Stimabile, regret că ai avut probleme de sănătate și îți doresc să te refaci cât mai grabnic.

Regret de asemenea că m-ai catalogat atât de nemilos. Într-o singură frază mi-ai adresat două epitete pe care consider că nu le merit. Cinic s-ar putea sa fiu, nu zi nu. Dar plin de prejudecăți?

Te rog sa te însănătoșești degrabă și să mă faci și pe mine să înțeleg în ce constă pertinența argumentelor Optimistului și , mai ales, cărui scop servesc ele.  Cu ce ne ajută pe noi, în cel de-al doilea deceniu al celui de-al treilea mileniu, să facem incursiuni în istoria medievală? La ce ne folosește să luăm de bune sau de rele cutare sau cutare statistică sau recensământ, să ne încrâncenăm în a ne etala suferințele sau frustrările? În mai puțin de un minut putem afla câți au fost maghiarii sau românii într-o anumită epocă într-un anumit loc. În minutul următor putem afla ce grozăvii au făptuit maghiarii sau românii în ultima jumătate de mileniu. Da, nu numai maghiarii au ucis români, ci și invers. Au maghiarizat maghiarii, au românizat românii, iar în ciuda acestui fapt și-au păstrat ființa națională și unii și alții.

Presupunând că atât maghiarii cât și românii își asumă o istorie de multe ori comună și vrășmașă, mă întreb și te întreb la ce bun aceste discuții interminabile în care se revine maladiv la o situație care ține de etapa socio-istorică numită feudalism? S-au mai scurs niște etape, au trecut niște secole, feudalismul a fost înlocuit de burghezie, a apărut o nouă orânduire care ne-a ”fericit” și pe noi toți, indiferent de naționalitate, religie, culoarea ochilor. Am scăpat și de comunism, am ajuns în epoca globalizării. Au avut loc niște revoluții industriale și altele culturale. Bref, omenirea a evoluat, arcul cu săgeți se mai folosește numai în sport, la fel și caii de călărie.

Cu toate acestea, care sunt învățămintele pe care le tragem din istoria asta comună?  Mă tem că nu cele mai sănătoase.

Admir răbdarea lui Judex și per-se-ve-ren-ța sa. Cinic cum sunt, mă tem că efectele nu vor fi pe măsura efortului și a energiei intelectuale investite. Și asta numai pentru că din incursiunile astea în trecut maghiarii rețin numai răul pe care l-au făcut românii, neasumându-și răul pe care l-au pricinuit ei înșiși inclusiv prin izolaționismul ăsta, prin ura față de români perpetuată de la o generație la alta. Se bucura cineva pe-aici că sunt mulți români care vorbesc ungurește și o lua ca pe o victorie. Se amăgește.  De nevoie sau din interes, învățăm maghiara, în speranța -deșartă- că vom ajunge să vă înțelegem și veți ajunge să ne înțelegeți.

Atât deocamdată, numai de bine să auzim.

#1796: Mitică - D-lui Vince

Mitică scumpule,

D-ta ai intrat mai tîrziu în această discuţie (ca să nu zic daravelă) cu prietenii secui, de aceea ţi s-a părut oarecum forţată abordarea acelor procente care au intrat în discuţie. Pentru a înţelege cum s-a ajuns aici ar trebui să parcurgi întreaga discuţie, ceea ce necesită un lung periplu printre Re, Re, Re,...etc., care "Re", după cum vezi, sunt destul de mulţi, ceea ce face inabordabilă o astfel de iniţiativă. De aceea am să încerc să răspund eu pe scurt.

Cînd am început să răspund la unele mesaje din această anchetă-chemare, am plecat de la trei principii: (1) Că nimeni nu deţine monopolul adevărului, (2) Că pentru a lămuri problemele controversate e nevoie de comunicare şi (3) că dacă există bunăvoinţa şi dorinţa de a rezolva o problemă, se poate ajunge măcar la o înţelegere justă a poziţiei fiecăruia. Sigur că dacă noi o să ne angajăm într-un concert al imprecaţiilor , insultelor şi injuriilor, nu ajungem nicăieri. Ştiu că ei, maghiarii de pretutindeni, de la naştere, înainte de a învăţa să rostească cuvîtul mamă, au fost hrăniţi cu acea lozică păguboasă de la 1920, "Nem, nem, nem soha!", şi am vrut să le arăt că această poziţie nu duce nicăieri. Vreau să ne înţelegem între noi, (evident, cine poate să înţeleagă!), să vadă că e mai bună colaborarea şi înţelegerea, iar nu negarea şi confruntarea. Eu înţeleg, au şi ei orgoliile lor, îmi dau seama, dar cînd există raţiune se pot depăşi unele obstacole şi se pot rezolva multe.

La început cineva spusese că, întrucît acea clădire din Tg.Mureş, care nu a fost de la început destinată unui institut farmaceutic, dar a funcţionat de-a lungul anilor în diverse scopuri, a fost construită "de maghiari", iar nu de olahi şi, ca urmare, clădirea, ar trebui să aparţină ca folosinţă, dacă nu ca proprietate, maghiarilor, unde să-şi pregătească cadrele medicale în limba maghiară, aşa cum se procedase la înfiinţarea acestui institut.

Eu am replicat că nu numai maghiarii, ci toţi locuitorii acelui district, comitat sau cum s-o fi numit pe la 1910 acea zonă Mureş-Turda, cînd s-a dat în folosinţă acea clădire, au contribuit la construirea ei. Atît mi-a trebuit! Mi-au sărit aproape toţi maghiarii în cap, că olahii erau ţărani şi ei nu au contribuit cu nimic la clădire, ci grofii, nemeşii şi burghezia oraşului Tg Mureş care era toată maghiară! Mai mult, că olahii erau în minoritate pe comitat, vreo 35%, pe cînd maghiarii erau 57%(!?). Atunci eu am venit cu argumente logice, că nu poate fi aşa din moment ce recensămîntul din 1930, pe care nu-l contestă nici ei, arată că în fiecare din judeţele Cluj şi Mureş, unde au fost repartizate localităţile fostului comitat Mureş-Turda, românii deţin cel puţin majoritatea relativă, cum e Mureşul de ex., unde populaţia românească este de cca 44%, pe cînd maghiarii sunt cca 42%, deci mai puţini, restul îl reprezintă celelalte minorităţi, nemaivorbind de jud. Cluj, une procentele sunt net în favoare românilor: 63%, iar maghiari 29%!  Atunci, eu am pus întrebarea firească, în cei 10 ani de la Trianon, ce s-a întîmplat cu restul de maghiari pînă la 57%? I-au exterminat românii ? Eu n-am auzit de un genocid românesc antimaghiar.

Cam aceasta a fost discuţia cu cifrele şi procentele, ea plecînd de la "cui aparţine clădirea UMF?"

Cred că Vince nu se încrîncenează precum alţi conaţionali ai dumisale, dar este şi el prins şi el în hora aceea nenorocită, nem, nem, nem!

Mitică, zici că maghiarii "reţin răul pe care l-au făcur românii", dar zău, nu ştiu la ce rău te referi. Poate te referi la distrugerile reciproce de sate de pe vremea lui Avram Iancu de la 1848-1849! Dar acela era practic un război civil între două tabere paşoptiste, dintre pentru dinte, care dintr-un punct de vedere este justificabil. Sau poate te referi la răfuielile din cîrciumi, unde soluţia era, care pe care! Eu nu cunosc alte tipuri de atrocităţi ale românilor împotriva maghiarilor. Poate ştii tu.

Cu totul altă ceva este atunci cînd, pe timp de pace o forţă armată, scăpată de sub control, atunci cînd pătrunde pe vatra ta, face una cu pămîntul, prin folosirea artileriei, zeci de biserici ortodoxe, cînd sunt lichidaţi cu cruzime sute şi sute de suflete nevinovate, spintecîndu-i cu baioneta, femei, copii, oameni veniţi de la munca cîmpului, din zeci şi zeci de sate ardelene, fără măcar să existe nici cea mai mică formă de împotrivire a acestora la noua forţă sosită pe nepusă masă, iar asta nu în evul mediu, ci în mijlocul secolului trecut!

Sigur că noi nu vrem să luăm capul nimănui, nu vrem să ne răzbunăm pe urmaşii acelora care au făcut-o sau care au facilitat genocidul, dar vreau să văd o minimă urmă de omenie, de regret din partea acelor urmaşi. Măcar să-şi ceară iertare şi să-şi asume, în numele părinţilor şi bunicilor lor, răspunderea unor fapte necugetate, ca să nu le zic criminale. Nu mai demult, în martie 1990, acele fapte sălbatice împotriva unui om căzut la pămînt, asupra căruia se aplicau lovituri de ciomag date cu nemiluita, om aflat în stare de inconştitţă, aproape mort, acele fapte au fost prezentate ca exemplu în lumea întregă de către mass-media, ca fiind fapte abominabile de maltratare a unui maghiar de către "sălbaticii români" pentru că manifesta cu o plăcuţă pe care scria "Vrem înfiinţarea unei facultăţi de medicină în limba maghiară", l-am numit pe Mihăilă Cofariu, acele fapte deci, nu şi le-au asumat prietenii maghiari spre a dezminţi acel blam nedrept aruncat asupra României. Ei, Mitică, eu asta nu o pot înţelege! Şi pentru acest lucru ei vor cît mai multe privilegii.

Poate ştii tu ce fapte similare au făcut românii împotriva maghiarilor, să mi le spui şi mie, care sunt pentru a le combate cu toată forţa cuvîntului de care dispunem. Dar zău, eu nu cunosc. Cunosc alte fapte de cruzime ale românilor făcute contra altor români, în închisori, de către torţionarii stalinişti, nu comunişti, că din aceştia nu au existat. În România nu a existat niciodată comunism, cine spune că da, nu ştie ce vorbeşte. A existat în România un singur om cu convingeri comuniste, iar acesta a fost Ceauşescu şi a murit ca un comunist cîntînd Internaţionala. Restul, erau nişte arivişti care mimau comunismul că aşa dădea bine pentru marea putere de la răsărit şi, care sprijineau noua orientare. Aceştia erau răsplătiţi cu privilegii şi onoruri. Dar cea mai atroce nenorocire s-a abătut asupra unui tineret idealist, mai înainte, în anul 1938, cînd au fost asasinaţi de către jandarmerie cîteva sute de capi ai unei mişcări politice care deranjau puterea şi vechea ordine politicianistă de atunci, fără nici o judecată, la ordinul unui monarh scelerat.

Singurul care a înţeles la adevărata valoare mişcare decapitată a fost titanul sărac din Răşinari care a scris în speranţa unei deşteptări a românilor "Schimbarea la faţă a României"

Sănătate şi bună înţelegere tuturor! Să auzim de bine!