”Masochismul moral este specific subiecților care nu se așteaptă ca cineva să le provoace o suferință, ci reușesc să o obțină din diverse circumstanțe de viață, dovedind astfel un fel de nevoie inconștientă de pedeapsă. Această formă de masochism poate să apară total desexualizată și să releve o pulsiune de autodistrugere, ea insăși strâns legată de pulsiunea morții.”

este descrierea perfectă a bolii celui pe care creștinii îl venerează

#3100: -  

De ce simţi nevoia să-i murdăreşti şi pe alţii? Nu poţi trăi dacă nu transformi în hazna tot ce atingi? Arunci gunoaie, te prăpădeşti de râs, te consideri superior, şi apoi când se întoarce la tine ca un bumerang ce ai trimis, sări în sus, că unii sunt intoleranţi...

Dacă eu îţi zic ceva de mamă şi de tine la un loc (vorba unui personaj înalt...), tu ce zici?

Ne-am săturat până peste cap de mizerii. Voi nu vă intoxicaţi cu ceea ce emanaţi?

Cred că respiraţi o atmosferă otrăvită. Care, din păcate, se întoarce asupra voastră şi a familiilor. Acum foarte serios: cu ele sunteţi bine? Pentru că familiile voastre, cele mai multe au mari probleme cu voi.