#17167: S. MAX - ADEVARATELE CAUZE ALE INSOLVENTEI OLTCHIM - PENTRU CEI INTERESATI

http://ziaruldevalcea.ro/2014/02/13/constantin-roibu-fostul-director-al-oltchim-a-publicat-raportul-intitulat-adevaratele-cauze-ale-insolventei/

Constantin Roibu, fostul director al Oltchim, a publicat raportul intitulat „Adevăratele cauze ale insolvenţei”

În toamna anului trecut, Constantin Roibu, fostul director general de la Oltchim, a dat publicităţii un raport detaliat de 328 de pagini intitulat „Adevăratele cauze ale insolvenţei Oltchim – o analiză critică şl obiectivă asupra cauzelor reale ale insolvenţei, precum şi asupra raportului administratorilor judiciari BDO Business Restructuring şi Rominsolv asupra cauzelor care au generat insolvenţa Oltchim din data de 13 martie 2013”. În sinteză, în cadrul raportului, Constantin Roibu menţionează următoarele: „În calitate de manager al Oltchim pentru mai mult de 20 ani, împreună cu echipa pe care am coordonat-o, cu care am construit una dintre cele mai reprezentative companii din România, mă consider îndreptățit să formulez critici și să am opinii bine fundamentate referitoare la cauzele reale ale insolvenței. Consider că opinia publică din România, inclusiv partenerii de afaceri ai societății și cei instituționali, merită să cunoască adevăratele cauze care au dus la insolvența Oltchim, așa cum sunt văzute din interior, și nu prin ochii celor care au drept scop primar mușamalizarea adevărului în interesul unor grupuri de interese și încasarea unor comisioane de succes din înstrăinarea activelor Oltchim, indiferent de consecințe. Raportul, atât prin conținutul său intrinsec, cât și prin afirmațiile din mass media ale autorilor acestuia, reprezintă în realitate doar o campanie denigratoare, având următoarele scopuri: inducerea în eroare a tuturor persoanelor interesate, respectiv creditorii, acționariatul (inclusiv statul român), partenerii (furnizorii și clienții tradiționali), salariații Oltchim, precum și opinia publică în general, cu privire la cauzele reale ale insolvenței Oltchim; denigrarea și distrugerea imaginii Oltchim, în calitate de principal actor pe piața produselor petrochimice din sud estul Europei, în vederea înstrăinării către grupuri de interese aflate în legături publice cu acționarul minoritar și ostil intereselor Oltchim, respectiv Petro Carbo Chem (PCC). Raportul conține o serie de afirmații inexacte, incomplete, rupte din context, contrare realității (de-a dreptul mincinoase), toate în vederea realizării scopurilor de mai sus. Subliniem că acest consorțiu de administratori judiciari (BDO-Rominsolv), nu are nicio experiență în domeniul analizei și managementului activității de producție și comercializare a produselor petrochimice, în echipa lor nu există nici un specialist recunoscut sau certificat în domeniul petrochimic. Aceste lipsuri sunt reflectate în maniera lipsită de profesionalism, etică și corectitudine prin care au întocmit raportul. În realitate, raportul nu reprezintă o informare a creditorilor, acționarilor, salariaților și a tuturor persoanelor interesate cu privire la cauzele reale ale insolvenței Oltchim, ci o dezinformare cu privire la aceste aspecte, concluziile consorțiului bazându-se pe o lipsă de cunoaștere a specificului industriei chimice, erori semnificative în procesarea datelor, iar în unele cazuri regretabile, țin pur și simplu de rea-credință, demonstrând superficialitatea și lipsa de profesionalism a celor care l-au întocmit. Până în semestrul I al anului 2007, Oltchim a funcționat realizând profit atât din exploatare cât și pe total activitate, având capitaluri proprii pozitive (+109 milioane de euro în semestrul I 2007) și capitalizarea bursiera fiind de peste 928 milioane de euro”.

Declinul Oltchim a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de către PCC

Statul român în calitate de acționar majoritar, a încercat încă din anul 2007 și cu cele mai bune intenții să îndrepte o eroare făcuta în anul 2003, când a majorat capitalul social al Oltchim fără a acorda drept de preferința acționarilor minoritari. În acest sens a obținut acordul tacit al Comisiei Europene pentru a diminua capitalul social al Oltchim cu suma cu care îl majorase în anul 2003 și în aceeași Adunare Generală a Acționarilor să facă majorarea capitalului social cu această sumă, cu acordarea drepturilor de preferința tuturor acționarilor. „Pentru acest demers și-au dat acordul toți acționarii, inclusiv PCC, care deținea la acea data 0,9% din pachetul de acțiuni al Oltchim. PCC și-a dat acordul pentru aceasta operațiune în scris, menționând și faptul ca ei sunt interesați de preluarea pachetului majoritar de acțiuni. În AGEA din noiembrie 2007, PCC a votat pentru diminuarea capitalului social, în acest fel 0,9% deținuți de ei în acționariatul Oltchim au devenit 12%! În urma diminuării capitalului social, capitalizarea bursiera a Oltchim a scăzut de la 928 milioane de euro la 107,5 milioane de euro, iar capitalurile proprii au devenit negative. Ulterior, PCC a blocat majorarea capitalului social în AGEA din noiembrie 2007 și în AGEA din decembrie 2007, ducând după aceea o campanie agresiva de distrugere a societății, având drept scop reducerea valorii pe bursa a acțiunilor Oltchim pentru a putea cumpăra la un preț cât mai mic pachetul majoritar de acțiuni. În acest sens, a se vedea adresa înaintata de PCC către acționarul majoritar – AVAS în iunie 2007, prin care își exprima intenția de a participa la privatizarea Oltchim. PCC în calitate de acționar minoritar este și concurent al Oltchim pe piața externă. Menționez faptul ca Oltchim vindea produsele sale în cantități mari pe piața Poloniei, unde PCC are capacitați de producție similare cu cele ale Oltchim. În anii 2008 și 2009, PCC a cumpărat cantități importante de polioli de la Oltchim pentru a-și câștiga clienții în Polonia și Germania și în paralel șia consolidat capacitățile de producție, luând prin practici comerciale lipsite de corectitudine, din cota de piață a Oltchim. Practic, declinul Oltchim a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de către PCC și anume capitalurile proprii au devenit negative și Oltchim a trecut din clasa de risc bancar B în clasa E. În acest fel, costul cu dobânzile și comisioanele bancare ale Oltchim au crescut cu peste 100%. Precizez că în anul 2006 cheltuielile financiare au fost de 22,3 milioane de euro, iar în anul 2007, au fost de 56 milioane de euro ca urmare a modificării clasei de risc. Cu toate că în anul 2007 am înregistrat profit din activitatea de exploatare de 2,2 milioane de euro, cheltuielile financiare enorme au dus la o pierdere totală de 28,7 milioane de euro. Capitalurile proprii devenind negative, Oltchim a nu a mai putut fi finanțată de bănci, compania fiind nevoita să apeleze la alte surse de finanțare mult mai scumpe, cum ar fi: credite furnizor, avansuri de la clienți și finanțări de la traderi. La toate acestea s-au adăugat acțiunile concertate duse de PCC împotriva Oltchim prin: blocarea funcționarii, reclamații la Comisia Europeană pentru blocarea majorării capitalului social, acțiuni în instanța împotriva Eximbank și a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) pentru a nu acorda finanțați Oltchim, etc”, spune Constantin Roibu.

Închiderea Arpechim în 2008 a forţat Oltchim să funcţioneze la mai puţin de 45% din capacitate

În cadrul raportului administratorilor judiciari ai Oltchim privind cauzele insolvenţei, fostul director general al întreprinderii era acuzat că, prin decizii manageriale lipsite de transparență, prin practici comerciale neoneste și interesate, ar fi principalul autor al insolvenței Oltchim. Însă, Constantin Roibu a ţinut să facă următoarele precizări la aceste acuze: „În mod real, există câteva cauze majore care au dus Oltchim în insolvență, cauze care sunt susținute de date, cifre, informații, documente, audituri și analize de piață, întocmite de autorități și entități competente și specializate în domeniu, și nu aruncate pe piață fără justificare, așa cum procedează administratorii judiciari. Una este diminuarea capitalului social al Oltchim și blocarea în AGEA din decembrie 2007, cu rea-credință a majorării capitalului social de către PCC într-o manieră ostilă și subversivă. În martie 2012 Comisia Europeană a aprobat efectuarea majorării capitalului social la Oltchim, ca nefiind ajutor de stat. Statul român a notificat Comisia Europeana pentru a-i da dreptul să facă majorarea capitalului social ca nefiind ajutor de stat încă din anul 2008. Normal era ca în termen de şase luni Oltchim să primească aceasta aprobare, însa ca urmare a presiunilor și reclamațiilor făcute de către PCC, investigația CE a durat până în martie 2012. În toata aceasta perioadă, Oltchim a funcționat la un nivel redus, fiind în permanență la un pas de închiderea activității, managementul făcând eforturi uriașe pentru a face față atacurilor și presiunilor făcute de același PCC. Cu toate ca s-a luat aprobarea de la Comisia Europeana și s-a convocat AGEA pentru majorarea capitalului social la Oltchim, în luna august 2012, reprezentantul statului în AGEA a votat într-un mod absolut inexplicabil împotriva majorării, conform mandatului emis de către OPSPI. N-am interes niciodată ce a stat la baza raționamentului celor de la conducerea MECMA și a OPSPI și de ce au blocat majorarea capitalului social, după ce timp de peste 4 ani statul român s-a luptat să obțină aceasta aprobare? A mai existat un comportament comercial ostil și acțiunile concertate ale acționarului minoritar PCC, având drept scop discreditarea Oltchim, blocarea activității la toate nivelurile și pe toate sectoarele de activitate (producție, comercializare și cercetare). Acest comportament a fost instrumentat prin implicarea activă a reprezentantului legal al PCC în România, Wojciech Zaremba și a președintelui PCC, Waldemar Preussner. Succesul demersurilor acestora s-a manifestat prin pasivitatea Guvernului României (în diverse formule politice) în a efectua conversia creanței AVAS în acțiuni, în ciuda faptului că s-a obținut încă din iunie 2007 acordul tacit al Comisiei Europene la cel mai înalt nivel. În martie 2012 acordul pentru efectuarea conversiei a fost dat explicit și în scris de către Comisia Europeană. Caracterul defăimător al acțiunilor la adresa Oltchim de către PCC a fost recunoscut fără nici un fel de dubiu și în mod explicit de instanțele române în repetate rânduri, ultima recunoaștere o reprezintă câștigarea procesului împotriva acestora în 2013, întărind convingerea că aceștia sunt principalii răspunzători pentru insolvență. Închiderea Diviziei Petrochimice de la Arpechim în 2008 a forțat Oltchim să funcționeze la mai puțin de 45% din capacitate, nemaiavând posibilitatea să procure materie primă din surse alternative. Astfel, scăderea la sub 45% din capacitate Oltchim nu mai are cum să fie profitabilă, fapt subliniat și de auditorii societății KPMG în repetate rânduri. Aceștia menționează clar în auditurile sale din că pierderile înregistrate sunt cauzate de funcționarea redusă. În plus, oprirea Arpechim a forțat Oltchim să facă schimbări și opriri frecvente a fluxurilor tehnologice, toate cu costuri semnificative pentru societate. Impactul crizei asupra capacității de plată a partenerilor tradiționali ai Oltchim a fost unul semnificativ și a forțat managementul societății: să mărească termenele de plată a mărfurilor livrate și să revizuiască cantitățile și oferta de produse, având în vedere schimbările dramatice prin care treceau toți partenerii societății. Este menționat clar de către KPMG în auditul anului 2008 ca principala cauza a pierderilor o reprezintă declanșarea crizei mondiale, Oltchim fiind puternic afectat, deoarece exporta peste 75% în producția sa”.

(Petre Coman)

#17167: S. MAX - ADEVARATELE CAUZE ALE INSOLVENTEI OLTCHIM - PENTRU CEI INTERESATI

DREPTUL LA EXPRIMARE LIBERA!

Este Memoriul domnului Constantin Roibu ( https://www.dropbox.com/s/jrjsq1vk91ms36n/RaportComplet.pdf ) impotriva Raportului domnului Gheorghe Piperea ( http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-03-13-14407961-0-oltchim-raport-privind-cauzele-care-generat-starea-insolventa.pdf ).

"Memoriul" este dreptul la replica al domnului Constantin Roibu impotriva "Raportului" domnului Gheorghe Piperea. Si este diferenta de clasa si de profesionalism iar diferenta il descalifica pe domnul Gheorghe Piperea (nu neg, este un bun profesionist in domeniul juridic).

Eu am citit si "Raportul Piperea" si "Memoriul Roibu" si cred in cele prezentate in "Memoriul" domnului Constantin Roibu.
Fiecare poate sa citeasca cele doua documente si fiecare poate sa-si spuna parerea.
Fiecare are dreptul la libera exprimare, fiecare crede ce si pe cine doreste.

In cazul de fata ADEVARUL NU ESTE LA MIJLOC dar sunt sigur ca ADEVARUL va iesi la suprafata iar cei vinovati vor plati!

Singurul meu sfat pentru cei care citesc acest comentariu este sa citeasca cele doua documente si se vor convinge singuri cine are dreptate.


Voi continua, asa cum am spus, publicarea unor parti importante din "Memoriu".

2 Problemele semnalate în Raport de administratorii judiciari
2.1 Problema semnalată la secțiunea 8.1.5 din Raport (pag. 177)- Analiza primilor zece clienţi.
2.1.1 În disperarea de a justifica concluziile aberante, incriminatoare la adresa fostei conduceri, consorțiul BDO-Rominsolv depășește limita subiectivismului, întrând în câmpul legii penale, acțiunile lor fiind de-a dreptul mincinoase. Astfel, autorii Raportului INVENTEAZĂ GRUPURI FINANCIARE ȘI DE INTERES OCULT, alcătuite din societățile Chemimpex Ltd., Chemimpex Devonshire Londra, susținând că fosta conducere s-a angajat în practici comerciale suspecte, cu acest GRUP INVENTAT.
2.1.2 În acest sens, autorii Raportului afirmă vis-a-vis de cifra de afaceri a Oltchim că 27% din aceasta este realizată cu societăţi înregistrate off-shore (deși practica de a lucra cu societăți off-shore este recunoscută în mod legitim la nivel global) şi trage concluzia că Chemimpex Ltd din Virgin Islands și Chemimpex Devonshire Londra United Kingdom acţionează ca un grup. În realitate este vorba de aceeaşi societate care și-a mutat doar sediul.
2.1.3 Mai mult, observăm că după declararea insolvenţei Oltchim și cu aprobarea acelorași administratori judiciari, societatea a derulat şi derulează contracte cu Chemimpex. Mai mult deși Raportul identifică Chemimpex drept una din ”cauzele” insolvenței Oltchim, acesta primește de la autorii Raportului exclusivitate, pe care nu o avea înainte de insolvență, pentru vânzări produse Oltchim pe piaţa Turciei!
2.1.4 Menționez că, Chemimpex începe colaborarea cu Oltchim în 2003 şi a atins maximul de 61,7 milioane Euro în 2011. Trigon Energy începe colaborarea cu Oltchim în 2004 cu un vârf al afacerii în 2008 de 56,3 milioane de Euro. Eurochem începe colaborarea cu Oltchim acum 20 de ani și construieşte în această perioadă o afacere solidă și permanentă. First Logistic începe colaborarea cu Oltchim în 2004 și atinge un vârf în 2009 de aprox. 10 mil de Euro.
2.1.5 Clasificarea este eronată pentru că nu ţine cont de modul de contractare a mărfii: de exemplu, grupul EUROFOAM este cel mai mare producător de spume poliuretanice în Europa, cu fabrici în 8 locaţii (România, Ungaria, Austria, Germania, Franţa, Moldova, Polonia), iar în 2009 a preluat în total 18.913 tonă în valoare de 86,247 mil lei.
2.1.6 La aceeaşi pagină (177), autorii Raportului comentează faptul că 28 % din cifra de afaceri a Oltchim este realizată prin societăţi aflate în grup sau sub controlul Oltchim, enumerând aici Oltchim GmbH și IMG. Precizăm faptul că IMG nu este deţinută și nici controlată de către Oltchim şi această afirmaţie este falsă și mincinoasă, neexistând niciun fel de dovezi în acest sens.
2.1.7 Mai mult, autorii Raportului arată o lipsă totală de înțelegere privind cauzele reale ale variațiilor volumului vânzărilor pe piețe geografice, pe piețele produsului, pe tip de client și pe perioade istorice.
2.1.8 De exemplu, producţia de polieteri scade în 2010 cu 21 % faţă de 2009 şi vânzările cu 18%. Oltchim era în perioada analizată, raportor la AC Fiduciare din Elveţia, al volumelor de PVC și polieteri polioli produse şi vândute alături de Bayer, Dow, Hunstman, BASF, Borsodchem, Shin-Etsu, Cepsa, Repsol, Ineos, Vinolit, Vestolit, LVM, etc. Rapoartele arată evoluţia stocurilor de produse în întreaga Europa (nu numai România) și mişcarea mărfurilor între state. Cauzele reale ale variațiilor volumelor de vânzări și ale prețului produselor nu sunt așa zisele ”manipulări” ale managementului Oltchim, ci mecanismele economice ale cererii și ofertei, care se desfășoară conform specificului piețelor geografice și ale pieței fiecărui produs în parte.
2.2 Problema semnalată la secțiunea 8.1.5 din Raport (pag. 179) - Pretinsa “lipsa de previzibilitate a cantităţilor şi sortimentelor oferite spre vânzare de către Oltchim”.
2.2.1 Managementul Oltchim a încheiat contracte cadru anuale cu fiecare client în funcţie de dimensiunea pieţei pe care aceştia îşi desfăşurau activitatea, în funcţie de competitori și de preţurile obţinute pe piaţa respectivă. Menţionăm faptul că, sub conducerea echipei pe care am avut onoarea să o conduc și a cărei incriminare se încearcă a se face prin aceste Raport tendențios, Oltchim a penetrat diverse pieţe ocupate de producători tradiţionali de produse chimice similare Oltchim, cum sunt: Bayer, BASF, Dow Chemicals, Hunstman, Borsodchem, Shell, INEOS etc.
2.2.2 La o analiză amănunțită a listei de clienţi s-ar fi observat că peste 60 % din clienţii Oltchim au peste 10 ani de colaborare cu societatea. O parte din clienţi au creat produse noi, prin cererea lor, în Oltchim : Hunstman, Shell, Dow Chemicals, Saitec, Betapol, Impe Italia, Sepulchre, Soudal, Tremco, Eurofoam, Aramis, etc., ducând la sinergii și economii imposibil de atins în alte condiții.
2.2.3 Relația de colaborare a depăşit bariera client - furnizor. În perioada 2009-2012 cea mai mare parte din clienţii și traderi și-au arătat solidaritatea cu situaţia dificilă a Oltchim şi au venit cu soluţii financiare pentru a sprijini continuarea activităţii prin:
 finanţări în avans (Chemimpex, Tricon Energy, Ag chim, First Logistic, Chimexim, Dafcochim, Polchem, Aktas, Chim Commerce Govcrest, MFCC, BWC, IPP, Alum Tulcea, Bochemie,Beofon, Svilocell,etc.),
 factoring (Eurofoam - toate fabricile),
 scurtarea termenelor de plată (Comchim, Dafcochim, Poliprod - distribuitori naţionali, Eurochem, Betapol, Inveras, Spechem, Broggini, etc.),
 procesarea materiilor prime (Chemimpex, Polchem, Aktas, Say Polymers,IPP Serbia, etc.).
2.2.4 Oltchim a trebuit să-şi cucerească și consolideze locul pe aceste pieţe prin calitatea produselor, competitivitatea preţurilor și a serviciilor adiţionale: logistice și financiare. Odată penetrată o piaţă, Oltchim a încercat să-şi mărească numărul de clienţi și acest lucru explică faptul că la anumiţi clienţi cifra de afaceri și cantităţile livrate s-au modificat de la an la an și au apărut nume noi de clienţi aşa cum însuşi autorii Raportului sunt nevoiți să o recunoască și o și fac la pag. 178 din Raport.
2.2.5 De asemenea, cantităţile livrate s-au modificat în special în funcţie de cererea de produse, de finanţarea acordată Oltchim de către traderi sau clienţi, în funcţie de competiţia existentă la momentul respectiv şi de preţurile maxime posibil de obţinut.
2.2.6 În urma diminuării capitalului social în noiembrie 2007, Oltchim a avut capitaluri proprii negative și, nemaiputând accesa finanţări din bănci a trebuit să apeleze la finanţări ale clienţilor şi ale traderilor, care să-i permită continuarea activităţii. Rolul finanțării de la furnizor a devenit prin urmare din ce în ce mai important, din moment ce accesul la creditele bancare a devenit mai costisitor și nesustenabil.
2.2.7 Este evident că finanțarea prin furnizor presupune condiții mai restrictive din partea acestora, atât cu privire la termenele de plată, cât și cu privire la garanții. Este de asemenea evident, că un credit furnizor nu s-a putut lua în aceleași condiții de finanțare și de garantare ca un credit bancar, ci bineînțeles, în condiții mult mai îndatoritoare pentru Oltchim.
2.2.8 Acesta a fost și motivul pentru care în condițiile lipsei unei finanțări din surse bancare, am fost nevoiți să garantăm plata la termen către furnizori, prin constituirea unor garanții, care să asigure atât furnizorul, că îi va fi plătită marfa livrată către Oltchim, cât și din partea Oltchim că va avea un ritm, un flux constant al aprovizionării cu materii prime. Subliniez că această continuitate în aprovizionare cu materii prime este de esența activității Oltchim (lucru pe care autorii Raportului nu lau înțeles sau nu au vrut să-l înțeleagă), deoarece orice întrerupere a aprovizionării duce la blocarea fluxului tehnologic, respectiv a activității de producție, iar repornirea instalațiilor presupune costuri uriașe, suplimentare față de costurile curente. Din respect pentru cei care împreună cu mine au condus de la nivel de secție, până la nivel de direcție acest uriaș combinat, nu mă pot împiedica să subliniez acest aspect, în condițiile în care problemele nu erau doar pe aspectul furnizorilor, ci și sub aspectul clienților care plăteau la termen.
2.2.9 Practic, începând cu anul 2008 a trebuit să găsim soluții pentru ca Oltchim să nu închidă porțile, în următoarele condiții:
(i) Capitaluri proprii negative;
(ii) Lipsa oricărei finanțări de tip bancar;
(iii) Furnizori care nu puteau fi plătiți la livrarea materiei prime, și atunci trebuiau plătiți la termen;
(iv) Clienți care cereau termene de plată cât mai lungi și fără garanții în favoarea Oltchim ;
(v) Blocaj sistematic al acționarului minoritar ostil PCC.

Voi reveni cu un nou "episod" din Memoriul mai sus mentionat!