Cel mai mare atac de până acum la companiile străine care declară pierderi: "Suntem în faţa unui şantaj, iar dacă cedăm, aflăm că mâine nimeni nu mai are profit în ţara asta, că aşa se poartă dacă eşti străin", a declarat preşedintele Băsescu
Comunicat de presă
(9 octombrie 2014)
Ref.: Declarația de presă a președintelui României, domnul Traian Băsescu
Președintele României, domnul Traian Băsescu, a susţinut joi, 9 octombrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă.
Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului:
„Sigur că o să încep cu tema la zi, cu decizia CSM-ului şi cu abordarea pe care a avut-o un domn judecător. Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să o facă până şi mai prost decât o facem noi, politicienii. Astăzi, am înţeles că un domn magistrat a considerat că, în conferinţa mea de presă, am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Îmi pare rău că trebuie să o spun: domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o atunci când am anunţat cererea de începere a anchetei penale pentru cei cinci foşti miniştri. Deci, îmi menţin integral declaraţia. Asta nu o voi face, însă, fără să vă dau nişte explicaţii. Ce l-o fi deranjat pe domnul magistrat? Faptul că am apreciat - şi acest lucru rezultă din comunicatul DNA - că sunt unii foşti miniştri care au luat bani şi foloase necuvenite - şi aceste afirmaţii sunt despre doamna Andronescu, despre domnul Sandu, despre domnul Mihai Tănăsescu - şi sunt alţi foşti miniştri care sunt acuzaţi de abuz în serviciu, nimeni nesuspectându-i, cel puţin la ora comunicatului, că ar fi încasat bani. Deci, acest lucru a fost dezbătut şi public şi nu înţeleg de ce pe domnul magistrat l-a deranjat dacă a auzit-o şi din gura preşedintelui? Şi când am spus că sunt miniştri care nu sunt suspectaţi că au luat bani, m-am referit la Funeriu şi la Vreme, toţi ceilalţi fiind şi cu suspiciunea de a fi primit foloase necuvenite: bani sau în obiecte pentru ei sau pentru alţii. De asemenea, am afirmat că toţi cei cinci, la ora la care eu am cerut începerea urmăririi penale, nu aveau nicio calitate, pentru că nu eu le dau calitatea, calitatea le-o dau procurorii, după ce discută cu ei, după ce îi investighează, după ce iau declaraţii. Nu eu le dau calitatea. Deci, acei cinci miniştri, unii acuzaţi de lucruri mai grave, alţii acuzaţi de lucruri mai puţin grave, nu aveau nicio calitate. Mai afirmam, deci, din punctul meu de vedere, ca urmare a faptului ca am cerut începerea urmăririi penale, ancheta poate să continue şi cred că orice întârziere a Parlamentului este dăunătoare pentru credibilitatea Parlamentului României. Cu ce l-am deranjat pe domnul magistrat, încă nu-i spun magistrat-politician? Şi adaug: «vă mai pot da un element care nu înseamnă divulgarea conţinutului dosarelor, deşi am văzut că declaraţii din dosar au apărut în spaţiul public». După cum bine ştiţi, cineva a binevoit să distribuie în spaţiul public declaraţia lui Florică, cel la Fujitsu, şi alte declaraţii. Eu am precizat clar, aici am spus: «vă mai pot da un element care nu înseamnă divulgarea conţinutului dosarului, deşi am văzut că declaraţii din dosar au apărut în spaţiul public, nu ştiu cine a făcut-o, vă pot spune că, în ceea ce priveşte recuperarea sumelor, parte din conturi sunt blocate în străinătate şi parte din oamenii care erau suspecţi a fi primit bani nu i-au primit încă». Nicăieri nu veţi găsi, în dosar, o asemenea afirmaţie, iar domnul magistrat trebuie să ştie că preşedintele nu are doar o sursă de informaţii. La mine se înnoadă multe alte informaţii. Eu am avut această informaţie din cu totul altă sursă, iar în dosar nu va găsi această afirmaţie.
De asemenea, am mai spus în conferinţa de presă de data trecută că domnul Bittner nu a fost anchetat, nu a dat nicio declaraţie. Îmi menţin declaraţia şi acest lucru nu scrie în dosar. Am răspuns doar unui joc care se făcea în mass-media de oameni mai mult sau mai puţini binevoitori, care voiau să protejeze pe adevăraţii denunţători, punând în spatele unuia care nici măcar nu a dat vreo declaraţie în acest dosar, că asta a fost una din liniile de falsificare a dezbaterii publice, au venit procurorii americani sau a venit FBI şi i-au pus în braţe declaraţiile lui Bittner. Dar, de fapt, era o grupare de politicieni şi ziarişti, care avea ca obiectiv să îi acopere pe cei care au făcut în fapt denunţurile. Nu spun că au făcut un lucru rău, dar acesta era obiectivul mutând totul la Bittner. Cu ce l-a deranjat pe domnul magistrat, că această informaţie nu există în dosarul pe care eu l-am primit de la DNA? Deci, cam acesta a fost conţinutul declaraţiei mele. L-am sunat pe domnul preşedinte al CSM, l-am informat asupra punctului meu de vedere şi o spun public: dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică, intră, frate, cinstit în politică şi te laşi de calitatea de magistrat şi nu ai decât să faci politică atâta câtă vrei şi cât te pricepi. Astfel de atitudini minicinoase în faţa CSM-ului nu fac decât să discrediteze instituţia pe care, cel puţin eu, nu îmi poate nimeni reproşa că nu am apărat-o, după ce a devenit o instituţie funcţională, în ultimii şase - şapte ani, şi nici nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi, în acelaşi timp, este nu neapărat un avertisment, o rugăminte. Dacă sunt judecători membri în CSM, procurori prin altă parte sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică. Eu afirmaţiile de acest gen nu le fac niciodată divulgând secrete din dosare penale, dar nu mă poate opri domnul magistrat să utilizez informaţie şi din alte surse şi îi dau domnului magistrat o informaţie pentru care îl rog să se ducă la CSM, fuga, fuga. În analiza noastră, în cazul EADS, sunt nouă firme şi persoane individuale care se regăsesc şi în Microsoft, şi nu dintre persoanele cărora li se ridică statui în dosarul Microsoft, iar această informaţie, îl informez pe domnul magistrat, că nu este în niciun dosar penal. Asta am avut legat de abuzul care eu consider că astăzi s-a făcut împotriva preşedintelui României şi este un abuz care, dacă se mai repetă, pentru că nu-i primul pe care îl face acelaşi magistrat, voi reacţiona de-acum de fiecare dată, că nu am nicio plăcere să văd mari dezbateri pe televiziuni în care tot soiul de politruci şi de oameni angajaţi politic îl pun pe preşedintele României pe picior de egalitate cu Victor Ponta în exercitarea de presiuni asupra justiţiei. De asemenea, nu spun eu ce ar fi trebuit să facă CSM, dar măcar să-i fi cerut o argumentaţie şi sunt convins că DNA le-ar fi pus la dispoziţie dosarul şi comunicatul, să se convingă că mare parte din afirmaţiile mele nu aveau nicio legătură cu dosarul, ci aveau cu totul altă sursă, dar am vrut şi să demontez nişte campanii care porniseră legat de Microsoft pentru a-i masca pe cei care au colaborat cu justiţia şi foarte bine au făcut că au colaborat.
Bine, rămânem tot la justiţie. Articolul 276 Cod Penal, cel în care se prevăd următoarele: fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale, referitoare la săvârşirea de către judecător sau de organele de urmărire penală a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă. Din păcate, Parlamentul şi-a menţinut poziţia, pentru că eu am trimis o dată legea înapoi la Parlament, propunând să nu se abroge acest articol. Parlamentul, Guvernul, de asemenea, a încuviinţat abrogarea acestui articol. Atac legea, aşa cum ea a fost votată de Parlament, cu acceptul Guvernului, o atac la Curtea Constituţională şi motivul fundamental pentru care o atac este legat de independenţa justiţiei. Avem cazuri pe care le trăim cu ochii noştri, campaniile furibunde pe care le-a dus trustul Intact împotriva judecătorilor, procurorilor, declaraţiile ticăloase ale unora de prin dubă: «i-am dat bani şefului DNA şi preşedintei Înaltei Curţi». De aceea, cel puţin în acest stadiu, menţinerea acestui articol pentru independenţa justiţiei este necesară. De aceea, atac propunerea legislativă de abrogare la Curtea Constituţională, în speranţa că acolo voi avea câştig de cauză, dacă nu am avut în Parlament şi în relaţia cu Guvernul, care susţine abrogarea articolului, în numele unei iluzorii libertăţi de exprimare. Libertatea de exprimare are limitele ei, până când afectează dreptul tău la imagine, dreptul tău la o viaţă decentă şi nesupusă oprobiului public, doar pentru că cineva are interes să murdărească imaginea unui magistrat, fie el procuror sau judecător.
În sfârşit, aştept de trei luni un înlocuitor pentru ministrul Culturii. Constat că Guvernul nu face nici măcar gestul minimal, nu de a nominaliza un ministru al Culturii, ci de a desemna un ministru interimar la Cultură dintre membrii Guvernului, lucru pe care putea să-l facă foarte uşor premierul. Am semnat decretul de revocare a domnului Kelemen Hunor. Cred că niciodată nu am avut atâta răbdare cu un guvern câtă am avut în cazul Hunor, dar se pare că s-a întrecut măsura. În momentul de faţă, nu există un ministru al Culturii şi cred că era necesar să existe pentru că decât să ataci justiţia pentru hotărârile ei, legat de o decizie sau alta, mai bine rezolvai problema «Cuminţeniei Pământului» care se află în Muzeul Cotroceni, printr-o negociere directă, pentru că, faţă de cele 2,4 miliarde cât s-au dat la administraţiile locale, bani de campanie, ce însemnau 80 de milioane de roni - 20 de milioane de dolari cu care să se negocieze cu proprietarii preluarea de către statul român a statuii «Cuminţenia Pământului». Cred că, aici, Guvernul greşeşte contestând inutil şi fără acte. Nu există acte - vă rog să mă credeţi că m-am documentat - nu există niciun act prin care se poate proba că statul român ar fi plătit vreodată acea statuie. Nu există, repet, niciun act prin care să se poată proba că statul român ar fi plătit vreodată acea statuie şi, atunci, existând hotărârea judecătorească, pe care decât să o critici inutil, mai bine reduceai de la baroni - din 2,4 miliarde de roni, ce însemnau 80 de milioane? Nici măcar un contract de asfaltare serios - şi rezolvai problema naţională care este «Cuminţenia Pământului».
Apropo de contracte de asfaltare, un sfat, pentru că am făcut parte din tagma asta a primarilor: dragi primari, primiţi bani cu nemiluita, plătiţi datorii şi nu vă apucaţi de făcut nefăcute cu ei pentru că vedeţi ce vine. Trece campania şi după ce trece perioada afişelor, vin alţii după bani şi este bine să nu vă bucuraţi că i-aţi primit pe cei de care nu aveţi nevoie sau nu îi puteţi cheltui în mod legal.
Mai am un ultim subiect, înainte de a face un comentariu legat de Lukoil. Este vorba de legea specială legată de pensionarea personalului aeronautic. Aşa cum arată Guvernul, care este împotriva adoptării acestei legi, care vine prin iniţiativă legislativă, legea creează o mare discriminare între transportatori şi vă citesc din scrisoarea semnată de domnul Victor-Viorel Ponta adresată Parlamentului, în care spune aşa: «Totodată, semnalăm că soluţiile legislative preconizate prin această iniţiativă legislativă ar determina în aplicare o situaţie dezavantajoasă pentru celelalte categorii profesionale care au fost integrate în sistemul unitar de pensii publice, reglementat prin Legea 263/2010, şi, în consecinţă, nu mai beneficiază de pensii speciale, ceea ce ar crea premisele unei situaţii discriminatorii, contrară principiilor egalităţii, consacrat de prevederile art.16 din legea fundamentală, din Constituţie». Deci, în scrisoarea Guvernului, care vorbeşte de multe altele, iniţiativa legislativă, dă un aviz negativ. Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Este clar că ea este discriminatorie, însă ţin cont de punctul de vedere al Guvernului care în scrisoare arată şi faptul că, prin Constituţie, este obligatoriu să se nominalieze sursele de finanţare ceea ce, de asemenea, iniţiatorii legii n-au făcut. Ca atare, retrimit legea înapoi la Parlament, dând două variante: 1 - Guvernul să anunţe sursele din care poate fi finanţată această lege; 2 - să elimine caracterul discriminator şi atunci toţi cei care primesc diurne să li se considere şi diurnele parte a venitului, în ultimele 12 luni, sau să fie lăsată legea aşa pentru a nu încălca nici Constituţia, nici principiile echităţii. Deci, retrimit această lege la Parlament, ţinând cont în mod imperativ pe solicitarea Guvernului. Sigur, toţi ne aducem aminte că Guvernul deşi a dat aviz negativ, domnul Victor Ponta mulţumea Parlamentului că a aprobat legea, dar acesta este Victor Ponta, care este cei doi: când este în Parlament este una, când este la Palatul Victoria, este alta sau altul. Încerc şi eu să înţeleg ce a vrut: când s-a bucurat în Parlament sau când a scris oficial Parlamentului că e inechitate, că nu sunt surse. Am rugămintea să intraţi pe site-ul Senatului sau al Camerei Deputaţilor, pe site-ul Camerei, să vedeţi această scrisoare pentru că vorbeşte atât de frumos de măsurile luate în 2009-2010 arată cât de corecte au fost măsurile de redresare şi ar fi păcat să nu aveţi un asemenea spectacol semnat de Victor-Viorel Ponta. Ar fi păcat! Că el se apropie de sfârşitul campaniei electorale şi trebuie definit exact aşa cum este omul acesta. Luaţi şi speech-ul lui de după votarea legii în Parlament, când ştia că trimisese aviz negativ. Să vedeţi cum mulţumea Parlamentului că a dres o inechitate. Dacă o primesc înapoi cu aviz pozitiv de la Guvern, ceea ce înseamnă că vor asigura resursa financiară, eu o promulg, fără să o trimit la Curtea Constituţională.
Şi, în sfârşit, problema Lukoil. Nu discut abordări dâmboviţene, ci doar ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului României. Consider că o astfel de abordare este inadmisibilă, iar dacă, mâine, Lukoil va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului României să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti, pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea. Trebuie să ne amintim preţul cu care am privatizat-o, îl replătim şi diferenţa, cât a costat retehnologizarea, o analizăm după ce constatăm dacă evaziunea fiscală şi spălarea de bani a fost de numai 230 de milioane de euro sau a fost cumva mai mare. Deci, cred că, în momentul acesta, Guvernul României ar trebui să fie pregătit să plătească preţul cu care a vândut rafinăria, să fie pregătit tehnic s-o preia în operare şi, la constatarea finală a ilegalităţilor comise de Lukoil, să discutăm în contrapartidă suma constatată a fi fraudă cu sumele investite de Lukoil în această rafinărie. În acelaşi timp însă, dacă, bazat pe presiune, care îmi pare o abordare de tip putinian - aşa ceva face Putin în ţară, nu într-o ţară a Uniunii Europene - comportamentul nostru trebuie să fie pe înţelesul ruşilor şi va trebui să ne comportăm la fel. Lukoil nu poate să spună: «închid că vreau eu; pentru că am probleme cu justiţia, eu închid şi vă pedepsesc, vă las în şomaj, vă afectez şi Oltchimul, pentru că aşa vreau eu, că sunt Lukoil». Lukoil trebuie să se gândească să dispară de tot de pe piaţa românească, dacă asta îi este abordarea. România este stat de drept, legea se aplică tuturor, egal. Iar Lukoil are şi un mare lanţ de distribuţie, are şi concesiuni în Marea Neagră. Lukoil trebuie să se hotărască: respectă legile statului român sau, dacă vrea legile de la Moscova, se duce acolo, nu în România. Nu poate face acest tip de presiune pe justiţia din România doar pentru că se numeşte Lukoil. Am mai auzit o minciună zilele acestea: Lukoil contribuie la bugetul de stat cu 700 de milioane de euro pe an. Dragii mei, Lukoil de cinci ani merge în pierdere, ceea ce mă face să gândesc că la terminarea anchetei s-ar putea ca cele 230 de milioane să fie doar aşa... o deschidere, vizavi de sumă. De unde, când pierde, i-o fi dat Lukoil 700 de milioane domnului Ponta la buget pe an? Îi spun eu: i-a dat banii lui. I-a dat banii din acciză, aia parte a statului român, pe care dacă benzina e de la Lukoil sau de la Petrom sau de la Rompetrol, aceiaşi bani trebuie să-i dea statului român, că e vorba de acciză. Lukoil nu a avut profituri, cel puţin aşa arată declaraţiile lor de până acum, din ultimii cinci ani, din care să fi dat statului român nu ştiu ce contribuţii la bugetul de stat. Lukoil a mers pe pierdere. Când mergeai la impozitat profitul, îţi arăta o gaură mare. Cele 700 de milioane anual sunt accizele statului român. Deci, nu sunt rezultatul ...pentru că aceeaşi acciză ar lua statul român şi dacă vinde mai multă benzină Petromul, sau Rompetrolul sau Niş-ul, sau cine mai e, mai avem firme şi mai avem şi staţii de alimentare private, oricine i-ar fi dat cumulat aceeaşi acciză statului român. Deci, din acest punct de vedere, trebuie privit exact aşa cum stau lucrurile, suntem... Justiţia noastră, în primul rând, este în faţă unui şantaj, a unei presiuni şi Doamne-fereşte! să se cedeze la ea, pentru că mâine o să aflăm că nici OMV-Petrom-ul nu mai are profit, nici Rompetrolul nu mai are, nu mai face nimeni profit în ţara asta, că aşa se poartă, dacă eşti străin. Deci, este un lucru pe care Guvernul trebuie să-l analizeze cu toată seriozitatea, nu e joacă, iar îndrăzneala celor care au dat mesajul că «ne gândim până vineri şi vedem dacă nu terminaţi cu chestiile astea, cu justiţia, cu procurori, noi plecăm». Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului! Plecaţi, dar să nu credeţi că plecaţi cu rafinăria. Bun. Vă mulţumesc, vă doresc o zi bună!”.
Departamentul de Comunicare Publică
09 Octombrie 2014
http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15264&_PRID=
Contactați autorul petiției
Acest articol a fost șters de către autorul petiției (Arata detaliile)