#27909: - Re: Zaremba, PCC: "Viitorul Oltchim este mai degrabă tragic" BURSA 22.10.2014
continuare....
Similar cazului salariaţilor disponibilizaţi de Petrom la Arpechim, şi angajaţii concediaţi de Oltchim pot da în judecată statul român în faţa CEDO, pentru încălcarea drepturilor lor şi ale familiilor lor.
Reporter: La cât se ridică obligaţiile de mediu ale Oltchim?
Wojciech Zaremba: Un aspect esenţial la toate companiile ce activează în sectorul chimic se referă la obligaţiile de mediu.
În ceea ce priveşte Oltchim, obligaţiile de mediu datorate de societate, doar referitoare la locaţia din Râmnicu Vâlcea, depăşesc 107 milioane de euro. Acesta este însă doar un cost estimat, fiind necesară calcularea costurilor actualizate, la nivelul anului 2014.
Autorizaţia Integrată de Mediu aferentă Oltchim expiră la data de 31.12.2014, iar orice nouă autorizaţie sau prelungire a acesteia va include toate aceste obligaţii.
Oltchim nu poate achita aceste sume aferente obligaţiilor de mediu, ceea ce înseamnă că societatea va continua să fie dependentă de voinţa autorităţilor statului cărora li se va solicita în continuare să arate o bunăvoinţa "specială" faţă de Oltchim.
Orice societate privată ce ar fi avut probleme similare de mediu ar fi fost tratată într-o manieră cu totul distinctă de către autorităţile statului.
Cuantumul aferent obligaţiilor de mediu ale Oltchim este aproape egal cu valoarea de lichidare a combinatului.
Aceste obligaţii de mediu (spre deosebire de creanţele stabilite în tabelul definitiv de creanţe) nu pot face obiectul unei reduceri prin planul de reorganizare.
Având în vedere cuantumul uriaş al acestor obligaţii, precum şi faptul că incapacitatea Oltchim de a achita aceste sume afectează şi posibilitatea companiei de a redeschide anumite instalaţii şi de a le face funcţionale, este obligatoriu ca planul de reorganizare să trateze aceste aspecte cu maximă atenţie.
Reporter: În aceste condiţii, cum aţi descrie situaţia actuală de la Oltchim?
Wojciech Zaremba: Cea mai bună modalitate de a descrie situaţia curentă a companiei se regăseşte într-un articol de presă publicat recent, conform căruia, într-o listă ce menţionează societăţile din România care au înregistrat cele mai mari pierderi în anul 2013, Oltchim deţine primul loc. Pierderile înregistrate de Oltchim în 2013 au fost de 220 milioane de euro.
Conform situaţiilor financiare publicate pe pagina de internet a societăţii, Oltchim a înregistrat deja, în primele opt luni ale anului 2014, piederi de aproximativ 33 milioane de euro.
Comparând rapiditatea cu care s-au înregistrat pierderi la Oltchim înainte şi după intrarea în insolvenţă, este evident faptul că societatea acumulează pierderi după intrarea în insolvenţă cu o viteză mult mai mare decât înainte de intrarea în insolvenţă.
Mai trebuie menţionat faptul că toate datoriile înregistrate după deschiderea procedurii insolvenţei se adaugă la cele anterioare şi vor avea prioritate la plată.
Reporter: Care sunt propunerile PCC SE referitoare la planul de reorganizare al Oltchim ?
Wojciech Zaremba: PCC SE şi-a exprimat opinia potrivit căreia compania Oltchim are nevoie să fie restructurată, cu mult timp înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, încă din 2011-2012. Opinia PCC SE în acest sens era fundamentată pe evoluţia situaţiei economico-financiare a companiei, precum şi pe schimbările reflectate în piaţă.
PCC SE şi-a exprimat în mod repetat opiniile în această privinţă atât faţă de reprezentanţii Ministerului Economiei, cât şi faţă de conducerea companiei. Din păcate, nimeni nu a luat în considerare opiniile noastre, iar compania a continuat să funcţioneze bazându-se pe un model economic greşit, contradictoriu faţă de tendinţele pieţei, continuând prin urmare să acumuleze pierderi.
După eşecul privatizării în 2012, PCC SE era mai convinsă ca niciodată că nu mai există şanse pentru ca insolvenţa companiei să fie evitată. Cu toate acestea, într-o ultimă tentativă de a evita insolvenţa societăţii, PCC SE a propus statului român, în noiembrie 2012, un concept de reorganizare a Oltchim. Din păcate, nici această propunere nu a fost luată în considerare, PCC SE neprimind niciun răspuns nici de această dată.
După deschiderea procedurii insolvenţei în ianuarie 2013, PCC SE a afirmat în mod repetat faptul că Oltchim este cea mai în măsură să elaboreze propriul plan de reorganizare. Crezând în această idee, PCC SE a încercat în mod repetat şi în diverse moduri să determine compania şi statul să-şi asume elaborarea planului de reorganizare bazându-se pe situaţia economică şi socială reală a societăţii, precum şi pe standardele actuale de afaceri aplicabile industriei chimice şi tendinţelor reflectate în piaţă.
Iniţial, PCC SE a solicitat, în cadrul adunării generale a acţionarilor din aprilie 2013, înfiinţarea de către administratorul special a unui comitet intern al companiei, în vederea elaborării planului de reorganizare. Din acest comitet ar fi făcut parte orice persoană / entitate interesată să participe la elaborarea planului, incluzând acţionari şi creditori. Această propunere a fost respinsă de către statul român în adunarea generală sus-menţionată.
În al doilea rând, în cadrul aceleiaşi adunări generale a acţionarilor, PCC SE a prezentat acţionarilor propria sa viziune asupra planului de reorganizare a Oltchim, drept punct de plecare pentru o viitoare dezbatere cu privire la reorganizarea companiei. Nu a existat nicio urmare nici cu privire la această propunere a noastră.
21 de luni mai târziu de la deschiderea procedurii insolvenţei, PCC SE a solicitat în cadrul adunării generale a acţionarilor din 9 octombrie 2014 ca statul român, în dubla sa calitate de acţionar majoritar, dar şi de creditor principal al societăţii, să-şi asume elaborarea planului de reorganizare. Din păcate, şi această propunere a fost respinsă de către statul român.
Într-o ultima încercare de a determina societatea să-şi asume elaborarea planului de reorganizare, PCC SE a depus o solicitare pentru convocarea unei noi adunări generale a acţionarilor, având ca punct pe agendă elaborarea de către administratorul special al companiei - persoană desemnată de către statul român - a planului de reorganizare, astfel încât acest plan să facă obiectul unei viitoare aprobări în cadrul unei viitoare adunări generale a acţionarilor şi să devină planul societăţii debitoare însăşi (planul de reorganizare al Oltchim).
Conform legii aplicabile, adunarea generală a acţionarilor trebuie să aibă loc în termen de maxim 60 de zile de la primirea solicitării noastre. Însă acesta este termenul maxim, administratorul judiciar putând totuşi convoca adunarea generală imediat. În opinia noastră, perioada în care va fi convocată această adunare generală a acţionarilor va reprezenta un indicator elocvent al intenţiei reale a statului în ceea ce priveşte Oltchim, îndeosebi în contextul actual în care societatea are nevoie de acţiune imediată.
Noi nu putem anticipa rezultatul votului în această adunare generală a acţionarilor (nu am putut anticipa, de altfel, nici faptul că statul va refuza să voteze pentru elaborarea planului de reorganizare în cadrul ultimei adunări generale), însă ceea ce ştim sigur este că Oltchim are nevoie de acţiune imediată, iar statul poate demonstra că urmăreşte interesul real al companiei doar dacă votează în favoarea acestui punct pe ordinea de zi în cadrul următoarei adunări generale a acţionarilor (ca planul de reorganizare să fie elaborat de către administratorul special).
continuare...