Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

Optimist

/ #1826 Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: @Judex

2012-07-22 22:28

#1820: Dragos - Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: @Judex

Scaderea procentului maghiarilor este fara indoiala foarte grava, ca urmare nu e de mirat ca unii maghiari sunt complexati de acest lucru - tot asa ca de altfel si romanii din Secuime, unde procentul romanilor s-a scazut la fel in ultimii ani. Aceste sentimente sunt firesti si trebuie compensate printr-o politica toleranta fata de minoritati, caci interesul tuturor cetatenilor romani ar fi ca toata lumea sa se simte bine in aceasta Tara.

 

Scaderea procentului maghiarilor era intr-adevar continua in ultimele 5 secole (nu in ultimul rand din cauza unor magnasi maghiari care prefereau sa aduca iobagi si jeleri romani de dincolo de carpati, considerandu-le forta de munca ieftina: sunt sate intregi si in Salaj si in Solnac-Dabaca colonizate de grofuri si baroni maghiari - colonizari bine-documentate in sursele istorice, deci nu e vorba de basme rautacioase maghiare).
In secolul XVI. procentajul maghiarilor era inca aproape egala cu cel al romanilor, conform surselor istorice, in jur de 40-40% pe langa o minoritate importanta saseasca de cca 20%.
In secolele urmatoare romanii au ajuns o majoritate relativa in Ardeal, iar la sfarsitul secolului XIX. si inceputul secolului XX. au depasit pragul de 50% din populatia totala, ajungand in majoritate absoluta.

In 1918 erau deja in 53% din populatia totala a Transilvaniei, iar azi sunt in 74%.

 

La inceputul secolului XX. maghiarii erau inca in 35%, astazi au ajuns sub 20%, desi numarul lor nu s-a scazut intr-o masura atat de mare - deci este vorba in primul rand despre consecintele colonizarilor continuate si in secolul XX.

 

Acestea sunt fapte. Cu toate acestea sunt si eu de acord ca sentimentele negative trebuie depasite. Insa sunt convins ca acestea trebuie depasite printr-un dialog interetnic SINCER si onest. Minciuna, neglijarea, relativizarea, ignorarea problemelor celuilalt nu aduce la nici-un rezultat.

Aceasta cale nu ne-a dus nicaieri in ultimii 20 de ani. Zambim unul in fata celuilalt ne prefacem ca nu avem nimic cu el si cand se intampla ceva brusc se izbucnesc toate represiunile: vezi acea martie neagra de la Targu Mures...

Toate conflictele interetnice erau rezultatele marilor taceri, marilor zambete. Am mai scris de multe ori ca nu cunosc o mai mare minciune in tot Ardealul decat inscriptiile bilingve din Targu Mures. In acest oras le gasesti inscriptii bilingve pretutindeni. Un om strain ar credea ca a ajuns in orasul tolerantei eterne - desi a ajuns de fapt in cuibul nationalismului ardelean, sa nu zic: vatra...

Intrand in institutia respectiva personalul nu vorbeste ungureste de loc. Si nu din cauza ca nu stie ci din cauza ca NU VREA. Degeaba scrie legea foarte clar ca in orasele cu un procentaj minoritar peste 20% TREBUIE sa fie personal vorbitor si de limba maghiara, la gara din Tg. Mures nu gasesti nici-un suflet macar care ar scoate macar un Jo napot kivanok.

Asta e practica de azi si asa era in ultimile cateva decenii- mai ales in timpul comunismului. Romanii au zambit si zambind ne-au discriminat in fiecare zi, au zambit cand incalcau chiar si legile in vigoare, cum facea si Copotoiu, au zambit can au inchis scolile maghiare si au zambit cand au limitat drepturile lingvistice.

Iar noi maghiarii - ce sa facem - am zambit si noi, ne-am prefacut ca nu avem nici-o problema, e totul si cu totul in regula. E in regula ca intr-un oras cu majoritate absoluta maghiara sa nu exista nici-un liceu maghiar, in schimb liceu exclusiv romaneasca sa exista pe langa cea cu majoritate romaneasca. Am zambit mult si zambim si azi.

 

Emotiile adevarate devin insa clare cand o mica provocare aduce la o tragedie ca cea din 1990...

Daca ne-am afla intr-un dialog interetnic corect, sincer, onest si am vrea sa le intelegem unul pe celalalt, asaceva nu s-ar putea intimpla intre comunitati convietuitoare. Daca incercati sa ne inchideti gura ajungeti la probleme si conflicte si mai mari - caci stim foarte bine din psihologie ca orice represiune are consecinte grave.

Sunt foarte trist cand citesc unele comentarii de aici, dar eram si mai trist cand m-am uitat la declaratiile conducerii UMF. Sunt trist cand vad ca minciuna continua intre noi.

 

Si astazi se vede deja foarte clar ca adevarata problema nu o sa fie rezolvata nici in urmatorele 4-8 ani, iar aceasta mizerie cu facultatea / linia de predare / sectia maghiara nu a adus decat la ascunderea problemelor adevarate: a discriminarii maghiarilor de la UMF.

In urmatoarele 4 ani nimeni nu o sa mai vorbeasca despre faptul ca intrun judet, unde maghiarii sunt in 41%, intr.un oras, unde maghiarii sunt in 47%, la o facultate unde cca 50% dintre studenti sunt maghiari, cum e posibil ca doar 27% sunt maghiari dintre profesori?

Cum e posibil ca la singura institutie superioara de medicina care asigura educatie in lb. maghiara (singura dintre cele 11) sa nu exista nici macar un decan maghiar. Cum este ca in tara asta un maghiar nu poate sa fie altceva decat pro-, sub- si vice- ? Cum este posibil ca la UMF toti strainii sa aiba dreptul de invatamant exclusiv in limba materna, numai minoritarii nativi nu-l au acest drept? Cum este posibil ca intr-o tara unde maghiarii sunt in 6,5%, doar 4% din totalul locurilor la medicina sunt cu limba de predare maghiara (pe plan national)?

In loc de aceste probleme toata lumea a vorbit despre altceva, cu acele mari zambete bine-cunoscute, despre care am vorbit.

 

Nu era nici macar un jurnalist care sa fie in stare sa-l intreaba pe Copotoiu ca de ce sunt doar 27% de cadre didactice maghiare la UMF, de ce sunt discriminati profesorii si studentii maghiari, de ce nu sunt respectate nu numai legile in vigoare dar nici macar deciziile anterioare ale Senatului la UMF?

 

Nimeni nu l-a intrebat. In schimb le-au publicat cu mare graba toate basmele lui - nejustificate nici pana in prezent - despre acele profesori maghiare misterioase care ar fi amenintat studentii romani ca trebuie sa invata ungureste sa treaca examenul. Bineinteles, nici-un jurnalist roman nu l-a intrebat de dovezi sau martori macar: Hai, spuneti-ne domnul rector, care erau acele cadre didactice, care erau acele studenti, cand si in ce context au spus profesorii aceste lucruri. Si daca nu ar fi o mare rugaminte, v-as ruga frumos sa le citati cuvintele lor literalmente. Si n-ar fi rau sa aveti macar o singura dovada cand le acuzati pe ei. Apropo: de ce n-ati mers la Comisia Etica cu aceasta problema, daca sunteti sigur ca subordonatii dvs au facut asaceva? Da, domnul rector, la acea Comisie Etica cu care aveti relatii foarte bune, si care - cine stie de ce - nu v-a sanctionat timp de 6 ani ca ati ocupat ilegal doua functii de conducere si ca sunteti plagiator. Doar nu va era frica ca fosta sotie dumneavoastra, presedinta acestei comisii nu va dadea dreptate?

Nuuuuuu. Bunul jurnalist roman nu intreaba nimic, nu-i plac situatiile neplacute. Mai bine sa redacteze toate acuzatiile, fara dovezi, fara martori, fara argumente macar decat sa-si puna niste intrebari inconfortabile...

 

 

Minciunile si zambetele false continua, deci, cel putin 4 ani, precum si discriminarea minoritatilor. Asta e.

 

Si de ce sunt totusi „Optimist“? Caci totusi am vorbit putin despre aceste lucruri. Spre deosebire de 1990 astazi deja exista internet si diferite alte modalitati de comunicare directa intre romani si maghiari. In 1990 ati crezut despre noi ce v-a trecut in cap, sau cea ce v-a zis popa in biserica (ca doar popa nu minte, nu-i asa?). Daca ati auzit undeva ca ungurii vor Ardealul sau cine stie ce vor, ati crezut - timp ce noi stateam acasa si am vorbit despre libertate, despre invatamant in limba materna, despre drepturi, etc, popa si dascalul i-a spus romanilor ca facem ceva complot mare si tare, ca vrem sa reanexam Ardealul Ungariei si alte prostii crezute de foarte multi oameni de rand, din pacate...

Atunci nu aveam posibilitatea sa transmitem gandurile noastre unul celuilalt, fara mediatori. Astazi o avem deja. Eu sper ca aceste discutii vor ajunge la un dialog adevarat. Poate ca eu nu o sa mai traiesc atunci - desi nu s batran de loc -, dar sper ca o sa se intampla candva. Caci in primul rand ar fi nevoie de dialog. Dar fara minciuni, fara zambete false, fara probleme ascunse.