Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Astăzi am rămas surprins (neplăcut!) când am primit pe e-mail o scrisoare deschisă de la dl. Ion Dafinoiu. Ce păcat că nu primim informații relevante pentru profesie, dar, în schimb, suntem bombardați (și nu este pentru prima dată!) cu scrisorele ba lacrimogene, ba dojenitoare…de să-mi taie respirația!

Îmi amintesc că în unul dintre ultimele mesaje adresate breslei noastre, fostul președinte, Mihai Aniței, ne povestea, prin intermediul unui comunicat, despre "escaladarea reacţiei unor persoane nemulţumite de proiectele înscrise pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Colegiului Psihologilor din România" - asta se întâmpla în data de 4 noiembrie 2016. Șase luni mai târziu știm cu toții care a fost deznodământul...

Acum, după o ședință cu rezultate nesatisfăcătoare pentru actuala conducere, suntem dojeniți prin intermediul unui alt comunicat, pentru atitudinea noastră dezamăgitoare.

Cred că trebuie să începem prin operaționalizarea conceptului de "transparență". În accepțiunea largă, înseamnă "2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care poate fi ușor ghicit sau înțeles; clar, limpede. Jocul lui Nedelca Păstrăvan este prea transparent. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224." (dexonline.ro). Așadar, să tăinuiești aspecte care afectează interesele unui grup, să lucrezi pe ascuns, să faci un secret dintr-un proiect la care nu se știe cine, de când și de ce lucrează... echivalează, în ochii celor mulți, cu lipsa de transparență.

Iată că, după nu prea mult timp, un alt președinte al Colegiului Psihologilor din România este dezamăgit de respingerea prin vot a proiectelor de hotărâri, concepute în detrimentul celor mulți - la fel ca Aniței. Este dezamăgit de limbajul "rigid, acuzator, dihotomic (noi și ei, abuz/democratie, totul sau nimic, universitari/practicieni) în ciuda invitatiei noastre la dialog" - o invitație tardivă...

De asemenea, a fost dezamăgit de climatul "general de suspiciune care face extrem de dificila, daca nu chiar imposibila, munca de echipa." - amintindu-și cuvântul "echipă" în momentul în care aceasta nu l-a mai avantajat.
!BREAKING NEWS! Lipsa de fair play, de transparență și de limite (măcar morale) face extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă, munca de echipă.

Și uite așa, printre justificări și lamentări, dl. Dafinoiu are o revelație, cum că o „schimbare amplă, așa cum ne-o propunem (n.n. - ei!), are nevoie de o elaborare mai profunda care necesita timp, promovare si explicare pentru a se ajunge la consens”. Totodată, avem și noi o revelație față de „omisiunea” cu pricina, când înțelegem că, prin fraza "Imi asum faptul ca proiectul de schimbare a HG 788/2005 care a fost realizat la initiativa mea, nu a parcurs traseul celorlalte documente, in sensul ca nu am anuntat CC ca am desemnat un grup de lucru coordonat de mine", dl. Dafinoiu a fost cel care a organizat și condus un grup secret de lucru, căruia dumnealui i-a trasat sarcina de a interveni asupra normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004!

Din curiozitate întreb, oare cum a făcut asta întâiul democrat? A sunat câteva persoane de încredere să le spună ce să facă? Dacă da, e mai rău decât în epoca Aniței & Co., pentru că atunci măcar apărea o dispoziție din care aflam ce intenții au...
Sau poate nu a avut astfel de idei, dar și le asumă acum pentru a-i apăra pe cei care l-au ajutat să ocupe funcția de președinte.

După toate acestea, nu uită să ne „sublinieze” că documentele supuse dezbaterii ședinței Comitetului director „nu sunt decat proiecte…” (n.n. - ne insultă inteligența, că doar nu ne gândeam că vor aproba documente în vigoare !!!), dar uită să își ceară scuze, dacă nu tuturor psihologilor din România, cel puțin membrilor Consiliului Colegiului, căruia i-au uzurpat atribuțiile prin neconvocarea acestuia, pentru primele 12 din cele 17 puncte ale ordinii de zi. Mai mult, i-a umilit pe unii președinți de filială, care au fost nevoiți, ca pe vremuri cu caftanul la Înalta Poartă, să-și ceară permisiunea și aprobarea pentru a asista la ședința Comitetului director. Și uite așa, s-au mai cheltuit ineficient niște bani din bugetul neștiut al Colegiului!

Aniței & Co. spuneau că suntem o „celulă de represiune” care blochează inițiativele conducerii, acum aflăm că "blocarea invitatiei la dialog a fost realizata cu ajutorul refrenului interogativ "cine a lucrat la aceste documente?". Cu ocazia asta mă întreb retoric, oare nu e normal să vrem să aflăm cine ne vrea binele cu forța? Oare nu e normal să știm cine își excede atribuțiile?

Dar vine și răspunsul domnului dezamăgit "la aceste documente au lucrat cei pe care colegii nostri, membri ai conventiei nationale, i-au investit cu responsabilitatea de a face acest lucru". Asta este o minciună!
Convenția națională nu a învestit / investit un grup restrâns și secret pentru a elabora documente prin care să își servească interesele cei aflați în conducere.
Prin hotărârile sale (cele publicate DOAR în Jurnalul Național), Convenția națională a cerut conducerii alese să aducă modificări asupra ROFI și a legii 213/2004, în termen de șase luni de la data votului - asta însemna ianuarie 2018, hai martie 2018, că unii iau startul mai greu. Deci, decât să reproșeze acum președintele "ca a fost un volum de munca imens pe care nu stiu daca acestia(?!) mai au disponibilitatea de a-l reproduce in actualul context.", nu mai bine lucrau documentele pentru care a votat Convenția și nu tot felul de absurdități? Prin același reproș suntem, de asemenea, amenințați indirect cu faptul că nu va mai avea cine să lucreze în defavoarea noastră... Ce să pun? Mulțumim frumos! Să dea Dumnezeu să înceapă să lucreze cineva și pentru noi!

"Ma indoiesc ca un astfel de climat relational ar putea genera schimbarea pe care ne-am dorit-o cand am pornit impreuna pe drumul restartarii CPR." - mie îmi este clar acum că ne-am dorit lucruri diferite. Din promisiunile făcute în campanie nu era chiar evident că punem lupul paznic la oi. Acum, după un an de la finalizarea alegerilor, când constatăm că nici măcar una dintre promisiunile făcute în campanie nu a devenit realitate... este cert că ceea ce vor / au nevoie psihologii și ceea ce vor / au nevoie cei din conducere, sunt lucruri complet diferite.

În finalul scrisorii deschise, după ce ne asigură că nu are nimic împotriva alegerilor anticipate, dl. Dafinoiu ne atenționează manipulativ că ele „nu vor face altceva decat sa perpetueze aceleasi probleme insa cu alti actori” - curat politicianism, domnule! Problema este că voi, în loc să rezolvați problemele, generați altele și mai mari, dar cu ștaif!

Pentru că și rândurile acestea ajung la final, în contextul analizei scrisorii deschise, trecând de la conținut la aspect, mă întreb, oare profesorii universitari au voie să nu folosească diacritice în comunicări oficiale? Dacă da, pe ei cine îi evaluează?

În loc de concluzie, pentru că nu este prima dată când dl. Dafinoiu se plasează în situații stânjenitoare, cred că ar fi de dorit ca președintele să cunoască temeinic normele de drept ce guvernează profesia de psiholog, sau măcar să numească în mod corect forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România!...

Cu bine,

Dr. Edmond Cracsner