Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

#1803: - Re: Re: @Judex

"Mai tîrziu, auzindu-l şi încercînd să-i dezleg semnificaţia, am înţeles că el înseamnă cam acelaşi lucru cu cuvîntul "barbar" prin care vechii greci înţelegeau "un om care bolboruseşte" ceva într-o limbă neînţeleasă. Deci nu chioar atît de peiorativ cum ar fi de ex. "budos olah"."

Ar fi util sa folosesiti doar radacina / forma lexicala a cuvintelor cand faceti o comparitie intre ele. Adaugand diferite adjective, sigur ca o sa ajungi la o forma mai dura.

Bineinteles ca "budos olah" e mai dur decat "bozgor" - tot asa ca si forma "bozgor imputit" ar fi mai dura decat "olah".

De altfel ceea ce ati scris despre cuvantul bozgor ar fi adevarat tocmai pt cuvantul "olah", care initial nu avea nici-o conotatie peiorativa, era denumirea oficiala a poporului roman in toate actele oficiale, chiar si in cazul recensamintelor. Cuvantul provenea din forma "vlah" (din cauza ca limba maghiara, ca de altfel limbile fino-ugrice evita aglomerarile de consoane, mai ales la inceputul cuvintelor), denumire folosita de multe popoare inconjuratoare referitor la romani. Chiar romanii insisi le-au folosit pe aceste denumiri: vlah, valah, Valahia, Ungro-Valahia, etc. precum si formele latinizate ale cuvantului olah: de exemplu Nicolaus Olahus sau Stephanus Olahus de Cibinio au purtat-o ca si elementul component al numelui de familie (pt. desemnarea apartenetei etnice).

Conotatiile peiorative al denumirii "olah" au aparut foarte tarziu: in a doua sumatete a secolului XIX., mai frecvent in secolul XX.

Spre deosebire de cuvantul "olah" cuvantul "bozgor" nu este deloc un cuvant invechit, nu este un archaism (ci un cuvant de argou) si totdeauna s-a folosit in sens peiorativ. Insa cuvantul olah intr-adevar nu avea conotetii peiorative inaintea secolului XIX. Era echivalentul cuvantului "ungur", denumire pe care maghiarii nu o foloseau niciodata pt. autodefinire, dar celalalte popoare europene le-au amintit adeseori sub aceasta denumire (ungur, hungarian, ungarn, etc.), tot asa ca si in cazul romanilor care erau mentionate in sursele istorice sub denumirile vlah, valah, olah.

Desi astazi cuvantul olah nu este folosit in limba maghiara decat in sens peiorativ si astfel a devenit echivalentul cuvantului bozgor, in trecut nu era de loc jignitor. Toate acestea insa nu sunt valabile in cazul cuvantului romanesc "bozgor" care nici nu a existat in trecutul indepartat si apartine la argou.
Renumitul lingvist maghiar Szilagyi N. Sandor a demonstrat ca acest cuvant nu provine nicidecum din ‘biez gora’ (fară munti) sau ‘biez gorod’ (fara orase) cu sensul ‘fara patrie’ si nu este de loc preluata din limbile slave, cum credeau unii - deoarece slavii nici nu au volosit asemenea denumiri referitor la maghiari. Cuvantul este o inventie romaneasca care - oricat de siudat se pare - provine din expresia maghiara baszd meg - pronuntat de romani: bozmeg. Iar sfarsitul cuvantului provine din denumirea unGUR.

(http://limbacailor.wordpress.com/2009/08/27/paul-chinezu-cel-bozgor/

http://maghiaromania.wordpress.com/2009/08/29/de-unde-vine-cuvantul-bozgor/)