#1012: Judex - Re: Re:

De luat aminte

(si aici nu am luat nimic nici de la istorici maghiari, nici de la cei romani, ci de la cei internationali (primele doua categorii sunt subiective (fiecare pentru punctul lui de vedere)))

In privinta dictatului, asta a fost si la TRIANON, chiar si semnatarii lui asa l-au numit, specificand astfel faptul ca conditiile cuprinse acolo sunt dictate si impuse de puterile invingatoare asupra celor invinsi. Mai bine te-ai documenta inainte de a scrie ceva, care pe jumatate este adevarat (a fost un dictat si in 1940).

In legatura cu Marea Unire din 1918, ar fi bine sa stii si urmatoarele lucruri

1. Acest eveniment a fost precedat de  o serie de tratative, deoarece nu a fost un punct de vedere unic cu privire la destinul Ardealului. La unul dintre aceste tratative, VASILE GOLDIS in numele ardelenilor a sugerat autonomie in cadrul Romaniei, al carui continut ar fi trebuit sa-l decida o adunare, care ar fi trebuit sa dezbata aceste mai tarziu. Acesta propunere a fost refuzata si s-a procedat la proclamarea Independentei. Deci din cate se vede  - si asta nu il zic istoricii maghiari - nu a fost un consens deplin in privinta unirii neconditionate cu Romania.

2. Una dintre deciziile Marii Adunari de la Alba Iulia se refera la faptul ca vor fi asigurate drepturi egale depline si autonomie deplina in privinta religiilor practicate: Fiecare popor are arre dreptul la educatie si la guvernare in limba lui materna, cu administratie proprie, cu conducatori alesi din sanul lor.

Fiecare popor are arre dreptul la educatie si la guvernare in limba lui materna - asta este marea promisiune care nu a fost respectata si nu este respectata in intregime

#1019: - Re: Re: Re:

Într-un fel sunt de acord cu tine, d-le #1019, la Trianon s-a semnat un Tratat de Pace între puterile învingătoare şi cele învinse prin care s-au impus nişte condiţii Ungariei în calitate de ţară învinsă. Nu a fost o negociere dar a fost un Tratat. În privinţa condiţiilor impuse, dacă au fost drepte sau nu, aici încape o discuţie de natură juridică: drept istoric, drept la autodeterminare, drept la proprietate, drept la tradiţii, la exprimare ş.a.m.d. Ori la Trianon s-a ţinut seama de toate acestea. Noi n-am participat la decizii. La decizii au participat marile puteri, şi cele învingătoare, şi cele învinse, fiecare cu ponderea şi poziţia lor.

La Viena a fost cu totul altceva. Acela n-a fost un tratat de pace, acela a fost un dictat pur şi simplu prin care două puteri, Gemania şi Italia, au impus României fără nici o analiză sau justificare şă cedeze către Ungaria jumătate din Ardeal. Ungaria a fost şi mulţumită dar şi nemulţumită, însă prin acest gest Germania a reuşit să atragă de partea sa atît pe Ungaria cît şi pe România în planurile ei hegemoniste de mai tîrziu.

Revenind la Trianon. ca drept la autodeterminare a fost acceptată Hotărîrea  M. Ad. Naţion. de la Alba Iulia sprijinită şi pe acele Credenţiale de care am vorbit. Dar Ungaria lui Bela Kun sprijinită şi îndemnată propagandistic de Vladimir Ilici Lenin şi de evreimea de acolo, în fruntea căreia se afla Troţky, şi-a agravat situaţia atacînd mişeleşte România ca să ia Ardealul prin forţa armelor în 1919. Rezultatul s-a văzut. După o lună-două de lupte, caii armatei române făceau pipi în Budapesta.

Atitudinea Ungariei după Trianon faţă de România a determinat politicienii români să fie mai circumspecţi cu asigurarea acelor drepturi largi pe care le prevăzuse, în special pentru minoritatea maghiară acea adunare de la Alba Iulia. A urmat apoi libertatea ce s-a dat optanţilor maghiari de a alege, ori să rămînă loiali statului român, ori să plece, compensîndu-li-se în bani averile deţinute pînă atunci în Ardeal sau Banat. România şi-a respectat angajamentul.

Totuşi în Ardeal a continuat şi învăţămîntul în limba minorităţilor naţionale ca şi pînă atunci, a fost asigurată şi libertatea presei, precum şi alte drepturi elemantare. Îmi amintesc de o revistă foarte cunoscută din Ardeal,  Korunk, care nici nu ştiu ce înseamnă, dar existau şi multe altele. Sigur că existau şi nemulţumiri şi printre românii ardeleni. Ruptura de capitala ungară unde aveau interese de natură economică şi arhiva cu documente, nu a fost un lucru uşor.

Agitaţiile maghiare provocase reacţii politice în capitală dar şi în ţară ducînd la un moment dat la soluţii de demontare a unor statui de la Cluj (a regelui Matia) şi Arad (monumentul generalilor care au înecat în sînge revoluţia romănă din Transilvania) şi trimiterea lor în Ungaria. Numai intervenţia lui N. Iorga a făcut ca statuia lui Matia să rămînă pe soclul ei, scoţînd în evidenţă faptul că Matei Corvin avea la origine sînge valah prin Ioan Corvin şi Voicu (Vaik în maghiară). A fost pînă la urmă acceptată rămînerea ei pe soclu la baza căruia se gravase o plăcuţă care atesta originea sa valahă.