Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://www.agerpres.ro/

12 Aug 2014

Râmnicu Vâlcea a fost până în anii '60 capitală de raion și aparținea de regiunea Argeș, nefiind un centru industrial de forță, majoritatea uzinelor și investițiilor îndreptându-se cu precădere spre municipiul Pitești.

Combinatul chimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea
Foto: (c) LIVIU POPESCU / AGERPRES ARHIVA

De altfel, Râmnicu Vâlcea număra în 1965 aproximativ 40.000 de locuitori, iar din punct de vedere industrial orașul avea un combinat pentru prelucrarea lemnului și o fabrică de încălțăminte.

În anii '60 se ia decizia care va schimba cu totul municipiul, o decizie ce va duce în doar 20 de ani la dublarea populației din Râmnicu Vâlcea, la extinderea urbanistică și la un salt din rândul orașelor mici în rândul celor mijlocii.

"Pe teritoriul fostei comune Râureni (actual cartier — n.r.), autoritățile optează pentru o industrializare la scară uriașă. Prima unitate economică este Uzina de Sodă, înființată la data de 7 noiembrie 1959, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al RPR, nr. 2.558. Combinatul de Produse Sodice Govora devenea cel mai mare producător de produse sodice din Europa. Lucrările de construcție și montaj au început la data de 15 iunie 1954, iar punerea în funcțiune a Uzinei de Sodă nr. 2 (Calcinata I, Var I) a avut loc în anul 1959, la o capacitate de 90.000 tone pe an de sodă calcinată", spune ing. Sorin Zamfirescu, unul dintre primii directori ai acestui colos industrial.

În 1966, se pun bazele Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, iar prima secție funcțională este electroliza I, în 1968, iar în 1969 apare Uzina Electrică Govora (actualul CET).

Aceste trei unități sunt cele mai mari din zona industrială Râureni, comună care se desființează și intră în componența Râmnicului la finalul anilor '80. Apare, așadar, primul parc industrial de proporții din micul târg al pensionarilor.

În anii '70 se înființează Uzina de Utilaj Chimic și Uzina de Armament, tot în zona Râureni, iar apoi Institutul de Criogenie (Uzina G). În anii '80, deja jumătate din populația Râmnicului, care se apropia de 90.000 de locuitori, lucra pe platforma Râureni, care se extinsese până aproape de oraș cu fabrica de ață, fabricile de conserve și de pâine.

"Este inima unui oraș. De fapt, Râureni devine un oraș în oraș, jumătate din transportul public în comun merge spre platformă, la fel jumătate din transportul județean", spune președintele Consiliului Județean Vâlcea, Ion Cîlea.

În 1990, Râmnicu Vâlcea depășise deja 110.000 de locuitori, iar 25.000 de salariați lucrau pe platformă, aproape 10.000 la Combinatul Chimic, 5.000 — la Combinatul de Produse Sodice, 2.000 — la Uzina de Utilaj Chimic, la fel și la CET Govora. Restul lucrau la toate unitățile conexe acestora. A fost, de fapt, apogeul industrial al Râmnicului la nivelul forței de muncă.

"În ultimii 24 de ani, însă, lucrurile s-au schimbat, forța de muncă actuală din zona Râureni este de maximum 10.000, dacă se pun la socoteală toate societățile care activează în acest perimetru industrial", spune președintele CJ.

Tranziția spre economia de piață și-a pus astfel amprenta pe toate societățile de pe platforma Râureni. Uzinele Sodice Govora numără în prezent aproximativ 700 de angajați, au capital majoritar polonez și aparțin concernului CIECH din 2007, când a fost preluată din pragul falimentului. Polonezii au dezafectat fostele secții neproductive și au retehnologizat altele, producând zilnic 600 de tone de sodă de orice tip. În anul 2013, cifra de afaceri a depășit 350 milioane de lei. Ultima investiție a fost într-un nou calcinator de 10 milioane de euro, adus la sfârșitul lunii iulie la Râmnic.

CET Govora este, în prezent, un agent economic performant tot cu 700 de angajați și aparține din 2002 Consiliului Județean. Produce curent

electric pe bază de cărbune și furnizează abur industrial pentru alte societăți de pe platformă. Totodată, furnizează agent termic în regim centralizat pentru Râmnicu Vâlcea, Olănești și Călimănești. Cifra de afaceri în 2012 a fost de peste 350 de milioane de lei. În această toamnă, CET Govora ar putea fi inima viitorului Complex Energetic Vâlcea, după preluarea bazinului carbonifer Berbești-Alunu, de la Complexul Energetic Oltenia.

Uzina de Utilaj Chimic, actualul Vilmar, a fost printre primele companii privatizate din Vâlcea, în 1991, când devine activ al grupului francez Genoyer. Producția companiei este realizată în patru divizii: forjă, mecanică, fitinguri și cazangerie. Are aproximativ 415 angajați și o cifră de afaceri de peste 233 milioane de lei în anul 2012.

Fosta Uzină de Armament din Râmnicu Vâlcea este singura dintre cele trei existente până în 1990 în județ, care a trecut tranziția, ce funcționează cu capital privat românesc și realizează confecții metalice, majoritatea pentru export. Are o cifră de afaceri pe 2012 de peste 20 de milioane de lei.

"Dacă aceste societăți au reușit fie prin restructurarea activității, fie prin privatizare, fie printr-un management eficient, Combinatul Chimic, însă, actualul Oltchim, traversează cea mai grea perioadă a sa de la înființare", este de părere fostul prefect al Vâlcei Petre Ungureanu.

Gândit să funcționeze integrat cu rafinăria piteșteană Arpechim, furnizor de materi

e primă pentru produsele din PVC, Oltchim a fost fanion al industriei chimice românești până în anii 2000, fiind de altfel singurul combinat care a reușit să reziste în România post-decembristă. Printr-o rețea de conducte subterane de la Pitești spre Râureni ajungeau la Oltchim etilena și propilena necesare procesului de producție. S-a dorit la un moment dat privatizarea acestui colos prin anii 2000, dar s-a renunțat.

În 2004, odată cu privatizarea Petrom, companie care deținea activul de la Pitești, au început problemele la Vâlcea iar din 2008, odată cu decizia OMV de a închide rafinăria argeșeană, Oltchim a înregistrat pierderi după pierderi, capacitatea acestuia coborând la 40-50%. În anul 2012, Oltchim a intrat în blocajul datoriilor și a fost închis. S-a încercat privatizarea acestuia, nereușită, iar apoi a fost redeschis la 5-10%. În ianuarie 2013, Oltchim a intrat oficial în insolvență. Tot în 2013, o mie de salariați au fost concediați, iar la finele anului s-a propus crearea unui Oltchim SPV, care să fie scos la privatizare.

Trei date au fost până în prezent fixate pentru privatizare, însă nimeni nu a venit cu o ofertă, doar un concern chinez pare a fi interesat de combinatul vâlcean, dar la pachet cu rafinăria de la Pitești, pe care statul român s-a angajat să o preia de la OMV până în decembrie 2014, când este fixat un nou termen pentru privatizare. După primele trei luni din acest an, compania a raportat venituri totale de 138,282 milioane de lei și cheltuieli totale de 194,498 milioane de lei, la o cifră de afaceri în valoare de 136,245 milioane de lei, în creștere față de un rulaj de 82,770 milioane de lei în perioada similară din 2013.

Platforma Râureni nu ar fi putut funcționa în do

meniul chimic fără cea mai veche activitate economică din județul Vâlcea pentru că în județ există totuși o activitate industrială veche de peste 2000 de ani, fiind vorba de extragerea sării de la Ocnele Mari.

"Dacii și, ulterior, romanii au exploatat cel mai important zăcământ care se află din plin în județ. Aici s-au introdus pentru prima dată, în anul 1845, metode de exploatare cu camere trapezoidale și tot aici, după aproape 100 de ani, în 1960 au început să funcționeze primele sonde de extragere a sării, prin dizolvare. Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea produce toate gamele de sare pentru uz casnic, pentru industrie, pentru zootehnie, dar cel mai important la Ocnele Mari se extrage saramura care este transportată prin conducte spre Râureni, pentru aprovizionarea Uzinelor Sodice Govora și a Oltchim. Exploatarea de la Vâlcea este componentă a societății naționale Salrom", afirmă primarul orașului Ocnele Mari, Petre Iordache.

În cei 24 de ani, în Râmnicu Vâlcea a dispărut și unul dintre cele mai vechi combinate din județ — Combinatul pentru Prelucrarea Lemnului.

După anul 2000 s-a încercat și crearea unor parcuri noi industriale, dar de mică anvergură. Niciunul nu a reușit să fie o alternativă a Râureniului. Așadar, vechea platformă industrială continuă să fie și azi inima economică a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Situată în zona de sus a municipiului, platforma se întinde pe o lungime de zece kilometri de la fabricile de panificație Vel Pitar și Boromir, companii de succes la nivel național, și se termină cu Institutul de Criogenie, unul dintre cele cunoscute institute de cercetare din țară.

AGERPRES/(AS — autor: Liviu Popescu, editor: Ștefan Gabrea)