Burghezia proletară ne distruge ţara!

de Adrian Majuru


Motto: „Căci cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel)

Obsedaţi în tinereţe de materialism dialectic, ajunşi la bătrâneţe sunt obsedaţi de materialism. Dialecticul a rămas doar pentru proşti. Numai noi, sclavii, trăim în dialectic. Nomenclaturişti, UTC-işti, activişti de partid, securişti şi KGB-işti, informatori de duzină, foste slugi şi cărători de ideologie cu spinarea, privesc astăzi cu distanţa şi răceala cinismului la vânzoleala pentru nimicuri de prin magazine, mall-uri sau aiurea. Vânzoleală în dialectic pentru noi şi în material pentru ei.

Atunci când puterea economică şi lichidităţile financiare sunt aspirate în buzunarele unor sfere de interese structurate pe familii şi neamuri, anarhia este dozată cu puţinul pentru a amâna explozia socială. Am văzut în aceste zile de aşteptare pascală nefericiţi internaţi prin spitale, pe care îi cuprindea disperarea, culmea, că s-au însănătoşit şi trebuie să părăsească salonul, unde aveau pe ce să doarmă şi aveau ce mânca! Polarizarea este încheiată. Polarizarea societăţii româneşti a fost înfăptuită încă din anii '50, iar criteriile de „selecţie” sunt încă valabile. „Foştii” te cuantifică nu pentru valoarea ta (pentru că nu au nevoie de ea), ci prin scala puterii financiare (cu cât cotizezi pentru sistem) sau prin scala obedienţei (ce poţi face pentru sistem). Bine, cu obedienţa este tot mai greu, deoarece sunt mulţimi de sclavi dispuşi să trădeze pentru un coş cu alimente şi o sinecură plătită de sistem.

România a fost luată în stăpânire de o categorie social-mafiotă, de care se temeau până şi părinţii bolşevismului precum Troţki sau Lenin: burghezia proletară. Adică drojdia societăţii ajunsă la putere. Apoi, mârlanii de circumstanţă, trădătorii cu plată externă şi secăturile venite pentru sluj şi obedienţă, pârlaci şi drângăleţi politici, toti aceştia, începând cu anii '50, s-au grupat în burghezia proletară. Fiind structurată pe modelul mafiot, burghezia proletară este mai mult decât o plagă naţională. Este moarte sigură. Stăpânind mecanismele puterii prin controlul banilor şi comuniuni de interese familiale şi de neam, nu pot fi înlăturaţi prin mecanimsul democratic. Puterea nu o vor pierde decât prin forţă şi vărsare de sânge deoarece tot aşa au cucerit şi părinţii lor puterea. Prin forţă şi vărsare de sânge. Prin crime, abuzuri, au impus colectivizarea şi naţionalizarea. Copiii spoliatorilor de ieri au impus după 1990 privatizarea, adică preluarea în mafie a bunurilor patrimoniale de orice fel: de la case naţionalizate la platforme industriale şi zăcăminte minerale.

Nu este necesar să-i numim. Ar fi ridicol. Ne vorbesc de peste 20 de ani la televizor zilnic. Aceleaşi feţe tâmpe şi discursuri sforăitoare de troglodiţi nearticulaţi. Chiar nu ne amintimn cum am fost traşi pe sfoară? Naivii se adunau în piaţa Universităţii în primăvara anului 1990 să strige „jos comunismul”, iar comuniştii se adunau în secret la adăpostul nopţii şi au pus de un „Caritas”, de un „Bancorex”, de un „FNI” şi alte replici falimentate ca să ia banii proştilor şi naivilor. Totul la adăpostul nopţii, cum sub puterea nopţii au făcut şi o lovitură de stat. De ştiut este faptul că în istorie loviturile de stat s-au făcut numai noaptea pentru că sunt rodul unor conspiraţii de preluare a puterii. Revoluţiile sociale se petrec ziua şi reprezintă interesele celor mulţi, anonimi, care nu au nimic de ascuns. Decembrie 1989 nu a fost altceva decât conspiraţia comuniştilor de a doua generaţie pentru a lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor lor puterea şi banii.