Recentele progrese ale ştiinţelor biologice (genetica, embriologia) au dovedit cu certitudine că omul este om din momentul concepţiei, deci avortul este crimă în orice stadiu s-ar face. Avortul este uciderea unui copil fără apărare. Din momentul concepţiei omul este om trupeşte şi sufleteşte.
Trupeşte, din momentul concepţiei, adică de la fecundaţie, ovulul fecundat (zigotul) are un cod genetic uman şi propriu, diferit de codul genetic al mamei şi de codul genetic al tatălui, deci chiar din momentul concepţiei este persoană umană unică şi distinctă. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane şi conţine toate trăsăturile trupului omenesc: sexul copilului, culoarea părului şi a ochilor, înălţimea, nuanţa tenului, forma feţei, forma nasului, chiar şi numărul firelor de păr. Dezvoltarea ulterioară a corpului său nu este decât o derulare a acestui program care există deja de la început, din momentul concepţiei.
Iar sufleteşte, Dumnezeu creează şi dă sufletul omului tot în acel moment al concepţiei. Viaţa umană este sacră şi inviolabilă. Dumnezeu spune clar într-o poruncă: SĂ NU UCIZI !
Dumnezeu este creatorul şi stăpânul vieţii. Viaţa vine de la Dumnezeu şi trebuie primită, pentru că este darul său. Părinţii sunt doar colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vieţii, nu sunt proprietari ai vieţii!
„Omul este om din momentul concepţiei. Fiinţa omenească este de atunci desăvârşită şi unică.” (Dr. Jérôme Lejeune, genetician)
„Cea din urmă dovadă că un popor a ajuns la cel mai de jos nivel de decădere morală, va fi că avortul se va considera ceva tolerat social şi obişnuit” (Juristul Rafael Ballestrini)

Tot la fel, învăţătura creştină afirmă, pe baza revelaţiei din Biblie, că Dumnezeu creează şi dă sufletul omului în momentul concepţiei. Deci, pe lângă codul genetic, care determină caracteristicile trupeşti şi care, aşa cum am văzut, există din clipa concepţiei, copilul are şi suflet tot din acea clipă. Prin urmare, şi sub aspect religios copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei.
Sufletul este imaterial, deci invizibil, dar este după chipul lui Dumnezeu. Chiar din clipa concepţiei omul are chipul lui Dumnezeu atât în suflet cât şi în trup; chipul trupesc, primit prin codul genetic, chiar dacă apare (se dezvoltă) la câteva săptămâni de la concepţie, este conţinut în codul genetic din zigot chiar din clipa concepţiei, în formă incipientă. Despre legătura personală a omului cu Creatorul său vorbesc mai multe texte biblice, printre care Psalmul 138: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Doamne, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip minunat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip (în textul ebraic – un copil imediat după concepţie, fără chip trupesc dezvoltat - n. n.) ochii Tăi mă vedeau.“ (Ps. 138, 13-16).
Viaţa vine de la Dumnezeu şi trebuie primită pentru că este un dar al său şi o binecuvântare. Dumnezeu spune în una dintre cele zece porunci: „Să nu ucizi !” (Exod 20,13). Fiind uciderea unui om, avortul este păcat foarte mare.
În Sfânta Evanghelie stă scris : „Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, şi le-a zis : « Oricine va primi pruncul acesta (unul ca acesta – n. n.), în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare »“ (Luca 9, 47-48). Domnul Iisus Hristos a mai spus: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici“ (Matei 18,10).
Avortul este o situare de partea diavolilor, contra lui Dumnezeu. Diavolii, neputându-l atinge pe Dumnezeu, îl atacă pe cel ce poartă chipul lui Dumnezeu, adică pe om.
În „Didahea”, o scriere a Bisericii din jurul anului 100 d. Ch., stă scris: „Să nu ucizi copilul prin avort şi să nu dai pieirii pe noul-născut!” Învăţătura creştină, bazată pe revelaţia lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură (Biblia), a proclamat întotdeauna că viaţa umană trebuie protejată începând de la concepţie, în toate fazele ei de dezvoltare, şi a combătut în mod foarte categoric avortul în nenumărate documente oficiale şi concilii. Autorul legii morale este însuşi Dumnezeu. Biserica nu este autoarea legii morale, ci depozitara ei. Pe baza revelaţiei lui Dumnezeu, toate Bisericile creştine, într-un glas, arată că avortul este uciderea unui om.

Legalizarea avortului nu e un pas înainte, dimpotrivă, e un regres enorm şi o degradare a demnităţii femeii. Împreună cu copiii nenăscuţi, victime ale avortului sunt femeile rănite în trupul şi sufletul lor. Marii beneficiari de pe urma avortului sunt bărbaţii imorali. Sunt beneficii economice care se scot din vărsarea sângelui acestor copii. Aşa cum arată şi doctorul Bernard Nathanson în documentarul „Strigătul mut”, în lume s-a format o întreagă industrie legală sau ilegală a avortului, cu o vastă reţea de dispensare, organizată în mare parte de mafie şi de alte organizaţii criminale internaţionale. Multe femei devin complice ale bărbaţilor imorali, fără să-şi dea seama că aceştia le instrumentalizează, le exploatează şi nu intenţionează câtuşi de puţin emanciparea lor. În general bărbaţii imorali, într-o manieră foarte abilă şi înşelătoare, trâmbiţează nişte pretinse „drepturi ale femeii”, urmărind în realitate o mai crâncenă dominare a acesteia.
Prin propaganda în favoarea avortului, bărbaţii imorali:
- Creează condiţii care le permit să dispună de orice femeie după bunul plac; Dr. Laure Brisbois face următoarea remarcă referitoare la legalizarea avortului în Franţa: „O lege în favoarea avortului îi avantajează pe iresponsabilii sexuali, deoarece 55% din femeile care au avortat sunt necăsătorite şi 14% concubine, în total 69%”.
- Se sustrag chiar de la început de la orice răspundere cu privire la copilul care ar fi putut veni pe lume;
- Se scutesc de promovarea iniţiativelor capabile să îmbunătăţească situaţia femeii în societate;
- Fac ca femeile să devină simple obiecte la dispoziţia lor.
Experienţa arată că legalizarea avortului produce un adevărat dezastru în rândul adolescentelor umilite, exploatate, înjosite, abandonate deja de la începutul vieţii lor de femeie.
Având apoi în vedere urmările nefaste ale avortului pentru sănătatea şi viaţa femeii, nu se poate vorbi în nici un caz despre emanciparea ei prin legalizarea avortului. Din păcate, aceste urmări nu constituie obiectul vreunei propagande şi, pe cât e posibil, sunt ţinute secret:
„S-a creat un fel de conspiraţie pentru a acoperi riscurile prin tăcere. Datorită reacţiilor emoţionale provocate de discuţiile asupra avortului legal, dovezile bine documentate provenind din ţări cu o mare experienţă în acest domeniu, din păcate au fost puţin luate în consideraţie de presă, atât de cea medicală, cât şi de cea specializată. Acest lucru nu poate fi justificat din punct de vedere medical, dacă urmările implică o daună pentru pacienţi. Pentru aceste motive publicăm un scurt rezumat al activităţilor desfăşurate de noi în această secţie de obstetrică şi ginecologie. Nu suntem mândri nici de numărul sarcinilor întrerupte, nici de complicaţiile descrise.” (J. A. Stallworthy, The Lancet, 4 decembrie 1971).

Cei care susţin legalizarea avorturilor consideră că aceasta este singura cale de a lupta împotriva avorturilor clandestine. Se adoptă, în subsidiar, soluţia “răului minim”. La vedere, se discută nu despre legalitatea avortului, ci despre necesitatea de a găsi legislaţia prin care să se controleze avortul clandestin, care implică mai mari costuri financiare şi pericole numeroase pentru sănătatea femeii. Din mărturiile medicilor care practică avortul se ştie că susţinătorii avortului pun în circulaţie pe piaţă multe statistici “retuşate”, urmărind amplificarea dramei avortului clandestin, în intenţia de a se face impresie şi de a se cere legalizarea avortului. Astfel, Dr. Bernard Nathanson afirmă că cifra reală a avorturilor clandestine,în Statele Unite, a fost umflată de zece ori. Mai mult, în Statele Unite susţinătorii avortului spuneau că, anual, între 5 mii şi 10 mii de femei mor din cauza avortului clandestin. Pentru anul 1972, statisticile OMS arătau 70 de decese la această categorie. În anii ’60 – ’70, a fost configurat un asemenea tablou derutant. Astăzi se ştie că, în acei ani, numărul avorturilor clandestine a fost exagerat. În Spania, când s-a propus legalizarea parţială a avortului, susţinătorii au prezentat cifra de 300.000 de avorturi clandestine, ca după aprobarea legii să se constate că în primele şase luni s-au înregistrat în toată Spania doar două sute de cazuri de avorturi. În Anglia, s-a vorbit, la începutul anilor ’60, de 100.000 sau chiar 250.000 de avorturi clandestine pe an. În realitate, cum arată investigaţiile făcute ulterior, numărul acestor cazuri a fost estimat la 25 de mii. În Franţa, în 1971, s-a discutat mult pe marginea unui milion de avorturi clandestine pe an. Instituţiile specializate (INED, de exemplu) au susţinut în mod oficial valoarea de 250.000. Ulterior, acestă cifră a coborât la 65 de mii, valoare recunoscută unanim. Există, de asemenea, statistici care arată că, datorită avorturilor făcute legal în spitalele de stat şi cabinetele private şi a consecinţelor acestra, mor mult mai multe femei. Experienţa din ţările în care s-a legalizat avortul arată că, prin legalizare, numărul avorturilor clandestine nu a scăzut.
Dar, chiar dacă am admite, fără să statuăm, faptul că legea ar avea rolul de a stăvili avorturile clandestine transferându-le în planul legalizării, de aici nu ar rezulta un caracter licit, pentru că nu legea face ca un lucru să fie permis din punct de vedere moral; eventual legea presupune moralitatea unui act dar nu îl constituie. Ba mai mult, atunci când legea aprobă o conduită moralmente nepermisă devine ea însăşi lege negativă şi corupe conceptul etic, în special într-un caz de primă valoare cum este viaţa. Să luăm ca exemplu furtul şi violenţa. Nimeni nu ar aproba un raţionament de acest gen: pentru că furtul în multe ţări înregistrează cote înalte (fraudă fiscală, furt prin efracţie, pentru obţinerea unor răscumpărări, cu sechestrare, etc.), atunci el ar trebui legalizat şi astfel furtul ar dispărea. Furtul nu ar înceta de a fi furt atunci când ar fi aprobat de lege, şi nici violenţa nu ar înceta să fie ceea ce este; dimpotrivă, ar determina dezechilibrul ordinii sociale. Uciderile adulţior şi tâlhăriile se săvârşesc întotdeauna în condiţii proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândeşte să le legalizeze pentru a putea fi săvârşite sub control medical. Având apoi în vedere urmările nefaste ale avortului pentru sănătatea şi viaţa femeii (chiar dacă avortul este făcut la medic) nu se poate vorbi în nici un caz despre emanciparea ei prin legalizarea avortului.

Recomand un blog foarte interesant:

http://www.augustincezar.blogspot.ro
Acest blog conţine: Argumente şi dovezi că omul este om din momentul concepţiei. Adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă ajutor material, consiliere şi soluţii alternative pentru a NU face avort. Mărturii publice ale unor femei care au făcut avort. Mărturii ale unor femei care nu au făcut avort. Mărturii ale unor medici care au renunţat să facă avorturi. Filme documentare. Consecinţe fizice şi emoţionale ale avortului. Legături cu site-uri asemănătoare. Legea prin care se acordă indemnizaţie atât pentru mamele salariate (sau, după caz, pentru taţii salariaţi), cât şi pentru mamele eleve şi studente la facultate, master şi doctorat.
Blogul conţine şi :
Argumente că multe dintre metodele numite „de contracepţie” sunt de fapt avortive (cauzează avort în primele 14 zile după concepţie). Argumente că sterilizarea şi toate metodele artificiale de contracepţie au consecinţe nocive asupra sănătăţii, multe dintre aceste consecinţe fiind grave. Dezvăluiri despre dezinformarea existentă în privinţa efectelor avortive şi nocive grave ale mijloacelor artificiale de contracepţie din cauza intereselor financiare ale producătorilor acestora. Pe lângă aceste motive, mai este un motiv pentru a nu recurge la sterilizare sau la metodele artificiale de contracepţie : atât sterilizarea cât şi toate metodele artificiale de contracepţie (nu numai cele avortive, ci şi cele care împiedică efectiv concepţia) sunt păcate (cu excepţia câtorva cazuri singulare când e neapărat necesar să fie folosite cu alt scop, nu cu scop contraceptiv, iar împiedicarea concepţiei nu e căutată în sine).
Când soţii au un motiv întemeiat pentru a evita sau a amâna concepţia unor noi copii, există alternative sănătoase şi morale : metodele naturale de planificare familială bazate pe modalităţi de identificare a perioadelor fertilă şi nefertilă din ciclu şi pe abstinenţa în perioada fertilă (metoda calendarului; metoda temperaturii bazale; metoda ritmului mucusului cervical şi metoda simpto – termică). Metodele naturale nu sunt dăunătoare, nu costă nimic, nici nu sunt păcate, cu două condiţii: dacă se recurge la ele după căsătorie şi din motive întemeiate. Dacă soţii recurg la metodele naturale fără un motiv întemeiat (recurg la ele din egoism), atunci devin şi ele păcate. Însă metodele artificiale de contracepţie sunt păcate chiar dacă soţii ar avea motive pe care le-ar putea considera întemeiate. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora.

Recomand şi blogul următor:

http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV on-line şi radio, articole foarte interesante, cărţi foarte interesante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator). Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora.