Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Despre mărirea şi decăderea Oltchimului (VI)

„Gândim global, zidim local” era deviza sub care s-a angajat să facă presă ziaristul Silviu Popescu, mai întâi într-o publicaţie săptămânală, City Media, apoi în cotidianul Curierul de Râmnic. Cuvinte frumoase, optimiste, înduioşătoare, însă, privite prin perspectiva zilei de azi, când acţiunile ziarului amintit, la care s-au alăturat şi alte publicaţii locale, au pornit pe făgaşul denigrării conducerii combinatului chimic. Ne-am dumirit destul de repede despre ceea ce se întâmpla în realitate, pentru că o serie de comunicate din partea PCC-ului a început să apară în acesta.

O agenţie de publicitate din Bucureşti a făcut ziarului Viaţa Vâlcii o ofertă babană de publicitate, dacă acceptăm, fireşte, să publicăm comunicatele PCC. Era limpede că după campania din presa centrală următorul pas trebuia să fie acela al intoxicării opiniei publice din Vâlcea cu ideea că managementul de la Oltchim este unul dezastruos. Mai urma, evident, să se demonstreze acest lucru.

Într-o emisiune de la o televiziune naţională, Prima TV dacă nu mă înşeală memoria, fostul director general Constantin Roibu punea pe masa ziariştilor un document exploziv, un mail primit pe vremea când era director la Oltchim de la patronul Ziarului de Vâlcea, Tiberiu Pârnău, prin care acesta îl ameninţa pe director că dacă nu primeşte bani de la Oltchim are ofertă foarte bună de la… PCC. Articolul de faţă nu se formulează ca o incriminare, ci doar punctează etapele care au dus la trimiterea în insolvenţă a Oltchimului, la blocarea proiectelor sale şi apoi la scoaterea de pe piaţa liberă. În martie 2012 a sosit de la Bruxelles hârtia care confirmă că s-a acceptat conversia datoriilor în acţiuni. Urma ca Guvernul Ungureanu să o pună în practică. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, pentru că pe ordinul guvernului întârzia să mai apară, din câte ştim, semnătura ministrului Justiţiei. Guvernul a picat, iar Victor Ponta, prin ministrul său de la Economie şi şeful OSPI, a închis hârtia în sertar şi s-a făcut că plouă. Vicepreşedintele Comisiei Europene pentru Concurenţă a trimis două adrese guvernului în care îi cerea să se grăbească pentru trecerea la acţiune, de conversie a datoriilor în acţiuni, deoarece în august 2012 urma să expire valabilitatea acordului. August 2012 a fost luna în care activitatea managerială la Oltchim a fost total blocată, iar conducerea şi-a dat demisia în bloc.

A urmat ceea ce ştiţi deja: circul privatizării, cu Remus Vulpescu şi Dan Diaconescu, trimiterea în insolvenţă a Oltchimului, decuplarea de la piaţa de desfacere europeană. Toţi miniştrii care s-au plimbat pe la Ministerul Economiei au plecat la drum cu promisiunea că vor rezolva problema Oltchim. Mandatele lor au fost foarte scurte, iar în urma lor n-au rămas decât promisiunile. Guvernul Ponta pare interesat mai mult de trimiterea în faliment, decât de reabilitarea combinatului chimic.
Petre Tănăsoaica