DEMERS PRIVIND DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITATi

Ne lovim de un zid cand vine vorba de persoanele cu dizabilitati. Stefan are 14 ani si este intr-un carucior cu rotile de 5 ani, suferind de Distrofie musculara Duchenne. Suntem chemati anual la comisie cu toate ca boala este progresiv invalidanta si letala. Dar traim in Romania si totul este posibil. De la bordurile tesite dar care depasesc nivelul strazii cu vreo 5-10 cm de parca caruciorul a luat lectii de sarituri, pana la scoli care refuza clase la parter sau invatamant la domiciliu ( alt copil in carucior) si cate si mai cate. Dar ce spuneti de tot ceea ce nu e adaptat lor sau doar de lucrurile facute sa dea bine pe hartie insa in realitate sunt inexistente? Sunt parinti, ca si mine, care au creat un ONG in speranta sa facem ceva pt ei, dar ne lovim de birocratie si bani. Stam pe bara si privim neputinciosi cum trec anii si situatia este aceeasi sau chiar mai rea. Am vrut sa ofer gratuit masaj si kinetoterapie insa nu se poate, trebuie acreditare si persoane angajate ca sa oferi servicii sociale. Deci nici gratis nu se poate!