Către Consiliul Judeţean Botoşani şi Primăria Comunei Mileanca Jud. Botoşani

Si eu sunt nascut in Codreni de unde am plecat la varsta de 14 ani in 1974 cu toata familia.Pe atunci in sat erau mai multi oameni, mai multe case iar scoala era plina de copii.Noroaiele erau si atunci la loc de "cinste" iar sleaurile ne obligau sa mergem mai mult pe alaturea cu drumul decat pe drum.Cred ca si din aceasta cauza nici nu prea ieseam din sat. Legatura cu restul lumii o faceam prin intermediul filmelor care rulau o data pe saptamana la Camin ( se ocupa Octav Bordeianu), al intalnirilor si serbarilor facute impreuna cu alti copii din alte sate datorita directorului de atunci al scolii, profesorul de istorie Tudose Vladimir si al cartilor imprumutate de la D-na Margareta de la Biblioteca. Mai ajung si acum cam o data pe an la Codreni dupa ce ma informez sa nu vina vreo ploaie pentru ca daca suntem prinsi acolo nu se mai poate pleca cate o saptamana daca se inmoaie " asfaltul".Cea mai frumoasa si bogata parte din sufletul meu de copil a ramas acolo si o regasesc in ochii albastri ai copiilor cu parul blond carora le impart dulciuri la cimitir de Pastele Blajinilor. Sunt o persoana obisnuita si nu am motiv nici sa ma laud nici sa ma plang cu existenta mea pana la aceasta varsta de 57 de ani. Dar cand ajung la Codreni ma incearca regretul ca nu am mai multi bani sau nu sunt o persoana cu posibilitati sa fac ceva pentru acest sat de la care am primit lucrurile esentiale pentru caracterul si educatia mea, atata cata am. Pentru cei ce aveti posibilitatea ca printr-o propunere, un vot , o semnatura sa aduceti putina lumina si civilizatie in acest sat, o viata mai buna , idrazniti sa o faceti si nu va va parea rau. Veti culege cel putin roadele recunostintei din ochii albastri ai copiilor care inca mai sunt in Codreni si care trebuiesc ajutati sa mentina si in continuare copilaria pe aceste locuri. Cu respect,