/2000, care este actul normativ ce constituie dreptul comun în această materie. De exemplu, alte instituţii care au statut de persoană juridică de utilitate publică sunt Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi şi Uniunea Artiştilor Plastici. Un alt exemplu de asociaţii şi fundaţii sunt cele ce au fost recunoscute ca fiind de utilitate publică în domeniul MMFPS, prin următoarele Hotărâri de Guvern: HG nr.795/2004, HG nr.1276/2004, HG nr.1479/2004, HG nr.1480/2004, HG nr.1481/2004, HG nr.2093/2004, HG nr.388/2005, HG nr.927/2005, HG nr.286/2006, HG nr.795/2007, HG nr.494/2008, HG nr.493/2008, HG nr.625/2008, HG nr.1033/2008.

Aşadar, exista posibilitate legală din anul 2000 ca fostul Rege şi familia sa să înfiinţeze o asociaţie sau fundaţie cu care să fi desfăşurat activităţile despre care iniţiatorul legii menţionează în expunerea de motive  la proiectul de lege că familia fostului Rege le-ar fi desfăşurat în folosul românilor, ceea ce i-ar fi dat posibilitatea ca, în condiţiile legale ce SUNT, deja, în vigoare, să-i fie recunoscut statutul de utilitate publică DACĂ ar fi îndeplinit condiţiile stabilite în OG nr.26/2000. Este evident că, din cauză că familia fostului Rege Mihai NU a înfiinţat în România o asociaţie sau fundaţie şi NU a desfăşurat activităţile pretinse de către iniţiatorul proiectului de lege privitor la “Casa Regală a României”, adică familia fostului Rege NU putea să-şi demonstreze utilitatea publică în conformitate cu prevederile legale, ci doar pe baza unor afirmaţii ce NU pot fi dovedite, pe baza înţelegerii existente între doamna Margareta, fiica cea mare a fostului Rege Mihai, cu prim-ministrul Guvernului şi preşedinţii PSD şi PNL, având în vedere art.136 alin.(4) teza finală din Constituţie, ce prevede că "bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică", se doreşte crearea  unui regim privilegiat pentru fostul Rege şi familia sa, conferindu-li-se, prin lege, un drept de folosinţă gratuită asupra Palatului Elisabeta plus celelalte beneficii menţionate în proiectul de lege criticat.

În consecinţă, se poate CONCLUZIONA că această situaţie de fapt FALSĂ este prezentată în expunerea de motive a unui proiect de lege cu scopul de a justifica adoptarea unui act normativ cu putere de lege, din care FAMILIA UNUI FOST ŞEF AL STATULUI ROMÂN SĂ OBŢINĂ PRIVILEGII pe care alţi cetăţeni NU le-au obţinut, dar pe care nici altă persoană juridică de utilitate publică atesată legal NU le-a obţinut şi pe care nici altă familie, a altui fost şef de stat, NU le-a obţinut până în prezent. SINGURA FORMĂ DE CONTROL efectuat asupra activităţii “Casei Regale a României”, ar fi, conform art.8 alin.(1) lit.f) din proiectul de lege, ca Şeful Casei Regale să PREZINTE anual Parlamentului României, în scris sau în şedinţă reunită, câte un raport asupra activităţii desfăşurate de “Casa Regală” în anul precedent, dar NU este prevăzut modul de analiză a respectivului raport anual şi nici ce sancţiuni s-ar aplica în cazul în care Parlamentul ar constata activităţi ce nu au legătură cu cele prevăzute în lege sau dacă scopurile prevăzute în lege NU au fost concretizate. În proiectul de lege al Guvernului, se arată că instituţia de utilitate publică denumită „Casa Regală a României” va participa la activităţi cu caracter internaţional ,,în scopul promovării intereselor, valorilor si proiectelor europene; instituţiilor publice şi organizaţiilor societăţii civile; produselor româneşti". De asemenea, se menţionează că persoana juridică denumită “Casă Regală a României” se va organiza pe baza unui STATUT PROPRIU, aprobat NUMAI de către Şeful Case Regale, iar Şeful Casei Regale va reprezenta Casa Regală în faţa oricărei entităţi publice sau private, române sau străine şi va beneficia de o indemnizaţie lunară, la nivelul unui fost şef de stat.             Aşadar, conform proiectului de lege privind „Casa Regală a României”, Şeful “Casei Regale” va putea să adopte ORICE FEL de Statut, fără să fie verificat şi aprobat de către instanţele judecătoreşti competente potrivit prevederilor OG nr.26/2000, aşa cum este stabilită procedura pentru toate asociaţiile şi fundaţiile.

În proiectul de lege al Guvernului, se mai arată că, “Casa Regală” va stabili relatii de colaborare cu autoritatile publice, centrale si locale, precum si cu institutiile publice autonome, pe baza de protocol, având activităţi de recunoastere si promovare a traditiilor si simbolurilor suveranitatii si identitatii nationale, reunire a comunitatilor regionale, urbane si rurale in jurul unor proiecte, momente cu semnificatie istorica si programe de dezvoltare pe termen mediu si lung, implicand insitutiile publice si societatea civila, acordare de numiri cu semnificatie istorică regală, diplome si alte forme de recunoastere către entităti publice si private non-profit, recunoastere a calitatii produselor si serviciilor companiilor care activeaza pe piata romaneasca, pentru a recunoaste calitatea produselor si serviciilor lor, actiuni caritabile, actiuni educationale, in scopul recunoasterii meritelor si promovarii elevilor, studentilor si cadrelor didactice, actiuni de promovare a valorilor, monumentelor istorice, potentialului turistic si investitional al Romaniei fata de personalitati, investitori si institutii similare din străinatate. Potrivit art.9 alin.(3) din proiectul de lege, ACESTE ACTIVITĂŢI AR URMA SĂ FIE FINANŢATE DIN VENITURI PROPRII ŞI DE LA BUGETUL DE STAT!!!

Numărul maxim de posturi al serviciului administrativ al Casei Regale este de 20 de posturi, finanţate de la bugetul de stat.  Astfel. chiar dacă în proiectul de lege, este prevăzut că STATUTUL instituţiei „Casa Regală a României” va fi adoptat de către “Şeful Casei Regale a României”, deci va fi conceput FĂRĂ să fie întocmit în formă autentică sau atestată de avocat, conform art.6 din OG nr.26/2000 şi va fi valabil FĂRĂ vreun control al unei autorităţi publice şi FĂRĂ controlul instanţelor judecătoreşti, chiar dacă statutele altor asociaţii şi fundaţii trebuie verificate de către instanţele judecătoreşti conform disp. art.8-11 din OG nr.26/2000, se observă că legea ce ar urma să fie adoptată ar impune anumite activităţi pentru „Casa Regală a României”, chiar dacă, prin acea lege, NU sunt stabilite modalităţile prin care ar trebui realizate aceste activităţi şi NU sunt stabilite NICI SANCŢIUNI în cazul în care “activităţile cu caracter internaţional” NU vor fi realizate şi dacă scopul menţionat în lege NU va fi atins, ceea ce demonstrează că SCOPUL URMĂRIT PRIN PROIECTUL DE LEGE ESTE EXCLUSIV ACELA DE A REGLEMENTA, PRIN LEGE, O FAMILIE A UNUI FOST ŞEF DE STAT CU SINGURUL SCOP DE A-I ACORDA PRIVILEGII DIN BUNURI CE SUNT ÎN PROPRIETATEA PUBLICĂ A STATULUI ROMÂN ŞI DIN BANI PUBLICI (bugetul de stat sau bugetele altor instituţii publice).

În conformitate cu această viziune legislativă a Guvernului României şi aşa cum în proiectul de lege criticat este invocată vechimea de 81 de ani a funcţiei de „REGE”, chiar dacă poate părea aberant la acest moment, în viitor, acă va fi creat un precedent, vor putea fi adoptate acte normative cu putere de lege cu scopul de a REGLEMENTA FAMILIA ORICĂRUI FOST PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI, urmând a fi invocată vechimea acestei instituţii, iar ca exemplu, vor putea fi înfiinţate „Casa Preşedinţială ILIESCU”, „Casa Preşedintelui CONSTANTINESCU”, „Casa Prezidenţială BĂSESCU a României” şi „Casa Preşedinţială Română, IOHANNIS”, cu scopul de a obţine finanţări din bani publici şi alte privilegii imobiliare din proprietatea statului român, iar pentru justificare vor fi exemplificate activităţi pe care aceste „Case” le-ar putea realiza în folosul românilor.

Reglementarea statutului de utilitate publică în România este prezentată la acest link

http://www.stiriong.ro/ong/dezvoltare/reglementarea-statutului-de-utilitate-pu , astfel:

„Pentru prima oară in România, Ordonanta de Guvern nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii instituie notiunea de statut de utilitate publica acordat asociatiilor si fundatiilor care indeplinesc un set minim de conditii si sunt supuse unor obligatii suplimentare de transparenţă. Dupa unificarea in 2003 a tuturor facilitatilor fiscale in corpul Codului Fiscal regasim si referiri fiscale pentru statutul de utilitate publica. Practic, acest statut semnifică:  1. recunoasterea de catre autorităţi a faptului ca anumite organizatii se disting de celelalte prin gama de interese pe care le promovează si de servicii pe care le prestează pentru comunitate;  2. disponibilitatea autoritătilor de a acorda acestor organizatii anumite facilităti, stabilite prin lege, de care se pot bucura doar organizatiile de utilitate publică, in chip preferential. Acest lucru nu inseamna restrictionarea accesului altor organizatii la resurse publice! Definirea statutului de utilitate publică si a activităţilor eligibile Prin utilitate publica, in sensul OG nr.26/2000, se intelege orice activitate care vizeaza atingerea unor scopuri benefice in domenii de interes public general si/sau al unei colectivitati. Orice asociatie, fundatie sau federatie poate fi recunoscuta de Guvernul Romaniei ca fiind de utilitate publica daca demonstreaza ca indeplineste anumite conditii de eligibilitate referitoare in principal la activitatea acesteia. Aceste CONDIŢII se refera la: a)    activitatea acesteia se desfasoara in interes general sau al unor colectivitati, dupa caz;  b)    functioneaza de cel putin 3 ani si a realizat o parte din obiectivele stabilite, facand dovada unei activitati neintrerupte prin actiuni semnificative;   c)    prezinta un raport de activitate din care sa rezulte desfasurarea unei activitati anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului sau, insotit de situatiile financiare anuale si de bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoasterea statutului de utilitate publica;   d)    detine un patrimoniu, logistică, membri si personal angajat, corespunzator indeplinirii scopului propus;  e)    face dovada existentei unor contracte de colaborare si parteneriate cu institutii publice sau asociatii ori fundatii din tara si din strainatate;   f)    face dovada obtinerii unor rezultate semnificative in ceea ce priveste scopul propus sau prezinta scrisori de recomandare din partea unor autoritati competente din tara sau din strainatate, care recomanda continuarea activitatii. Autoritatea responsabilă cu acordarea statutului de utilitate publică Autoritatea publică responsabilă pentru acordarea statutului de utilitate publică este Guvernul Romaniei (prin Secretariatul General), care, prin hotarare de Guvern, acorda acest statut. Hotararea de Guvern se acorda pe baza avizului favorabil primit din partea ministerelor de resort. In cadrul Guvernului a fost desemnat Secretariatul General ca autoritate publica responsabila cu primirea cererilor si comunicarea cu solicitantul. Procedura acordării statutului de utilitate publică Asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o inaintează, în termen de 15 zile, ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale in a carui sfera de competenta isi desfasoara activitatea. Acesta este obligat ca, in termen de 60 de zile, sa examineze cererea si indeplinirea conditiilor prevazute de lege. In cazul in care constată indeplinirea acestor conditii, autoritatea administrativa competentă va propune Guvernului Romaniei recunoasterea. In caz contrar aceasta va transmite persoanelor juridice solicitante un raspuns motivat, in termen de 30 de zile de la data luarii deciziei.  In cel mult 90 de zile de la data depunerii de catre organizatie a cererii, precum si a tuturor documentelor necesare luarii deciziei, Guvernul României decide asupra propunerii de recunoastere. Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de catre autoritatea administrativa la care s-a inregistrat cererea de recunoastere, in termen de 120 de zile de la data depunerii cererii si a documentelor necesare luarii deciziei. Pentru dobândirea statutului de utilitate publică, organizatia va trebui să depună impreună cu cererea de solicitare urmatoarele documente:  a)    copii de pe actul constitutiv si de pe statutul asociatiei sau fundatiei;  b)    copie de pe dovada dobandirii personalitatii juridice; c)    dovada privind bonitatea asociatiei sau fundatiei, emisa de banca la care are deschis contul;   d)    copie de pe dovada privind situatia juridica a sediului asociatiei sau fundatiei;  e)    numele si adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea si sediul persoanelor juridice, cu care asociatia sau fundatia colaboreaza in mod frecvent in vederea realizarii obiectului sau de activitate pentru care aceasta solicita recunoasterea statutului de utilitate publica.  f)    situatiile financiare anuale si bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani de activitate;  g)    lista persoanelor angajate si copii de pe contractele de munca ale angajatilor; h)    copii de pe conventiile de colaborare, calificari, scrisori de recomandare si altele asemenea.  Beneficii recunoscute organizatiilor cu statut de utilitate publică Drepturile de care se bucura organizatiile neguvernamentale recunoscute ca fiind de utilitate publica le putem impărti in drepturi patrimoniale (facilităţi fiscale) si drepturi nepatrimoniale (fără impact financiar). Aceste drepturile sunt acordate atat prin intermediul OG nr.26/2000, cat si prin alte acte normative speciale in deosebi Codul Fiscal.  Drepturile patrimoniale sau facilităţile fiscale se referă exclusiv la avantaje financiare de care beneficieză, in mod particular, asociatiile si fundatiile cu statut de utilitate publică si se regăsesc în textul Codului Fiscal si textul OG nr.26/2000. Facilitătile fiscale prevăzute in Codul Fiscal de care se bucură organizatiile de utilitate publică sunt: a)    scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obtinute din reclama si publicitate pentru pentru acele organizatiile nonprofit de utilitate publica din domeniul culturii, cercetarii stiintifice, invatamantului, sportului, sanatatii. b)    scutirea de la plata accizelor pentru orice produs importat, provenit din donatii sau finantat direct din imprumuturi nerambursabile, de catre guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica. Scutirea de plata accizelor se face pentru o categorie limitata de produse precum: cafea, confectii din blanuri naturale, articole din cristal etc. c)    scutirea de plata taxelor speciale pentru autoturismele care provin din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile acordate de catre guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica. Taxa despre care e face referire in textul Codului fiscal este recenta taxa de prima inmatriculare care se aplica pentru autoturismele si autovehiculele comerciale. OG 26/2000 recunoaşte dreptul organizatiilor cu statut de utilitate publică de a li se atribui in folosintă gratuită bunurile proprietate publică. Acest drept a fost introdus odată cu modificarea adusă prin Legea nr.246/2005 modificand prevederea trecută ce se referea doar la dreptul de a i se concesiona servicii publice fara caracter comercial; (...) Dreptul nepatrimonial de care se bucură o organizatie recunoscută ca fiind de utilitate publică este acela de a mentiona in toate documentele pe care le intocmeste că asociatia sau fundatia este recunoscută ca fiind de utilitate publică; Responsabilităţile pe care le au Organizatiile cu statut de utilitate publică Organizatiile de utilitate publică sunt beneficiari ai unor facilitati fiscale directe sau indirecte, aspect care impune in sarcina acestora o serie de obligatii menite a contribui la transparenta si responsabilitatea cheltuirii resurselor financiare. Reglementarea cadru prevazută in OG nr.26/2000 instituie in sarcina organizatiei de utilitate publica urmatoarele OBLIGAŢII: a)     obligatia de a mentine cel putin nivelul activitãtii si performantele care au determinat recunoasterea; b)     obligatia de a comunica autoritãtii administrative competente orice modificãri ale actului constitutiv si ale statutului, precum si rapoartele de activitate si bilanturile anuale; autoritatea administrativã are obligatia sã asigure consultarea acestor documente de cãtre orice persoanã interesatã; c)    obligatia de a publica, in extras, in termen de 3 luni de la incheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate si situatiile financiare anuale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si in Registrul national al persoanelor juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situatiilor financiare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.”  

Astfel, se constată că, dacă ar fi respectate condiţiile prevăzute în OG nr.26/2000, oricare asociaţie sau fundaţie are vocaţie pentru a primi STATUT DE UTILITATE PUBLICĂ şi poate beneficia de drepturile prevăzute în OG nr.26/2000, DUPĂ ce este constatată îndeplinirea condiţiilor legale cuprinse în acest act normativ cu putere de lege (OG nr.26/2000 este Ordonanţă a Guvernului adoptată pe baza abilitării acordate de către Parlament, conform disp. art.115 din Constituţia României). Ba mai mult, DACĂ VA FI CREAT UN PRECEDENT, VA EXISTA POSIBILITATEA ca, PE BAZA CRITERIILOR DISCRIMINATORII ce stau la baza proiectului de lege criticat, beneficiile menţionate în proiectul de lege privitor la “Casa Regală” să fie cerute şi de către alte persoane juridice de utilitate publică, care au fost înfiinţate şi care vor fi înfiinţate.             Aşadar, evidentul caracter intuitu persoane al proiectului de lege cu privire la “Casa Regală a României”, îl încadrează în sfera actelor normative NECONSTITUŢIONALE, aşa cum a statuat Curtea Constituţională a României (CCR) în DECIZIA nr.600 din 9 noiembrie 2005 şi în DECIZIA CCR nr.970 din 31 octombrie 2007, când s-a pronunţat asupra reglementării prin lege a unei situaţii cu caracter personal.

De asemenea, CCR a arătat în DECIZIA nr.600 din 9 noiembrie 2005 (paragraful 1) că, ÎN IPOTEZA ÎN CARE REGLEMENTAREA SPECIALĂ ARE CARACTER INDIVIDUAL, FIIND ADOPTATĂ INTUITU PERSONAE, EA ÎNCETEAZĂ DE A MAI AVEA LEGITIMITATE, DOBÂNDIND CARACTER DISCRIMINATORIU ŞI, PRIN ACEASTA, NECONSTITUŢIONAL. UTILITATEA PUBLICĂ A UNEI ASOCIAŢII SAU FUNDAŢII TREBUIE DOVEDITĂ PE O PERIOADĂ DE MINIMUM 3 ANI anteriori recunoaşterii statutului de „utilitate publică”, aşa cum e prevăzut în art.38 alin.(1) lit.b) din OG nr.26/2000. Dispensă de la această prevedere legală există NUMAI DACĂ asociaţia sau fundaţia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaţii sau fundaţii preexistente ŞI DACĂ fiecare dintre asociaţiile sau fundaţiile preexistente ar fi îndeplinit cele două condiţii, dacă ar fi formulat solicitarea în mod independent.            

Aşadar, UTILITATEA PUBLICĂ este un STATUT ce NU este ACORDAT, aşa cum iniţiatorul proiectului de lege doreşte să acorde prin lege acest statut “Casei Regale a României”, ci STATUTUL DE  UTILITATEA PUBLICĂ ESTE RECUNOSCUT, ULTERIOR dovedirii de către ONG a utlităţii sale publice ori în conformitate cu DISPENSA reglementată special. În cazul în care, prin act normativ cu putere de lege (lege, ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ordonanţă a Guvernului ca urmare a abilitării acordate de către Parlament), va fi înfiinţată o persoană juridică de utilitate publică, în mod special PENTRU familia fostului Rege Mihai I, acest act normativ ar reglementa REALE PRIVILEGII atât în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni ai României, cât mai ales raportat la familiile celorlalţi foşti şefi de stat ai României şi la celelalte persoane juridice de utilitate publică, care NU BENEFICIAZĂ DE ACELEAŞI DREPTURI, chiar dacă se află în situaţii juridice asemănătoare. DACĂ MEMBRII FAMILIEI fostului Rege Mihai AU CETĂŢENIE ROMÂNĂ, au posibilitatea să înfiinţeze o asociaţie sau fundaţie, care poate deveni DE UTILITATE PUBLICĂ în conformitate cu procedura stabilită dreptul comun reprezentat de OG nr.26/2000, fără a fi nevoie de o lege specială intuitu personae, neconstituţională.

În consecinţă, este foarte clar că Legea adoptată pe baza proiectului de lege lansat în dezbatere publică, va institui o procedură derogatorie de la cea de drept comun reprezentată de OG nr.26/2000. Examinând textul din proiectul de lege criticat raportat la dispoziţiile art.16 alin.(1) din Constituţie, se constată că însuşi criteriul care a stat la baza aplicării unui tratament juridic diferenţiat este unul subiectiv şi aleatoriu, criteriu ce conferă, astfel, beneficiarului său şi familiei acestuia, un veritabil PRIVILEGIU în valorificarea drepturilor lor. Potrivit chiar expunerii de motive, însăşi raţiunea de a fi a acestei legi o constituie adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun constituit de OG nr.26/2000. Fără îndoială, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, dar se constată inclusiv că PROCEDEUL UTILIZAT pentru adoptarea STATUTULUI “Casei Regale a României”, ESTE DIFERIT DE PROCEDURILE INSTITUITE, PRIN NORME IMPERATIVE, DE REGLEMENTAREA DE DREPT COMUN ÎN MATERIE şi ÎL SUSTRAGE, ASTFEL, CONTROLULUI JUDICIAR CE ESTE IMPUS CONFORM DISP. ART.6 ŞI 8-11 DIN OG NR.26/2000.

Aşadar, în speţă, nu se poate reţine nicio raţiune obiectivă şi rezonabilă în sensul opţiunii legislative analizate, ceea ce echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferenţiat sub forma unei POZIŢII PRIVILEGIATE în favoarea fostului Rege Mihai I şi a familiei sale, ceea ce contravine art.16 alin.(1) din Constituţie în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor. Indiferent de perioada în care au avut calitatea de şefi de stat, foştii şefi de stat şi familiile lor se află în aceeaşi situaţie juridică ca aceea a fostului Rege Mihai I şi a familiei sale. De asemenea, indiferent de momentul în care o persoană juridică şi-a dobândit statutul de utilitate publică, toate persoanele juridice de utilitate publică se află în aceeaşi situaţie juridică. Prin urmare, acordarea, în mod selectiv, a unor beneficii NUMAI pentru familia unui ANUMIT fost şef de stat şi NUMAI pentru o ANUMITĂ persoană juridică de utilitate publică, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferenţiat/inegal pentru situaţii de drept identice/analoage. Raportând considerentele de principiu enunţate la dispoziţiile normative criticate, se constată că, în măsura în care opţiunea legiuitorului este aceea de a acorda beneficiile menţionate în proiectul de lege criticat NUMAI unei familii a unui fost şef de stat şi NUMAI unei persoane juridice de utilitate publică, legiuitorul nu are îndrituirea constituţională să stabilească o inegalitate de tratament juridic în cadrul aceleiaşi subcategorii, iar dacă va proceda în sens contrar, va încălca art.16 alin.(1) din Constituţie, stabilind un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi subcategorii juridice. Particularităţile legale ale reglementării criticate privitoare la CARACTERUL DE ACT INDIVIDUAL al acestei reglementări, RAŢIUNEA ÎN CONSIDERAREA CĂREIA SE DOREŞTE A FI ADOPTAT ŞI FINALITATEA URMĂRITĂ CONVERG ÎN A CONFERI CONCEPŢIEI DE ANSAMBLU A LEGIUITORULUI, astfel cum rezultă din examinarea actului, O SEMNIFICAŢIE ESENŢIALĂ DE NECONCORDANŢĂ A ACESTUIA CU ORDINEA CONSTITUŢIONALĂ. Aşa fiind, DEFICIENŢELE DE FORMĂ ŞI DE FOND EVIDENŢIATE DAU EXPRESIE ŞI UNOR VICII DE CONSTITUŢIONALITATE.

De aceea, în cazul în care legea cu privire la "Casa Regală a României" va fi adoptată, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, consecventă rolului său de CVASI-LEGIUITOR NEGATIV (a se vedea, cu privire la înţelesul acestei sintagme, Decizia Curţii Constituţionale nr.110 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 11 iunie 2013, sau Decizia nr. 378 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013), VA TREBUI SĂ CONSTATE NECONSTITUŢIONALITATEA ACELEI LEGI, pentru a elimina situaţia de inegalitate creată prin acordarea privilegiilor reglementate.

4. MOTIVE DE NECONSTITUŢIONALITATE constatate  în Decizii ale Curţii Constituţionale, ce sunt valabile pentru proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”

Pe baza analizei anterioare, se constată că, în ceea ce priveşte Legea de înfiinţare a "Casei Regale a României", SUNT VALABILE MOTIVELE DE NECONSTITUŢIONALITATE STABILITE DE CĂTRE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI (CCR) în DECIZIA nr.600 din 9 noiembrie 2005 cu privire la constituţionalitatea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, DECIZIA nr.970 din 31 octombrie 2007 referitoare la sesizarea asupra neconstituţionalităţii Legii privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, precum şi cele din DECIZIA nr.755 din 16 decembrie 2014.

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.600 din 9 noiembrie 2005, (http://www.dreptonline.ro/decizii_recurs_constitutionala/detaliu_decizie.php?id_decizie=310), publicată în Monitorul Oficial nr.1.060 din 26 noiembrie 2005, APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”:  “1. Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, ESTE DE PRINCIPIU CĂ LEGEA ARE, DE REGULĂ, CARACTER NORMATIV, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. Aşa cum rezultă din chiar titlul său, legea dedusă controlului are ca obiect de reglementare situaţia juridică a unor bunuri, identificate nu doar prin nominalizarea lor in terminis ori prin enunţarea unor criterii de identificare, cât mai ales prin precizarea apartenenţei lor la patrimoniul unei anumite persoane, fostul suveran al României, Mihai I. Indicarea apartenenţei bunurilor în chiar titlul legii nu are însă exclusiv finalitatea unui criteriu de identificare, de vreme ce acestea ar fi putut fi la fel de bine identificate prin simpla menţiune că fac parte din domeniul Peleş, ci în primul rând pe aceea de evidenţiere a raţiunii intuitu personae a reglementării. Or, ÎN MĂSURA ÎN CARE DOMENIUL DE INCIDENŢĂ A REGLEMENTĂRII este astfel determinat, aceasta ARE CARACTER INDIVIDUAL, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, CI, de plano, ÎNTR-UN SINGUR CAZ PRESTABILIT FĂRĂ ECHIVOC. […]  ÎN IPOTEZA ÎN CARE, însă, REGLEMENTAREA SPECIALĂ, diferită de cea constitutivă de drept comun, ARE CARACTER INDIVIDUAL, FIIND ADOPTATĂ INTUITU PERSONAE, EA ÎNCETEAZĂ DE A MAI AVEA LEGITIMITATE, DOBÂNDIND CARACTER DISCRIMINATORIU ŞI, PRIN ACEASTA, NECONSTITUŢIONAL. Curtoazia şi respectul pe care le impune o personalitate de amplitudinea celei a fostului suveran al României nu pot fi convertite juridic în argumente de natură să impună şi să justifice instituirea unui regim juridic reparatoriu intuitu personae, în absenţa consacrării unui statut juridic privilegiat sau, cel puţin, diferit de acela al celorlalţi cetăţeni, în ceea ce îl priveşte. Or, Constituţia - singura care o putea face - nu numai că nu prevede nimic în acest sens, ci, dimpotrivă, înţelege să prohibească o asemenea reglementare, aşa cum rezultă din prevederile art.4 alin.(2), potrivit cărora "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, FĂRĂ DEOSEBIRE de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, DE AVERE sau DE ORIGINE SOCIALĂ", precum şi din cele ale art.16 alin.(1), în termenii căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Aşa fiind, Curtea constată că Legea pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, contravine principiului constituţional al egalităţii între cetăţeni, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 4 alin.(2) şi art.16 alin.(1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este, sub acest aspect, în totalitate neconstituţională. 2. Prin definiţie, LEGEA, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de  specificul acestuia.     SOLUŢIA LEGISLATIVĂ ADOPTATĂ PE CALEA PREZENTEI LEGI NU UTILIZEAZĂ CA PREMISĂ O ANUMITĂ REALITATE SOCIALĂ, aşadar un "dat" obiectiv, CI O PREALABILĂ ÎNŢELEGERE, altfel spus, UN ACORD DE VOINŢĂ ÎNTRE FOSTUL SUVERAN ŞI GUVERN, REALIZAT PRACTIC PE CALE DE OFERTĂ ŞI ACCEPTARE. […]”

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.796 din 22 noiembrie 2007 (https://www.ccr.ro/files/products/D0970_07.pdf), APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”:  “Examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie incidente, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: ASUPRA UNOR ASPECTE CONSTÂND ÎN REGLEMENTAREA PRIN LEGE A UNEI SITUAŢII CU CARACTER PERSONAL, precum şi invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art.4 alin.(2) şi ale art.16 alin.(1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.600 din 9 noiembrie 2005. Cu acel prilej, în esenţă, S-A STATUAT CĂ, şi «ÎN ABSENŢA UNEI PREVEDERI PROHIBITIVE EXPRESE, ESTE DE PRINCIPIU CĂ LEGEA ARE, DE REGULĂ, CARACTER NORMATIV, NATURA PRIMARĂ A REGLEMENTĂRILOR PE CARE LE CONŢINE FIIND DIFICIL DE CONCILIAT CU APLICAREA ACESTORA LA UN CAZ SAU LA CAZURI INDIVIDUALE», că «ESTE DREPTUL LEGIUITORULUI DE A REGLEMENTA ANUMITE DOMENII PARTICULARE ÎNTR-UN MOD DIFERIT DE CEL UTILIZAT ÎN CADRUL REGLEMENTĂRII CU CARACTER GENERAL SAU, ALTFEL SPUS, DE A DEROGA DE LA DREPTUL COMUN, PROCEDEU LA CARE, DE ALTFEL, S-A MAI APELAT ÎN ACEASTĂ MATERIE», precum şi că, ÎN IPOTEZA ÎN CARE «REGLEMENTAREA SPECIALĂ, DIFERITĂ DE CEA CONSTITUTIVĂ DE DREPT COMUN, ARE CARACTER INDIVIDUAL, FIIND ADOPTATĂ INTUITU PERSONAE, EA ÎNCETEAZĂ DE A MAI AVEA LEGITIMITATE, DOBÂNDIND CARACTER DISCRIMINATORIU ŞI, PRIN ACEASTA, NECONSTITUŢIONAL». Aşa fiind, urmează să se constate că şi prezenta lege, care instituie un regim juridic intuitu personae, contravine, pentru considerentele reţinute în decizia menţionată, dispoziţiilor constituţionale ale art.4 alin.(2) şi ale art.16 alin.(1) şi, în consecinţă, este neconstituţională.”

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.101 din 9 februarie 2015, APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”: “23. Cu privire la incidenţa art.16 alin.(1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, PRINCIPIUL EGALITĂŢII ÎN DREPTURI PRESUPUNE INSTITUIREA UNUI TRATAMENT EGAL PENTRU SITUAŢII CARE, ÎN FUNCŢIE DE SCOPUL URMĂRIT, NU SUNT DIFERITE (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, SITUAŢIILE în care se află anumite categorii de persoane trebuie SĂ DIFERE ÎN ESENŢĂ PENTRU A SE JUSTIFICA DEOSEBIREA DE TRATAMENT JURIDIC, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr.573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr.366 din 25 iunie 2014, publicată