Spune NU construirii de biserici in Parcul Natural Bucegi

Sunt doua aspecte care cred ca ar trebui sa dea serios de gandit oamenilor care au idei de construire de biserici in asemenea locuri:
1. Pe vremuri (sa luam ca exemplu perioada domnitorului Stefan cel Mare), construirea unui lacas de cult avea doua rosturi: pe de o parte, sa materializeze intelesul "casa lui Dumnezeu", fiind astfel o marturie a crestinismului in zona, iar pe de alta parte, sa fie scut (in special manastirile), loc de liniste, siguranta, reculegere si socializare pentru oameni (care traiau in comunitati nici prea dense, nici prea aglomerate). In zilele noastre, aceste doua rosturi sunt deja implinite. Mai mult, supra-aglomerarea cu biserici, in loc sa ofere prilej de reculegere, creaza prilej de scarba pentru ceea ce ar trebui sa fie sfant. In plus, in aceleasi vremuri trecute, construirea unei biserici era un act sacru in sine, care lua timp, implicarea comunitatii si sacrificiu de sine - de aici si reverenta fata de aceste locasuri care inca mai poarta acea aura de valoare autentica, de profunzime. Acum, constructia bisericilor e contractata, ca orice alta casa. Nu se mai face decat cu sacrificiul "buzunarului" - de aici si bagatelizarea actului in sine. Nu aghiazma sfinteste lacasul, ci sacrificiul de timp si de efort personal depus de intreaga comunitate pentru un bine comun, care va folosi intregii comunitati. Cum ar folosi un asemenea locas comunitatii? Apoi, carei comunitati sa-i fie de folos? Nu cumva constructia unei biserici intr-un loc deja binecuvantat de Dumnezeu prin creatia Lui incalca (si instiga pe ceilalti la a incalca) una dintre cele 10 porunci (aceea de a nu lua numele Domnului in desert)?
2. Cand creatia lui Dumnezeu (fiinte vii, fie ele oameni, animale sau diferite taratoare) devine din ce in ce mai restransa (de aceea si delimitarea acesteia in parcuri nationale - pentru a fi protejata), cred ca rolul Bisericii este de a fi exemplu VIU de cunoastere a rosturilor si a valorilor autentice. Astfel, ce e mai important pentru Biserica noastra contemporana: ce a creat Dumnezeu (si noi nu mai contenim sa distrugem), sau ce creaza omul (in numele Domnului sau sub orice alta forma)? Modernitatea in Biserica nu inseamna termopan si gresie, ci inseamna intelepciunea de a distinge intre nevoile autentice ale comunitatii si aplicarea cuvantului lui Dumnezeu, dupa exemplul lui Iisus: cu toate ca in Cuvantul Scris desfranarea in timpul Lui se pedepsea cu omorarea cu pietre, Iisus a indemnat la iertare; cand toata comunitatea Lui contemporana facea comert in ziua de rugaciune, El a spus NU. E randul Bisericii noastre sa asculte de intelepciunea Intemeitorului Ei, in Spiritul acestuia, nu neaparat in forma.