Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Aceeași situație se regăsește în cazul exercitării mai multor profesii reglementate, cu grad de responsabilitate ridicată în societatea românească, de exemplu: a) profesia de avocat se exercită potrivit Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat. Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din actul normativ, condiția studiilor universitare pentru practicarea profesiei de avocat este aceea de a fi „licențiat al unei facultăți de drept”; b) profesia de notar se exercită potrivit Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității. Potrivit prevederilor art. 22 lit. c) stabilesc condiția studiilor universitare - obtinerii titlului de „licențiat în drept”; c) profesia de auditor financiar se exercită potrivit OUG nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 278/2008. Prevederile art. 10 lit. a) stabilesc faptul că au acces în profesie persoanele „licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic sau sunt licenţiate ale unei alte facultăţi”; d) profesia de arhitect se exercita potrivit Legii nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, care prevede în art. 4 faptul că „poartă titlul de arhitect cetățenii români absolvenți, cu diplomă de licență sau asimilată, ai instituțiilor de învățământ superior de arhitectură, recunoscute de statul roman”; e) profesia de judecător sau procuror (magistrat) se exercită potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Condiția de studii universitare necesară pentru practicarea magistraturii este prevazută la art. 14 alin. (2) lit. b) din actul normativ citat, respectiv “licentiata in drept”. Iar aceste exemple pot cotinua cu profesiile de medic, contabil, expert contabil, asistent social, etc.

Separarea instituțională între organizațiile profesionale, unitățile de învățământ superior și furnizorii de formare profesională, are rațiuni de ordin pragmatic, socio-economic: responsabilizarea și maturizarea absolvenților/tinerilor prin practica profesională reală, exercițiul unei activități profesionale responsabile, pe piața serviciilor profesionale sau pe piața muncii, asimilarea cunoștințelor de ordin teoretic în corelație cu cele de ordin practic, în contextul desfășurării activității profesionale și nu în afara acesteia, precum și a unor modalități de înțelegere a pieței și dinamicii mediului profesional, prin cunoașterea directă a condițiilor profesionale practice, a condiționărilor socio-economice și investiționale ale pieței serviciilor psihologice.

Unele cadre didactice din mediul universitar prezintă în mod dolosiv ideea “necesității cursurilor universitare de master” ca fiind o cerință a unui așa-zis Sistem Bologna sau unei așa-zise practici internaționale, ignorand prevederile legale nationale si directivele europene, dezinformând profesioniștii și ducând în eroare opinia publică.

În unele profesii mai tinere, se constată interesul din ce în ce mai crescut al anumitor grupuri de interese, cu funcții de conducere în zona universitară, pentru preluarea controlului unor profesii reglementate, încercând dezorganizarea sistemelor de reglementare profesională independentă și transferarea ierarhiei universitare în profesii autonome. Interesul promovării accesului în profesie de la nivelul “cursurilor universitare de master”, precum și promovarea unor discursuri împotriva sistemului propriu de formare profesională complementară, împotriva furnizorilor de formare profesională complementară este o acțiune menită să atingă un singur obiectiv: mai mulți studenți pentru universități, mai multe șanse pentru cadrele didactice și conducerea universităților, fără nicio responsabilitate reală pentru destinul și cariera profesională a acestora!