#48485: CET INSOLVENTA RAMNICU VALCEA - Re: Re: CET INSOLVENTA RAMNICU VALCEA  

 De asemnea SERVCET SA, societate comercială la care CET Govora SA deţine 98,43% din pachetul de acţiuni, a încheiat contracte de publicitate pentru perioada 2009-2015 cu un număr de 21 de publicaţii locale pentru suma totală de 679.050 lei.

Ingerinţele politicului în managementul Societăţii
Aşa cum am arătat în cuprinsul prezentului raport, Consiliul Judeţean Vâlcea s-a implicat în foarte multe situaţii în gestionarea / administrarea activităţii curente a Societăţii, iar în anumite momente critice a şi formalizat aceasta implicare directă prin diferite Hotărâri de Consiliu.
Am constat că deciziile luate nu au fost întotdeauna în interesul CET Govora, mai ales în ceea ce priveşte gestionarea relaţiei comerciale cu Oltchim, situaţie în care debitoarea a înregistrat creanţe foarte mari care nu mai pot fi recuperate, generând o pierdere foarte mare pentru Societate.
Consiliul Judeţean Vâlcea în calitatea lui de unic acţionar şi autoritate a administraţiei publice locale a interferat de-o manieră directă şi nemijlocită în managementul CET Govora, atât prin numirile uneori discreţionare şi partizane a unor membri ai AGA, CA, CS şi Directorat, fără ca aceştia să probeze competente profesionale sau capabilităţi manageriale, fie prin impunerea unei anumite conduite comerciale a CET Govora în relaţia cu Oltchim şi USG, fie prin angajarea fără concurs de personal excedentar şi slab pregătit.
După eşuarea procesului de privatizare a Oltchim în anul 2012 şi refuzul distribuitorului Electrică Furnizare de a furniza energie electrică pentru Oltchim, Consiliul Judeţean a emis mai multe hotărâri prin care a impus CET Govora să furnizeze energie electrică şi termica către Oltchim în condiţiile în care era de notorietate incapacitatea de plată a Combinatului.
Aşa se face ca insolventa Oltchim a surprins CET Govora cu o creanţă de 137,5 miloane lei.
împotriva Combinatului, ulterior fiind defavorizata în planul de reorganizare prin aplicarea unui haircut de 70%, ceea ce a condus la înregistrarea în contabilitatea Cet a unei pierderi de 96 milioane lei. Luând în considerare şansele slabe, practic inexistente, de privatizare a Oltchim la preţul de vânzare prevăzut în planul de reorganizare de 307 milioane euro, situaţie în care Cet Govora ar primi 41 milioane lei, reprezentant 30% din creanţa cu care CET Govora s-a înscris la masa credala a Oltchim, şi această sumă reprezintă o pierdere pentru societate.

Prezentam câteva hotărâri ale Consiliului Judeţean care susţin afirmaţiile anterioare:

• Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 27 din 31 august 2012, s-a aprobat furnizarea directă de către CET Govora a energiei electrice pentru consumatorul Oltchim, la o putere de până la 15 MW, până în data de 21.09.2012 ora 07:00. Aceasta hotărârea a fost luată ca urmare a situaţiei determinate de notificarea Electrică Furnizare, furnizorul Oltchim, prin care aceasta urma să sisteze furnizarea energie electrice. Până în data de 15.09.2012 nu a fost nevoie să se pună în aplicare această hotărâre, deoarece Electrică Furnizare nu a întrerupt furnizarea de energie electrică, ci doar a limitat consumul Oltchim.
• Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 30/19.09.2012 s-a aprobat furnizarea directă de către CET Govora a energiei electrice pentru consumatorul Oltchim, la o putere de până la 11 MW, până în data de 31.12.2012. Această hotărâre a fost luată în urmă ultimei notificări a Electrică Furnizare, prin care aceasta a anunţat întreruperea furnizării de energie electrice către Oltchim începând cu data de 15.09.2012. În baza acestei aprobări a fost semnată Convenţia tripartită intre CET Govora, Oltchim şi Electrică Furnizare şi a fost preluată furnizarea de energie electrică pentru Oltchim de către CET Govora, începând cu data de 15.09.2012.
• Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 58/ 31.10.2012 s-a aprobat suplimentarea puterii electrice livrate de 11 MW, cu încă 31 MW pentru perioada 25.10.2012 – 12.11.2012, respectiv suplimentarea cu 14.136 MW a cantităţii de energie electrică aprobată a se livra către Oltchim. Aceasta aprobare s-a dat în urma solicitării Oltchim din adresa nr. 3089/ 25.10.2012, prin care aceasta a cerut o cantitate suplimentară de peste 14.000 MWh, în perioada 25.10. – 12.11.2012, necesară repornirii secţiei de electroliză cu membrana. Oltchim a solicitat această livrare de energie pentru evitarea degradării membranelor din Electroliza IV, ca urmare a opririi acestora pe o durată mai mare de 60 zile.
• Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 61/ 16.11.2012 s-a aprobat suplimentarea puterii electrice livrata cu încă 31 MW în perioada 12.11. – 31.12.2012. Cantitatea suplimentară de energie electrică, aferenta puterii electrice orare de 31 MW, a cărei valoare este de 13,8 milioane lei, a fost preluată în totalitate de către CET Govora de la Complexul Energetic Oltenia, urmând ca plata către furnizorul de energie să se efectueze eşalonat, până la data de 28 februarie 2013, pe măsura încasărilor de la Oltchim.

#48486: CET INSOLVENTA RAMNICU VALCEA - Re: Re: Re: CET INSOLVENTA RAMNICU VALCEA  

 De asemenea este de notorietate decizia directorului general Mihai Bălan din 23 iunie 2013 de a reduce în trepte livrarea aburului industrial către USG, ca urmare a restantelor la plata înregistrate de USG în relaţia comercială cu CET Govora. Pe 25 iunie 2013 s-a prezentat la sediul CET Govora directorul general al USG (dnul. Urbanowski) şi Preşedintele Consiliului Judeţean de la acea dată, care a cerut în mod imperativ reluarea furnizării aburului industrial către USG la paremetrii contractuali, deşi continuarea derulării contractului în condiţiile unui preţ mult inferior costului de prodcutie, precum şi a înregistrării unor restante la plata de ordinul zecilor de milioane de euro, era evident detrimentala CET Govora.

Politicienii vâlceni abonaţi la banii CET-ului

În conformitate cu prevederile art. 169 din Legea 85/2014, la cererea administratorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune că o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventa, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoană juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredarii documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între fapta şi prejudiciu se prezuma. Prezumţia este relativă;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cupreferinta unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;
h) orice altă fapta săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului, constatata potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014.

Consideraţii generale
În derularea normală a activităţii desfăşurate pentru scopul în care există, comerciantul persoană juridică îşi exercita drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere.
Voinţa socială formată în adunarea generală a membrilor care compun persoană juridică este pusă în practică şi adusă la îndeplinire de către organele de conducere administrative ale acesteia, revenindu-le în acest sens obligaţii stabilite atât prin mandatul primit, cât şi în conformitate cu dispoziţiile legale ce le sunt aplicabile.
Faptele prin care se realizează actele de gestionare a activităţii comerciantului, săvârşite de către membrii organelor de conducere – în primul rând membrii cu atribuţii executive, pot avea pentru comerciant sau pentru terţi consecinţe pozitive sau negative, în acest din urmă caz punându-se problema răspunderii juridice a comerciantului, respectiv, a membrilor organelor de conducere, în diferitele forme ale acesteia (contravenţionala, civilă, penală, etc.), faţă de persoană vătămată. Aceasta, în condiţiile în care persoană vătămată, ca urmare a săvârşirii faptei ilicite, este îndreptăţită legal să ceară restabilirea ordinii de drept încălcate, în sensul obligării făptuitorului să suporte consecinţele prevăzute de lege pentru comiterea acelei fapte.
Sub aspect obiectiv, răspunderea juridică poate fi angajată, în general, atunci când a fost săvârşită o faptă ilicită, adică prin care s-a încălcat o dispoziţie legală, un drept sau un interes protejat legal al altei persoane, iar fapta a avut un rezultat păgubitor pentru o altă persoană, în sensul că a produs un prejudiciu sau o stare prejudiciabilă, între fapta şi rezultatul păgubitor existând un raport de cauzalitate.
În cadrul răspunderii civile, în contextul derulării normale a activităţii comerciantului, membrii organelor de conducere răspund faţă de acesta şi faţă de terţi pentru consecinţele negative ale faptelor lor în contextul naturii contractuale şi, totodată, legale, a relaţiilor lor cu aceştia, având în vedere că obligaţia nerespectata sau îndeplinită defectuos prin fapta ilicită săvârşită poate proveni din contractul încheiat sau dintr-o dispoziţie legală, răspunderea lor putând fi, deci, contractuala sau delictuala. Aceasta cu precizarea că, de regulă, deoarece membrii organelor de conducere au acţionat în numele comerciantului persoană juridică, iar nu în nume propriu, faţă de terţi răspunde mai întâi comerciantul, iar membrii organelor de conducere răspund în mod subsidiar, în măsura în care nu s-a acoperit prejudiciul altfel.
Sunt însă situaţii în care consecinţă negativă a săvârşirii faptei ilicite este aducerea comercianţilor persoane juridice în stare de insolventa, situaţie faţă de care încetează derularea normală a activităţii debitorului aflat în imposibilitate de a-şi plăti obligatiiie cu disponibilităţile băneşti existente, acesta fiind supus procedurii insolventei, cu regulile ei speciale. Indiferent de modalităţile reglementate pentru realizarea procedurii insolventei, scopul acesteia vizează plata creanţelor existente împotriva comerciantului, ale căror titulari sunt tertii-creditori. Modalitatea primordială de realizare a procedurii este acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia.
Faptele persoanelor fizice care compun persoană juridică sunt acelea care pot determina, în contextul arătat, atât raportul obligaţional în baza căruia debitorul datorează plata creanţei, cât şi starea de insolventa, său şi una şi alta. Membrii organelor de conducere angajează răspunderea persoanei juridice ca urmare a actelor şi faptelor juridice săvârşite în exercitarea funcţiei respective.
În procedura insolventei, debitorul răspunde în sensul platii creditorilor în urma apariţiei stării de insolventa. Dacă persoana fizică, prin voinţa şi fapta sa nu a urmărit, în mod real, ci doar aparent, să dea expresie unei fapte a persoanei juridice, doar folosindu-se de funcţia şa sau fără legătură cu aceasta şi, totodată, a cauzat apariţia stării de insolventa a debitorului persoană juridică, creând totuşi încrederea creditorilor că au de a face cu o faptă a persoanei juridice, este justificat pentru creditori să îşi poată exercita dreptul de a obţine atragerea răspunderii nu faţă de debitor, pentru că fapta a fost săvârşită doar aparent ca fiind a acestuia, ci faţă de persoană fizică autoare a faptei, pentru fapta exclusiv proprie.
Aceasta chiar dacă raportul obligaţional din care s-a născut creanţa creditorului faţă de debitor ar fi rezultatul unor alte fapte ale debitorului ca expresie a faptelor persoanelor fizice care îl compun că persoană juridică.
S-a apreciat în mod constant, în scop preventiv şi reparatoriu, că nu pot fi ignorate faptele prin care membrii organelor de conducere sau alte persoane, procedând în mod fraudulos în condiţiile arătate anterior, determina starea de insolventa a comerciantului persoană juridică, cu consecinţa prejudicierii creditorilor, iar persoanele respective trebuie să răspundă în locul debitorului.