Din păcate, asta e direcția artei sau artelor care folosesc ca suport imaginea: pornografia! Sub pretextul introspecției sufletești de genul ”Cine sunt eu?” se recurge, prin tot felul de sugestii, mai subtile sau mai directe, la descrierea „sex”-ului sau a actului sexual, de parcă asta e singura cale de cercetare a sufletului, asta e cea mai puternică sau mai durabilă stare psihică sau fiziologică a omului! Pînă și dansurile care ilustrează muzica „ușoară” -nu înțeleg de ce, o piesă muzicală trebuie neapărat însoțită de dans?, dar asta e altă sugestie insinuată de media vizuală- deci, dansurile încep să conțină tot mai multe mișcări de inspirație pornografică. Mișcările dansatorilor sau ale dansatoarelor conțin tot mai multe elemente din „coregrafia” pe care o prestează „dansatoarele” la bara verticală -nu știu cine a avut diabolica idee de a impune mișcările la bara verticală ca normă de dans, într-un concurs TV de dans- și din coregrafia lascivă a dezbrăcatului de haine, ce se practică pe ringurile anumitor localuri. Deci, există o agresiune vizuală, permanentă, a artei vizuale, în direcția sexului și a actului sexual. Cine impune aceste direcții care degradează artele vizuale? Nu am putea schimba aceste tendințe, printr-un control mai activ? Sigur că s-ar putea, dar nu se vrea, se pare! Se pare că sîntem mînați spre ”Sodoma și Gomora”.

#2552: -

Dansul este explicat, in psihologie, ca si comportament care ajuta la manifestarea starii de agresivitate latenta din fiecare (pe diferite intensitati, evident, in functie de persoana).

Ca si tendinta noua (desi cand spun "noua" ma refer la cel putin 10-15 ani), omul este stimulat prin mass-media, dar nu numai, permanent, la a-si exprima trairile negative in public, in colectivitate, anume pentru a se crea aliante, tovarasii etc.

Codul bunelor maniere, morala, etica, suflul duhovnicesc, cei 7 ani de-acasa, parintele intelept, bunicii echilibrati si experimentati stiu, si isi invata copiii, nepotii ca tot ce este negativ trebuie fie nebagat in seama (daca este ceva minor, de genul unui rasfat, al unei "fitze"), fie transformat prin activitati care sa ocupe in mod pozitiv, constructiv copilul/adolescentul/tanarul.

Insa noua tendinta este, spus mai pe sleau, sa scoata tot ce e mai rau din om (si ancestral asta este...., avem si raul in noi, ca pacat originar) si sa faca din acest rau un cult! Inchinat cui? Se stie.

De aceea, in tot ce veti vedea pe linia consumatorismului, de la haine (sa observam moda cu capete de morti, cruci cu paiete pe rochii exagerat de decoltate etc), mancare (fabricata chimic), jocuri si jucarii, desene si filme  (moda monstrilor, a vampirilor, a zombie-lor, a gandacilor), serveste aceluiasi cult al raului, al distrugerii omului simplu, natural, frumos, asa cum e el lasat cu bune si cu rele si cu capacitatea intrinseca de a se reinventa mereu si de-a iesi singur din orice impas.

Dar azi nu se mai vrea iesirea din impasuri, ci acceptarea impasului ca ceva normal, chiar eroic! In aceste conditii, este evident ca viitorul omenirii va fi unul bolnav. De aceea, lupta care trebuie dusa trebuie sa fie mai ales una personala, individuala, fiecare sa-si abia paza buna pt el, rugaciunea in inima permanent, dialogul cu Dumnezeu deschis mereu, pastrarea vigilentei atat pt el, cat si pt copiii lui. In aceste conditii si doar asa, Dumnezeu ne ajuta, si o face cum nici nu stim noi!, pt ca mintea noastra e prea neputincioasa sa inteleaga. Dar inima simte, de aceea zic eu de rugaciunea neincetata. Doamne ajuta!