Spunem NU Timbrului literar!

#16: -  

 Puteti lansa o petitie de echilibru impotriva comisioanelor intre 50-60% percepute de difuzorii de carte? Caci cu 2%  din pretul de cost stim ce fac beneficiarii timbrului literar, dar cu procentele de mai sus nu stim ce fac difuzorii! E de-a dreptul ridicol sa ascunzi de public si autori tirajele cartilor si revistelor pretinzind public ca 2 % distrug piata de carte.

Noi editam o revista de arhitectura cu bani din timbrul arhitecturii, care acopera costurile exorbitante de difuzare ale Librariilor Carturesti si Inmedio. Pretul de vinzare ar trebui sa fie 55 de lei, noi vindem revista, daca accepta difuzorii, cu 14 lei. Pentru fiecare numar, din timbru se acopera suma de 41000 lei. De ce vor niste hrapareti sa renuntam la timbru?

Prin introducerea timbrului ingreunam accesul la cultura!

#34: redactor-sef - Re:  

 Va rog sa fie ultima data cand faceti uz fara discernamant de butonul care va permite postarea aceluiasi mesaj.

Multumesc,

Mihai Mitrica

Finantarea USR este o incercare nereusita de debugetizare. Cheltuielile USR, entitate nonprofit, nu se adauga deficitului bugetar, dar sunt finantate printr-o taxa  impusa de decidentii politici, printr-o lege facuta "pe genunchi", ca si cea privind depozitul legal de carte, echivoca, cu multe inexactitati. Timbrul literar este un impozit incomod pentru editori si librari, prin modul de calcul si de evidenta contabila. Editorii sunt discriminati fiscal deoarece, fata de operatorii economici din alte domenii de activitate, suporta in plus timbrul literar, ce constituie un impozit pe cifra de afaceri. Cartile sunt bunuri cu cerere elastica in raport cu pretul de vinzare, asta inseamna ca 1 leu adaugat la pret conduce la reducerea vinzarilor. Pierd si consumatorii de literatura si editorii. Cind vocile din USR spun ca e timbrul literar este suportat de consumator, ar trebui spus ca tot consumatorul suporta si cheltuielile de productie, de distributie si profitul editorilor inclus in pret. Asta pentru cei care mai au inca profit. Nu se poate aprecia ca doar consumatorul este cel afectat de cresterea preturilor. Sunt edituri si librarii care dispar an de an. Ar trebui analizat cu atentie acest fenomen. Ce mai suporta, deopotriva, editorii si consumatorii de literatura ? Cheltuielie cu donatiile sau casarea cartilor, care sunt nedeductibile fiscal. Pretul de vinzare ar putea fi mai mic daca cheltuielie cu casarea cartilor nevindute dupa 5-7 ani de la publicare ar fi deductibile. In plus, creste sansa scriitorilor tineri de a fi publicati, de a se face cunoscuti, editorul asumandu-si riscul de a nu recupera cheltuielile de productie. Rolul cheltuielior nedeductibile este de a nu permite practicarea evaziunii fiscale prin cheltuielile amintite mai sus, dar cartea nu se incadreaza in produsele care pot face obiectul evaziunii fiscale, circuitul cartii poate fi lesne verificat de la tipar pina la distribuitorul final. Decidentii publici ar trebui sa aleaga intre a transforma USR intr-o institutie bugetara, cu venituri si cheltuiieli bugetare distincte, supusa controlului privind cheltuirea banului public, sau in a lasa USR sa functioneze ca orice entitate nonprofit. Si intr-un caz si in celalat, timbrul literar trebuie sa dispara. Piata de carte, destul de fragila in prezent, se sprijina pe eforturile editurilor si al cititorilor, si mai putin pe cel al USR. Piata de carte are nevoie de sprijin pentru a nu deveni istorie si nu de piedici. Cred ca la pachet cu problema timbrului literar ar mai trebui discutata  si reducerea  TVA la cartea electronica, de la 24% la 9%. Legile economiei de piata sunt destul de clare, o piata de carte prospera va proteja scriitorii mai bine decat un USR prosper.