Scrisoare deschisă privind subfinanțarea cercetării 2013

Gregore Friptuleac

Intr-adevar banii pot fi o problema, dar si ceea ce se face cu ei. Daca putinii bani care exista s-ar investi eficient, in oameni care stiu ce fac, cred ca s-ar putea face mult. Finantarea trebuie cu siguranta imbunatatita, dar si felul in care bani se cheltuiesc. Cred ca reducerea cu circa 50–55% a bugetelor pe anul 2013, pentru toate proiectele aflate in derulare in competitiile PCE2011 si PCCE2012, semnifica bani PIERDUTI (toti banii alocati acestor competitii au fost risipiti).

Ne revoltam pe ministrul educatiei si ministrul delegat al cercetarii, de ce? directorii de proiecte in derulare, au luat atitudine cand s-au redus fondurile? au renuntat la unele activitati din proiectul finantat initial? sau chiar la proiect, motivand ca sunt prea putini banii? S-a semnat un contract primit de la finantator, cati dintre noi au mers cu juristul institutiei sa spuna ca unele puncte din acel contract ar putea fi schimbate?

Ne revoltam ca s-a lansat o noua competitie cu mai multi bani, iar conditia pentru directorul de proiect este sa fii doctor; nu tot noi ne-am revoltat cand cei care puteau sa depuna proiecte aveau nevoie de prestigiu si vizibilitate?

Vă imaginati cati bani se vor cheltui pentru evaluarea acestor proiecte, nou lansate, banuim cu siguranta, ca directorii care vor prinde finantare se STIU (nici nu a inceput depunerea). Noi am facut posibila aceata situatie CUM? nu va amintiti? pacat! Asta sigur stim toti: In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. “Antoine Lavoisier, citat despre natura”.

Multi afirmam si acum cu patima ca scorul relativi de influenta a fost inventat de ministrul Funeriu, nici macar nu ne-am obosit sa cercetam cum a fost calculat. Daca suntem asa de buni cercetatori si iubitori de patrie de ce nu aplicam PF7?

Stiu!

Nu primim finantare la nivel international din cauza expertilor si evaluatorilor de la nivelul UE, nu apreciaza proiectele noastre (AU CEVA CU ROMANI, sau mai pentru ca nu suntem capabili). Expertii si evaluatorii UE au criterii clare de selectie (nu un sistem de valori construit pe minciuna si impostura–sistem mentinut de catre rectori si Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU)).

Cercetarea are efect asupra felului in care un cadrul didactic priveste un student, ramane deschis la nou, se asteapta sa fie surprins, nu se sfieste sa renunte la un plan, daca in timpul cursului, alte idei se desprind, care fac un alt parcurs mai accesibil studentului.

Deci sa ne lamentam! ca ce putem face?

Cautam scuze si ne pozitionam drept victime. Odata ce suntem victime, nu mai avem nicio putere, deci nu putem. De multe ori ma intreb cat de departe poate merge ipocrizia oamenilor. Peste tot unde ma intorc oamenii arata cu degetul, gasesc scuze si arunca vina pe cei din jur.

Incredibil!

Cum vom reusi vreodata sa fim un popor extarordinar daca nu credem ca putem face mai mult?

Criticam pe cei aflati la conducerea, dar in momentul in care noi am fi acolo, am face exact aceleasi lucruri, impotriva oamenilor si pentru noi insine (intr-un mod mai mult sau mai putin pervers, mai mult sau mai putin constient).

In acelasi timp avem un talent nativ sa ne lamentam. Da, uneori suntem autoironici, dar Dumnezeule (!).. ce ne place sa ne lamentam. Probabil ca si de-asta ne meritam conducatorii pe care ii avem.

Sa nu credeti ca sunt deosebit de voi, mi-am dat un nume fals; stiti de ce: m-am fript, sunt deja in categoria celor care nu a facut ce trebuie si sunt la colt.