http://gandeste.org/general/sacrifica%C8%9Bi-pentru-interese-obscure%E2%80%A6/37585

 

Sacrificați pentru interese obscure…

http://gandeste.org/wp-content/uploads/2014/01/oltchim-300x183.jpg...

Dacă ne uităm puţin în urmă, combinatele Oltchim (Râmnicu Vâlcea) şi Arpechim (Piteşti) erau apreciate ca unităţi reprezentative pentru industria petrochimică din România. Iar dacă ne uităm astăzi, au ajuns falimentare, în starea de insolvenţă şi lichidare judiciară. De ce s-a întâmplat lucrul acesta? Sunt mulle explicaţii. Dar, cele mai multe datorii, care le împovărează acum, s-au făcut cu ,,ajutorul” firmelor căpuşă, ,,băieţilor deştepţi” din zona petrochimiei, şi prin penalităţile de întârziere de unu la sută pe zi percepute de statul român (un gen de cămătărie!). Ştim că aceste două mari unităţi economice sunt legate între ele, mai ales prin faptul că Arpechim livrează materii prime către Oltchim. În mod evident, acţiunile întreprinse la Arpechim (reducerile de personal, închiderea unor secţii ş.a.) au afectat Oltchim-ul.

Ne amintim dacă vreţi, de promisiunile generoase făcute de USL în campania electorală pentru alegerea parlamentarilor noştri. Au promis că vor aduce investitori, că vor crea locuri noi de muncă şi vor salva economia argeşeană. Când colo, vedem că primul-ministru Victor Ponta pasează cu uşurinţă întreaga vină şi responsabilitate către Consiliul Europei, organismul care chipurile nu doreşte redresarea acestora, ci închiderea lor (asemenea altor ,,găuri negre” ale economiei româneşti).

Ne întrebăm în mod firesc, dacă nu a existat sau există într-adevăr nici un plan de redresare şi reorganizare sau o soluţie acceptabilă a acestora. Ne întrebăm şi de ce oare a fost închis sistematic Arpechim-ul, care are şi rafinărie şi utilaje performante.

Mai degrabă constatăm, că nu a existat şi nu există nici la ora actuală voinţa politică din partea autorităţilor centrale. Acum, când au ajuns la putere, chiar de ce le-ar mai păsa de economia reală a ţării şi de viaţa salariaţilor în cauză (plus familiile acestora!), care nu şi-au mai primit drepturile salariale de luni întregi? S-au pus ei cumva în situaţia lor dramatică?

Şi cu toate acestea, deşi în disperare, aceşti salariaţi au fost nevoiţi să iasă în plină stradă şi să protesteze pentru drepturile lor, vedem că nimeni nu îi ia cu adevărat în seamă. Nici măcar mass media locală şi centrală. A ocolit dezbaterea subiectului acesta de interes general (ca în mai toate problemele importante, de pildă protestul nemediatizat al sutelor de preoţilor în faţa Guvernului împotriva actelor biometrice), considerându-l poate insipid sau neinteresant, ori de teamă faţă de guvernanţi. Credem că nu întâmplător, unele lozinci ale protestatarilor sunau astfel: ,,ROMÂNIA TREZEŞTE-TE!”, ,,JOS MAFIA!” (de stat, bineînţeles),,,JOS GUVERNUL!”, ,,VREM SĂ MUNCIM, NU VREM SĂ CERŞIM”!, ,,ASTĂZI SUNTEM NOI, MÂINE SUNTEŢI VOI!”…

Nu putem trece cu vederea ceea ce se ascunde în spatele acestor manevre iresponsabile. Există anumite grupuri de interese (corporaţii şi companii transnaţionale), care practică mai mult decât un lobby pentru interesele lor, pe lângă guvernanţi. Este vorba de concurenţa neloială şi perfidă, prin diverse mijloace, puţin cunoscute de opinia publică (trafic de influenţă ş.a.). Scopul lor nu este să le ajute, ci dimpotrivă, să înlăture concurenţa firmelor româneşti autohtone şi de asemenea să acapareze terenurile şi utilajele acestora (bunuri valorând în fapt multe miliarde de euro, create prin sudoarea poporului român, mai ales în timpul defunctului regim comunist), cumpărându-le la preţuri de nimic sau derizorii, ca şi în cazul multor altor unităţi închise şi demolate în România. Ne prefacem că nu vedem astăzi sutele şi miile de unităţi economice, ajunse o ruină pretutindeni în ţară sau înlocuite cu luxoase supermarkete, în care mai toate mărfurile vin din import?

Şi jaful economiei româneşti nu se opreşte aici. Se întrezăresc alte mari înstrăinări de bunuri şi reduceri de personal (sub paravanul ,,reorganizării” şi ,,privatizării” lor) în cadrul unor unităţi strategice precum S.C. Hidroelectrica S.A., C.F.R. Marfă şi în domeniul forestier al statului român!

Vă mai amintiţi poate de guvernarea PSD-ului dintre 2000 şi 2004, când s-a furat cel mai mult? Nu m-ar mira să văd reeditată această poveste (ori, chiar întrecută), acum când PSD este prima vioară în cadrul USL-ului, mai ales prin poziţia primului-ministru Victor Ponta iar funcţiile de decizie din partid sunt ocupate de aceeaşi baroni locali (mari afacerişti, preşedinţi de Consilii Judeţene). Dacă mergem mai departe cu analiza, descoperim tentaculele unei caracatiţe mult mai mari. În spatele corporaţiilor pe care le pomeneam mai sus, se ascunde cu grijă oculta mondială (masoneria), care cu ajutorul cozilor de topor autohtone (trădători de neam şi de ţară) urmăreşte înrobirea economică şi politică a tuturor statelor lumii, mai apoi distrugerea statelor naţionale, a tradiţiilor şi culturii acestora.