In 2001 judecatorul Lucian Mihai a demisionat de la CCR. Fusese numit in 1998 de Emil Constantinescu si avea un mandat pana in 2007. In locul lui a fost numit sotul Rodicai Stanoiu.

Sper ca pe viitor orice candidat la CCR (cei numiti de parlament sunt audiati in comisii, si poate participa si societatea civila) sa fie intrebat in ce conditii ar pleca inainte de incheierea mandatului. Daca ii ofera o companie privata un post bine platit, cu garantii in caz de rezilierea contractului, pe un domeniu juridic care-l pasioneaza, pleaca ? Are vreo ambitie profesionala care l-ar determina sa renunte la functia de la CCR? Isi doreste sa ajunga la CEDO? La vreo alta curte internationala? In diplomatie?

Acesta ar fi rolul secundar al petitiei. Sa ne obisnuim cu totii, societate, judecatori, presa, ca functiile de la Curte nu se parasesc. Altfel mecanismul de asigurare a independentei CCR se viciaza, numirile la Curte se fac prea des, iar judecatorii incomozi -pentru politicieni, pentru oameni de afaceri etc- ajung sa fie momiti cu posturi in alta parte. Important este si altceva: la CCR trebuie numite doar persoane capabile de statornicie, care isi dau seama ce responsabilitate isi asuma.

Petitia ridica in primul rand o problema de principiu: Sa presupunem, de dragul argumentatiei, ca visul unuia dintre judecatori este sa traiasca un timp in Brazilia. Daca dl Basescu i-ar fi propus jud G. o functie de ambasador, sau daca i-ar propune jud Z. , L. sau M.  o functie de ambasador in Brazilia, atunci ar fi blamabil si dl Basescu, si judecatorul care ar accepta asa ceva. Opinia publica s-ar putea intreba daca nu cumva este o modalitate de a-l indeparta pe acel judecator si de a face o alta numire in locul lui. Sigur, dl Basescu ar putea sa fie mai subtil, sa faca un concurs care sa selecteze ambasadorul in Brazilia, dar asta nu schimba datele problemei.

In mod deliberat petitia nu vorbeste despre eventuale efecte pe termen scurt: schimbarea unei presupuse majoritati in Curte. De altfel, Iulia Motoc a infirmat recent existenta unei majoritati, in sens politic, la CCR, si avem toate motivele sa o credem pe doamna judecator.

Avem de altfel destule exemple in care judecatorii voteaza altfel decat s-ar astepta cei care i-au numit: Aspazia Cojocaru a votat altfel decat dorea PSDul. Cochinescu -fost procuror general- era un mare aparator al DNA, facand opinii separate in chestiuni legate de justitie. In vara trecuta cel putin unul dintre Zegrean sau Lazaroiu a considerat ca nu poate fi declarata neconstitutionala revocarea lui Blaga (putem deduce asta deoarece Motoc, Minea si Cojocaru au facut opinie separata. Deci votul a fost fie 3-6 fie 4-5) Eu cred ca revocarea lui Blaga si Anastase chiar a fost ok din punct de vedere constitutional. Iulia Motoc este mai degraba apropiata intelectual de stanga occidentala in chestiuni sociale si de drepturile omului, si a decis uneori impotriva guvernului Boc (a exemplificat chiar ea anul trecut). Sa ne uitam si la SUA. Folosesc ghilimele cand ii calific pe judecatori "liberali" sau "conservatori", tocmai deoarece aceasta este o simplificare vulgara facuta de presa. Sunt mai multe cazuri de judecatori numiti de Reagan/Bush Sr care sunt mai apropiati filozofic de judecatorii numiti de Clinton si Obama. Roberts, presedintele curtii, considerat de presa un judecator "conservator", numit de Bush jr, a votat in favoarea Obamacare, intr-o decizie 5-4.

Dar faptul ca nu exista _acum_ o majoritate nu inseamna ca diverse grupari politice nu ar fi interesate sa incerce sa-si formeze una numind cat mai multi judecatori. Dorinta oamenilor politici de a numi cat mai multi judecatori la o curte este ceva firesc si legitim, se intampla in toata lumea, si nu are legatura cu lupta impotriva justitiei. Sa ne uitam la SUA. Credeti ca presedintele Obama nu ar dori sa numeasca cat mai multi judecatori la Curtea Suprema din SUA? Credeti ca presedintele Bush nu avea aceeasi dorinta? Asta nu inseamna ca judecatorii decid politic, sau ca primesc dispozitie politica. Nu se poate spune a priori cum se va decide un caz particular, dar statistic, conteaza cine a numit judecatorii, deoarece conteaza filozofia juridica a unui judecator. In SUA nu exista doi judecatorii care sa voteze intotdeauna la fel. Exista tot felul de nuante subtile de filozofie juridica care fac diferenta intre ei si adesea se stabilesc majoritati neasteptate pentru presa, de tipul 3 numiti de democrati fac majoritate cu 3 numiti de republicani. Din cate se pare, si in Romania se intampla la fel. Ceea ce bine. Deoarece stau câte 20-30 de ani la Curtea Suprema, uneori filozofia judecatorilor americani evolueaza de-a lungul timpului, si ei tin cont de constiinta lor, nu de cine i-a numit. Discernamantul lor a fost creditat cu un cec in alb care ia in calcul si posibilitatea ca ei sa isi modifice diverse opinii de-a lungul vietii, asemenea tuturor oamenilor. Totusi,  la o ipotetica curte suprema in care sunt 8 judecatori numiti de republicani, este, statistic, mult mai probabil sa vedem decizii bazate pe http://en.wikipedia.org/wiki/Originalism decat pe http://en.wikipedia.org/wiki/Living_Constitution Din aceasta cauza, dorinta de a numi cat mai multi judecatori exista si va exista intotdeauna si in SUA, si in Romania. Sigur, la noi presa se concentreaza pe chestiuni de justitie si lupta impotriva coruptiei, si identifica tabara celor "buni" si tabara celor "rai",  dar pot exista si alte lucruri care deosebesc judecatorii intre ei: statutul drepturilor social-economice, relatia dintre dreptul la o viata privata si siguranta nationala etc.  Se pune intrebarea: ce legitimitate are o curte daca este influentata de cine face numirile?  Eu cred ca aceasta este o calitate, nu un defect.  Prin modul de numire a judecatorilor, atat CCR cat si Curtea Suprema americana urmeaza pe termen lung evolutia mentalitatilor din societate, fiind insa relativ imune la fluctuatiile politice generate de ciclurile electorale.  Cu conditia ca judecatorii sa isi respecte mandatul, si sa nu ne trezim ca se fac prea multe numiri intr-un termen scurt. Daca judecatorii procedeaza altfel, Curtea pierde intr-o prima faza independenta fata de bataliile politice ale momentului, si, mai grav, poate ajunge sa fie influentata nu doar de obiective politice, cat si de obiective personale ale politicienilor; mai mult decat atat, nici legatura cu evolutia societatii nu se pastreaza neaparat. Daca judecatorii numiti de presedintii republicani ar fi mai tentati sa renunte la mandat decat cei numiti de presedintii democrati, atunci s-ar putea ca poporul american sa voteze mai mult dreapta decat stanga, dar pe termen lung curtea sa fie mai degraba adepta "living constitution". Iar in Romania judecatorii numiti de dreapta par mai tentati sa renunte la mandat. Vezi cazul Lucian Mihai si, acum, Iulia Motoc. Oare de ce? Din cauza ca sunt mai intelectuali si cu un CV mai serios?  Ii face aceasta mai dispusi sa isi urmareasca obiective personale in dauna mandatului asumat benevol?  Ar trebui sa fie numiti la CCR doar fosti politicieni? Sau poate doar oameni cu un CV subtire?

Mi se spune ca mai sunt si alti judecatori CEDO care au renuntat la mandat in tara lor. Cateva remarci: in primul rand, cazuri gen Armenia, Azerbaijan nu sunt tocmai relevante. Nu e potrivit sa luam modele dintre tarile CSI. Eventual as putea sa fac o gluma si sa speculez ca dl Ponta s-ar putea sa nu fie original nici in privinta tehnicii de indepartare a unui judecator incomod. De asemenea, nu mi se par relevante cazurile in care un judecator renunta la un mandat intr-o curte de justitie cu cateva zeci de membri. Tentatia de a schimba un judecator din 30 nu e chiar asa mare. In plus, numirile la curtile de justitie sunt adesea facute de consilii formate din alti judecatori, gen CSM. Sa indepartezi un judecator in conditiile in care nu prea ii poti influenta succesorul nu e chiar ispititor. Apoi, ce sens ar avea pentru politicienii dintr-o tara hiper-corecta sa indeparteze judecatori de la o curte de justitie penala. Nu prea ar avea. Poate si dupa ce eliminam situatiile de mai sus mai raman cativa. Printre vreo 50 de tari si de judecatori CEDO se gasesc tot felul de exemple, si bune si rele. Daca analizam judecatorii de la Curtea Suprema americana vedem ca dintre cei numiti dupa 1900, peste 60 ca numar, aproape toti pleaca in pensie sau decedeaza in functie. Mai e un caz de demisie pentru suspiciuni de coruptie. Sunt doar vreo 2 care pleaca de la curte in alte functii. Cred ca ultimul caz e in 1965, acum aproape 50 de ani. Un caz nefericit, judecatorul fiind amagit cu diverse promisiuni ramase neindeplinite. In presa americana se speculeaza ca presedintele SUA a indepartat un judecator pentru a-si numi un prieten la curte. Prieten-judecator pe care il regasim ulterior implicat in cazul de coruptie de care vorbeam, si e constrans sa-si dea demisia. Ce coincidenta!