Vrem recunoașterea postului TV Antena 3 drept cult religios
Topicul de discuție a fost creat automat pentru petiția Vrem recunoașterea postului TV Antena 3 drept cult religios
gigi k |
#251 Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: ....Conform Decalogului anti Antena inseamna automat Basist. Deci nu2014-01-20 18:03Adica reorganizarea ei de sub Basescu in subordinea lui Ponta, Voiculescu si Nastase. Super inteligent. Si mersi de sfat. Sper sa ajung acolo cat mai remede, inainte de "marea eliberare" pe care o astepti tu
|
gigi k |
#252 Re: Re: Re: Re: Vai!!!!!!2014-01-20 18:08#241: Halpert - Re: Re: Re: Vai!!!!!! In aceasta tara nu exista dreapta sau stanga. Exista La ciolan, si La Panda La Ciolan. Bloggerasii astia basisti sunt motivul pentru care aveti de lucru, ca va pune Varanul sa-i panditi si sa-i denigrati. Vorbeste cu prietenii tai care au grija de contul lui Gadea de facebook in timpul emisiunii, stergand tot ceea ce este contra sistem. Stiu ei mai bine despre ce e vorba ;)
|
Musafir |
#2532014-01-20 18:17Întrebarea e acum: mergem la noul templu sâmbăta, duminica sau dăm drumul tv-ului în fiecare seară şi privim slujba? Lăudat fie Felix! |
skorilo |
#254 Re:2014-01-20 18:22Sambata si duminica Pastorul nu se poate intalni cu enoriasii, deoarece trebuie sa se intalneasca cu Marele Guru. Speram ca din Februarie sa aiba nevoie de orar de vizite ;) |
Halpert |
#255 esențele tari au cucul mic2014-01-20 18:30feţe hidoase ale jurnalismului băsist: |
Musafir |
#2562014-01-20 18:41Am un comentariu dar e putin cam lung... THE BIG FLAG 27 MAI, anul de graţie 2013. Hm, cam dă din coadă a ghinion 13 ăsta… Zi epocală în istoria omenirii şi a bravului nostru popor, atât de oropsit în trecut de năvălirile barbare, de nemţi, ruşi, turci, tătări şi austrieci. S-ar fi cuvenit să fie declarată zi naţională, zi liberă, zi în care tot poporul muncitor să primească, drept răsplată, câte o bere şi doi mici. Dar nu-i târziu nici acum, merge şi retroactiv, prin asumarea răspunderii. Că doar ai noştri sunt la putere! După cea mai mare salată vegetală din lume, cea mai mare ciorbă de burtă, cea mai lungă scrisoare către Moş Crăciun, cel mai mare monument al cepei şi cea mai mare cunună împletită din aceeaşi minunată legumă, cel mai mare balmoş, cel mai lung şir de prezervative, cea mai mare omletă ţărănească şi cel mai mare gulaş din lume, şi etc, etc, etc, alte realizări la fel de măreţe - cel puţin aşa scrie în Cartea Recordurilor - iată că a venit vremea să ne mai mândrim cu una! Doar aşa, să moară duşmanii de ciudă, că avem destui. După cum spuneam a venit vremea să fim din nou mândri că suntem români! Iar eu de mâine voi fi un om mândru, foarte mândru, aşa cum nu am mai fost vreodată! Iar drept dovadă mâine, dis de dimineaţă, am de gând să-l înjur pe domnul maistru! Poate am să-i dau şi un cap în gură. N-am nimic cu el, e băiat bun, dar toate astea doar aşa, doar din mândrie! Căci de mâine vom avea cel mai mare steag din lume! 5 hectare, 5 tone, nu ştiu cât pe nu ştiu cât, dar ce mai contează asta dacă-i cel mai mare şi mai mare din parcare? Cine mai are pe lumea asta aşa ceva? Americanii au? N-au. Dar ruşii? Niet! Şi nici măcar chinejii n-au! Nu mai vorbesc de popoarele astea mai mici şi mai pricăjite: de engleji, de japoneji, de franţuji sau nemţălăi. Deci de mâine vom fi iarăşi mândri că suntem români. Mulţumim Antenei 3, mulţumim şi dlui Felix Motanu' zis şi ,,Varanu”. Suntem mândri de voi, suntem mândri şi de noi. Numai asta ne mai lipsea, că în rest le aveam pe toate! Dimineaţă m-am trezit cam dezumflat şi parcă se dusese ceva şi din mândrie. Naiba m-a pus să beau seara bere? Mă trezeam din oră în oră, noroc că acum, vara, noaptea e mai scurtă, iar în scurtele aţipeli dintre două plimbări la baie nu mă visam decât vânturând steaguri. Cu nebunul ăla bărbos din Piaţa Universităţii, sub puternicele reflectoare ale televiziunilor, şi în uralele celor de la Antena 3. Varanul bătea fericit din labe, Dana Grecu bătea şi dânsa, cu o tigaie, un băsist la cap, în timp ce domnul Mircea Badea bătea şi el un prim ministru cu capul de o catapeteasmă. Domnul Gădea îşi aranja frumosul său păr negru cârlionţat, strălucitor de negru, ungându-l cu un balsam special pe bază de muci împrumutaţi de la colega sa ,,Măi dragă Gabi Firea Pandele”, şi se pieptăna cu grijă privindu-se în oglinda celebrilor săi pantofi cu bot ascuţit luaţi cu împrumut de la CNN. Şi toţi strigau în gura mare ,,Ura, ura", în timp ce Alessandra şi Simona îmi trimeteau, pe furiş, bezele. Şi iar la baie, şi iar visam... Acum se făcea că ţineam steagul de sfoară - îl făcuseră ăştia de la Antene zmeu - cu braţele mele vânjoase de strungar bătrân, şi cu cele şi mai vânjoase, de puturoşi stătuţi, ale lui Mircea Badea şi Mugur Ciuvică. Iar în acest timp dl Voiculescu ne dirija: dăi mai sus, dă-I mai jos, mai la dreapta, mai la stânga, mai încolo şi dincolo. Şi tot aşa până am trecut Prutul. Cu zmeul. Iar de la Prut până la Moscova nu mai era decât un pas. Mic pentru omenire, o nimica toată pentru un zmeu! Zbura sus, sus, foarte sus, atât de sus că acoperea cu umbra lui roş-galbenă-albastră întreaga Rusie. Se lăsă noaptea peste ţara ciulavecilor iar lipsa soarelui aduse din nou iarna în ţinuturile vajnicilor consumatori de vodcă. Îi prinse şi total nepregătiţi, cam ca pe noi iarna: doar în papuci şi pantaloni scurţi! Mare conflict diplomatic. Putin suna la Băsescu. ,,Luaţi zmeul de deasupra ţării mele că îl doborâm". ,,Doborâţi-l dacă ajungeţi la el", hăhăhă, hăhăia hăhăind Băsescu. Era, cum am mai spus, sus, sus, foarte sus, prea sus chiar şi pentr-un rus! ,,Vă rugăm", se înmuie urmaşul lui Lenin şi Stalin, ,,şi vă dăm şi tezaurul înapoi"! ,,Cu dobândă şi penalităţi?" plusa al nostru preşedinte. ,,Cu tot ce vreţi, numai luaţi-l". Şi până să plece trenul cu tezaurul din gară, plus câteva vagoane de vodcă dobânzi şi penalităţi, hai băiete din nou la baie! De data asta nu mai ţineam zmeul de sfoară. Zburam călare pe el asemenea eroilor din basmele copilăriei noastre. Comandant de aeronavă era băiatul acela cu părul ,,creţ" de la Antena 3, fost pilot în armata SUA, Nelu Şmecher, parcă aşa îl cheamă tradus în româneşte. Pe Ciuvică îl pierduserăm pe drum prin taigaua siberiană, că (!) cam avea rău de înălţime. Şi nici domnul Mircea Badea nu se simţea prea bine, mai mereu belea vulpea şi se răstea la bocanci. Însoţitoare de bord era distinsa doamnă Dana Grecu, zisă şi Dana Coţofana sau ciocănitoarea Woody, şi care, neavând ce face, se juca cu o tigaie. Bineînţeles una de firmă, o tigaie Dry Cocker. Am survolat Alaska la foarte joasă înălţime speriind turmele de reni, de foci şi de balene. Numai doi cetăţeni nu s-au speriat: priveau zâmbind frumos spre noi belind o capră! ,,Nu e capră, e caribu" m-a lamurit doct Neluţu şi l-am crezut. Cine ştie câte capre, şi nu numai, belise el cât trăise prin America! Dar, după părerea mea, tot capră era, e drept că niţel mai mare. Le-am facut semn cu mâna iar ei ne-au răspuns în limba lor americană: ,,No servus, eu mi-s Ion din Poplaca, iar el e fiul meu Gică. Suntem mândri că suntem români, salutări la toţi de acasă, şi lu’ domnu’ Ponta, şi lu’ domnu’ Căcărău, şi lu’ domnu’ Boc, no servus, good-bye!" Am survolat cu grijă New York-ul, să nu le dărâmăm mândreţele de turnuri, băgând lumea-n sperieţi mai dihai ca în filmul acela cu ,,Independence Day; am trecut niţel şi pe la Washington să-l salutăm prieteneşte pe domnul Obama dar care, din păcate, nu era acasă. Şi nici Mihaela, dragostea lui. Erau la un parastas într-un sat, sau într-un stat, - n-am înţeles prea bine - dărâmat de o tornadă. Chiar atunci pilotul nostru cel Şmecher ne anunţă că a primit ordin de la Bucureşti să ne întoarcem acasă. Misiunea era îndeplinită. Am redobândit cu această ocazie tezaurul de la ruşi, scutirea de vize, clauza naţiunii cele mai favorizate şi nişte credite nerambursabile pentru prietenii Americii. Iar cei mai buni prieteni ai Americii se ştie că sunt ruşii! Şi am trecut grabnic oceanul înfruntând mari turbulenţe: o nouă plimbare la baie şi, nu după mult timp, un cot în coaste din partea soţiei: ,,Întoarce-te cu faţa la perete, că sforăi ca porcul chiar în urechea mea!" ,,Iată Europa, bătrâna Europă”, ne arătă cu deştu-n zare bravul nostru pilot, Nelu Şmecher. Am zărit în depărtare Turnul Londrei, turnul Eiffel, turnul din Pisa şi alte turnuri şi turnuleţe mai mici: de pe la Sineşti, de pe la Strehaia, cred că şi pe la Toflea am zărit vreo două. Deşi acolo cam era ceaţă. Încinseseră bravii gospodari grătarele cu noaptea-n cap în cinstea steagului, a celui mai mare steag din lume! ,,Ţineţi-vă bine că schimb direcţia", ne ordonă asemenea unui alt celebru comandant chelbos, Jean Luc Picard, Neluţu cel Şmecher. ,,Am primit un nou ordin, mergem în misiune, în Cipru. Ţineţi-vă bine că o calc pe coadă!" N-am înţeles prea bine ce voia să spună cu asta. De călcat pe, sau sub, coadă, nu o avea decât pe Dana Grecu - lucru nu tocmai recomandabil în acele condiţii - sau tigaia Dry Cocker cu care se juca distinsa doamnă de când decolaserăm de pe aeroportul internaţional Clinceni. A virat cu măiestrie şi în mare viteză dreapta, pe urmă stânga, evitând cu graţie şi îndemânare piscuri semeţe de munţi înzăpeziţi, măreţi nori cumulonimbus, şi puzderie de avioane de linie cu însemnele Tarom. Cu aceeaşi graţie desăvârşită cu care, în studiourile Antenei 3, ocolea ce ocolea şi tot acolo nimerea: la Băsescu! Avioanele Tarom... Ce dacă societatea e în faliment iar directorul are 15 mii de euroi leafă pe lună? Ele zboară, încă zboară, purtând cu fală prin nemărginirea cerului albastru mândrul nostru tricolor! Cam mititel, e drept, nu ca ăla călărit de noi! Ce mândru m-am simţit privindu-le... Vedeam prin hublouri chipuri cunoscute, dar şi necunosute, de mândri români. Ne făceau veseli cu mâna la vederea zmeului nostru tricolor, spunându-ne, că ştiu să citesc după buze : ,,Trăiască domnul Juan Carlos, regele Spaniei! Viva Espania, trăiască şi România, suntem din Vaslui, suntem mândri că suntem români, mergem la căpşuni în Catalunia!" Alt avion, alţi români: ,,Trăiască nea Silviu Berlusconi, vivat Italia, toate drumurile duc la Roma, la măsline, portocale şi-n construcţii!" Şi încă unul şi gata, că tare mai erau multe: ,,Suntem mândri că suntem rromi. La cerşit, la Londra. Iar săptămâna viitoare la Paris. Vive la France, GOOD SAVE THE QUEEN, has mo car!" A mai trecut unul pe lângă noi în mare viteză dar la ăsta nu ştiu dacă am tradus corect. Zbura prea repede, depăşise cu mult viteza legală sau poate că intrase în vrie. Parcă spunea ceva despre mândrie, sau de a noastră Românie, doar ultimele cuvinte le-am desluşit perfect : ,,Trăiască Regele Cioabă, trăiască şi Împaratul Iulian! La ciordeală, în Scandinavia!" În sfârşit am intrat în picaj şi am aterizat cu bine pe insula Afroditei, Cipru. Acoperind cu falnicul nostru tricolor nişte bieţi turişti ce zăceau cu burţile-n sus pe plajă. ,,Ţi-ai dracu' cu steagul vostru, tocmai aici v-aţi găsit să aterizaţi? Alt loc n-aţi găsit? Ştiţi cât ne-au costat trei zile de plajă în amărâta asta de insulă?" Stresaţi de proteste am decolat în grabă nu înainte ca un cetăţean cu chip felin şi trup ca de reptilă, adică tatuat din cap până în picioare, să noteze nişte cifre şi litere pe unul din colţurile steagului, pe partea cu galben. I-am citit pe buze - ştiu să citesc, nevastă-mea a lucrat la surdo-muţi - şi mesajul adresat în şoaptă destoinicului nostru comandant: ,,Pentru dom' profesor, noile conturi, parola e cea veche. Hai, caramba!" Atunci mi-am pus şi eu pentru prima dată întrebarea: cui mi-am încredinţat eu oare viaţa, cine e acest Neluţu Şmecher? Fost pilot de vânătoare în armata USA, economist, politolog, priceput în tot şi toate? Unii spun că ar fi ataşat cultural din partea CIA la Antena 3. Alţii că ar fi trimis de Mossad, tot pe parte culturală. Dar când ai de ales între CIA şi Mossad atunci poţi să fii sigur că acolo e coada KGB-ului! Pe drumul de întoarcere spre ţară am dat un tur Europei. Satisfăcuţi de roadele misiunii noastre, şi cu sentimentul datoriei împlinite, ne-a dat mâna să mai hoinărim niţel. ,,Ai văzut Europa, ai colindat lumea?" m-a întrebat cu un zâmbet şăgalnic Jean Luc cel Şmecher. Da, i-am răspuns eu ţanţoş. Am fost la Giurgiuleşti, în republica Moldova, când cu Podul de Flori... Hm, a strâmbat el din nas. ,,Vrei să vezi Japonia? Uite-o colo, unde iese fum, acolo-i Fukushima". Nu mersi, l-am refuzat politicos, am alergie la fum. ,,Da' la ţigări văd că n-ai" a adăugat el maliţios, graseind graţios. Arată-mi Barcelona dacă tot eşti aşa amabil, cel mare lucreaza acolo. ,,Priveşte în dreapta, o vezi, e catedrala din Barcelona, a făcut-o unul Gaudi, dar nu-i gata nici acuma mama lui de puturos. Dacă-l punea Preafericitul pe neisprăvitul ăsta să ne facă (!) Catedrala Mântuirii?"... Nu-l văd pe fii-meu, cred că e la muncă, hai mai bine şi arată-mi Londra unde lucrează cel mic. ,,Londra e colo, în stânga, unde-s norii ăia deşi, dar e ceaţă şi n-ai să vezi nimic, nici măcar un câine plouat" Am zburat în zig-zag prin toata Europa. În Olanda am crezut că văd cel mai mare steag din lume, mai mare ca al nostru: câmpuri nesfârşite roşii, galbene, iar altele nu albastre, ci portocalii. ,,Sunt lalele, nu e steag" m-a lămurit Neluţu. În Franţa vii cât vezi cu ochii, şi harnici francezii, toţi cu sapa în mână roboteau prin ele. ,,Pe dracu' harnici, francezii sunt ăia cu paharu-n mână ce stau la umbră. Cei cu sapa sunt concetăţeni de-ai noştri, din Valea Călugărească, de la Odobeşti şi Murfatlar!" Am trecut şi prin Germania, pe la Bremen, unde am eu o bună prietena, Felicia. I-am făcut semn cu mâna dar nu cred că m-a văzut, erau nori şi tare mai ploua. Cam tot pe acolo, pe un câmp mărginaş, mulţime de cutii pătrate. Şi o pălărie cunoscută. Sub ea un cetăţean bronzat, cu un ciocan în mâna dreaptă şi o rangă în cea stângă, se chinuia amarnic să le deschidă. ,,Tot de-ai noştri, specialişti… în seifuri şi bancomate", a mormăit ca pentru el Jean Luc cel Chelbos. Hai mai jos că-l ştiu pe ăsta după pălărie! Şi nu m-am înşelat: erau Termopan şi Telecomanda, de la mine din sat! Le-am facut semn vesel cu mâna, am strigat la ei. Ne-au răspuns şi ei la rândul lor, şi ne-au făcut semne de prietenie: cu degetele mijlocii în sus! Cred că ne-au urat şi drum bun în limba lor că ne-au strigat aşa:,, Has mo car “ dânsul şi ,,Has mi mij" dânsa. Drăguţi oameni. Ne apropiaserăm de ţară şi un fior de mândrie năvalnică pusese stăpânire pe mine. De abia aşteptam să aterizăm pe aeroportul internaţional Clinceni sub tirul necruţător al reporterilor, dar mai ales al reporteriţelor, de televiziune şi, sub ochiul ager al camerelor de luat vederi, să dăm interviuri ca nişte adevăraţi eroi ce eram despre cea mai mare expediţie din lume, cu cel mai mare steag din lume. Din păcate încheiată, ca orice mare expediţie, cu tragice pierderi : domnul Mugur Ciuvică dispărut în taigaua siberiană iar domnul Mircea Badea - care fie vorba între noi a borât tot drumul că avea rău de înălţime - pierdut şi el, într-o rezervaţie de struţi, în savana africană! Până acasă am mai făcut o ,,haltă". La baie! Sper ca n-aţi uitat că băusem vreo două beri seara, înainte de culcare. Când în sfârşit am reuşit să aţipesc din nou eram deja deasupra României! ,,Legaţi-vă centurile şi ţineţi-vă bine" ne porunci graseind graţios Jean Luc cel Chelbos. Mi-am strâns bine cureaua de la pantaloni, că altă centură n-am văzut pe acolo, iar doamna Dana apucă vârtos coada prietenei sale dragi, tigaia Dry Cocker. Plin de mândrie patriotică, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, am aterizat lin pe aeroportul internaţional Clinceni în uralele nimănui! Nu era nici dracul pe acolo să ne întâmpine! Nu tu televiziuni, nu tu camere de luat vederi, nema reporteri, nexam reporteriţe. Şi cât îmi mai sunt ele de dragi... Dar nu toate, doar cele blonde, tinere şi proaste! Şi, slavă Domnului, sunt destule. Dar nici una, măcar una, care să-mi ia un interviu ca unui adevărat erou ce eram, şi pe care să o invit apoi la mine acasă - că tot era nevasta-mea la ţară, la prăşit la vie - la o cafea! Şi totuşi cineva ne aştepta... Cu un imens buchet de flori în braţe îi apucă doamnei Dana mâna cea fără de tigaie şi o ajută să păşească de pe aeronava tricoloră pe pajiştea verde, pictată ici colo de balegi de vacă maro. Rectific exprimarea nu prea fericită: pajiştea era verde, balegile erau maro, de la nişte vaci bălţate. Cine era persoana aceea atât de galantă? ştiu că o să mă întrebaţi. Ei bine, şi nici mie nu mi-a venit a crede, era domnul Mugur Ciuvică!!! Cum naiba ajunsese el din străfundurile Siberiei acolo, ei bine asta e o cu totul altă poveste. Cu binecunoscutul său chip morocănos, obosit, de motan opărit - doar ochii îi străluceau de iubire ca la mâţe noaptea - îi oferi alesei sale florile şi o sărută cu drag, pe frunte! Cum a ajuns dl Ciuvică pe aeroport, din străfundurile Siberiei, am aflat ulterior, pe surse. Care cu nici un chip nu au vrut să-şi divulge anonimatul. Pe când survolam noi taigaua siberiană la bordul măreţului nostru zmeu tricolor pe dl Ciuvică l-a pus dracul - în expresiva limba rusă ciortâi - să facă aerobic. Înţepenise de atâta stat degeaba, ca în studiourile Antenei 3. Atunci l-a luat o pală de vânt şi dus a fost! Cu capul în jos şi fără paraşută! Dar a avut noroc şi a aterizat cu bine într-un morman enorm de zăpadă, sub privirile stupefiate ale unui vânător ce umbla hai hui şi fără de rost prin taiga. Fost agent KGB, deportat în Siberia pentru grave delicte politice: într-o zi, ca-n fiecare zi, s-a îmbătat ca porcul şi a râvnit la fata unui superior. Motiv suficient pentru judecare şi condamnare în regim de urgenţă: 23 de ani şi 6 luni de muncă silnică, pe viaţă! Şi atuncea zbârrr, au început să sune telefoanele la Moscova. Despre ciudata fiinţă aterizată, fără paraşută, în taigaua siberiană, taman pe locul misterioasei întâmplări ce avusese loc cu multă vreme în urmă, la Tunguska. S-a luat hotărârea să fie transportată de îndată la Moscova pentru cercetări, la bordul unui elicopter cu savanţi ruşi ce căutau mamuţi prin stepă. Şi care - ce noroc pe capul lor - în loc de un mamut au dat peste un balamut! Dar n-a fost nevoie de prea multe investigatii: a fost identificat rapid de Nataşa, o asistentă moldoveancă din raionul Taraclia, republica Găgăuţilor, cea mai mare specialistă din lume în resuscitare şi clisme la mamuţi. După doar două manevre de acest fel, şi simţind ea ceva ciudat, aş zice băsist, în aer, l-a întors cu faţa-n sus exclamând cu uimire şi bucurie: ,,Ii-haaa! Dar aista-i tavarişci Ciuvică! Camandirul plotonului 2 din divizia Tudor Vladimirescu, promoţia dişiembri '89!" Identitatea fiind stabilită cu certitudine s-a hotărât repatrierea lui deîndată, evitându-se astfel un grav conflict diplomatic. Iar prima ocazie era deja în gară, cu motoarele pornite: trenul cu tezaurul! A fost îmbarcat, pe şest, în vagoanele cu votcă, sub stricta supraveghere a doi destoinici soldaţi ruşi, cu clare indicaţii medicale de tratament: 100 mililitri votcă, oral, la 4 ore! Era încă în comă, îngheţat bocnă, şi bolmojea în neştire cuvinte neînţelese. Care sunau cam aşa: mai întâi şi mai întâi ofta cu glas stins ,,Mamăăă", pe urmă răcnea de trei ori la rând ,,Jos Băsescu" , iar la urmă de tot, sleit de puteri, sfârşit, dar cu multă duioşie în glas, o pomenea pe una Dana... Şi tot aşa cât a ţinut drumul până la Tiraspol. Unde trenul a fost oprit şi tras pe dreapta în cazarma glorioasei armate a paişpea. Care avea să asigure, cu vigilenţă, paza tezaurului românesc. Bineînţeles abia după ce va fi dat gata vagoanele cu votcă! Trenul urmând a-şi continua călătoria abia după ce domnul Fenechiu avea să lărgească linia ferată la ecartamentul celei ruseşti. Că a noastră, după cum se ştie, e niţel mai îngustă. Probabil că asta avea să se întâmple după ce se va fi terminat sezonul turistic pe litoralul românesc, şi îşi va fi încheiat şi domnia sa mandatul de ministru. În puşcărie, pe motiv de transformatoare! Până la Bucureşti drumul a fost mult mai uşor. Expulzat de autorităţile separatiste de la Tiraspol, pe motiv că nu avea actele la dânsul, a fost îmbarcat într-o caşcarabetă plină cu oameni de afaceri, un termen impropriu de altfel, cu destinaţia Chişinău. Acei oameni de afaceri nu erau tocmai oameni, ci femei. Adică femei de afaceri. Şi nu tot felul de femei, ci numai babe. Şi ca să fiu şi mai explicit erau, deci, babe se afaceri. Încărcate cu de toate: ouă, brânză, găini jumulite, ţigări, votcă, halva, icre negre, puşti, grenade şi mitraliere. Cam tot ceea ce se căuta pe piaţa liberă din capitala mândrei Moldove. ,,Hii ciortâi drac durac, da urât mai pute aista a sorocovcă" chicoteau babele în aftomicrobuz. La Chişinău a fost predat altui destoinic şofer, şi altor babe, care au preluat marfa şi călătorul cu destinaţia Bucureşti, piaţa Obor. Că şi acolo erau la mare căutare produsele economiei libere din Tiraspol. Mai ales celebrele icre negre! Care de fapt numai icre nu erau… Ce se ascundea de fapt în acele frumoase cutii, sub minunatele poze cu moruni, nisetri, păstrugi şi alte asemenea lighioane doldora de caviar? Păi numai ochi şi ochişori. De hamsii! Scoşi cu grijă şi delicateţe de mâinile vrednice şi pricepute ale altor babe, constituite în cooperative agricole de producţie cu răspundere limitată. Dar cine mai statea să cerceteze ce se află în frumoasele cutii dacă preţul era bun, foarte bun, de nerefuzat? Ştiu că vă întrebaţi, şi o să mă întrebaţi, bine, bine, dar numai babe trăiau pe acolo? Moşii unde erau? Păi dacă babele erau ocupate cu afacerile, cu viaţa economică, în general cu comerţul, moşnegii lucrau şi ei pe unde puteau şi unde se pricepeau cel mai bine, adică în domeniul apărării naţionale. Înarmaţi până în dinţi, care cu kalaşnicoave, care cu aruncătoare de grenade, patrulau ţanţoşi prin sat, sau şedeau în podul casei cu ochii cât sarmaua, pândind să nu le sară unul, sau mai mulţi, gardul. În general soldaţii beţi din armata paişpe, cu poftă de găini rasol. Copiii erau şi ei la joacă, tot la furat - sport naţional pe acolo - în cazarma aceleiaşi glorioase armate. Dar asta numai atunci când santinelelor li se făcea poftă de găini. Fetele mai mari studiau relaţiile interetnice şi internaţionale prin capitalele Europei, iar băietanii erau toţi patroni de fabrici de ţigări. Că materie primă se găsea din belşug pe la Cernobâl. O papură grozavă creştea de la o vreme încoace prin acele locuri, plină de calităţi fizico-chimice – unii spun chiar şi nucleare - şi din care se produceau renumitele ţigarete ,,Plugarul". Ţigări atât de căutate şi apreciate pe la noi de cunoscători, de la cei cu barba sură pân’ la cei cu ţâţa-n gură! Şi uite aşa, repede şi degrabă, a ajuns dl Mugur Ciuvică acasă. Dar printr-o regretabilă eroare de citire a GPS - ului de către şoferul Igor din Chişinău - lucru scuzabil dealtfel, era abia la a treia cursă pe acest traseu - nu în piaţa Obor, ci în piaţa din Clinceni. A fost ajutat politicos de către domnul Igor să se dea jos din maşină - încă nu-i trecuse mahmureala produsă de tratamentul intensiv la care fusese supus între Moscova şi Tiraspol - unde şi-au luat un emoţionant rămas bun. Dl Ciuvică bâţâind din cap şi mormăind cuvinte ne-nţelese, iar dl Igor adresându-i aceste cuvinte pline de bun simţ : ,,Al dracu' porc, ciortâi porc, magaru' dracu', puţi ca un câine – sabaka în melodioasa şi expresiva limbă rusă, limba vechilor cazanii cât şi a binecunoscuţilor poeţi ruşi Stalin, Lenin şi Esenin – spurcat, şi te-ai mai scăpat şi pe tine beţiv nenorocit! Ai împuţit şi aftomicrobuzul, pute-n el mai dihai ca la Antena 3 când deschide Gâdea gura! Ai avut noroc de nacealnicul Grişa că altfel te aruncam în prima râpă de pe drum sau te îngropam sub dealurile Moldovei!" Cine era nacealnicul Grişa, ei bine sursele n-au vrut cu nici un chip să o spună... Ştiu că acum o să mă întrebaţi de unde avea dl Ciuvică buchetul acela enorm, imens, de frumoase flori, cu care a întâmpinat-o atât de galant pe aleasa inimii sale. Păi normal că din piaţa centrală din Clinceni. Cum s-a dat jos din caşcarabetă o balaoacheşă plina de ghiuluri, ce şedea într-un fotoliu cu intenţia vădită de a vinde flori la fraieri, l-a şi luat în primire: ,,Domnul Turcescu, d-voastră aici, ce bucurie, nu-mi vine să cred! Ce mai face doamna Andra? Să vă dau o floare pentru dânsa. O admir mult, că e de-a noastră. Dar dl Gâdea ce mai face? Ce i-a facut atunci lu' Ungureanu, mamă, mamă. Ce m-am mai râs. De râs la făcut. Dar Cruduţa? E bine şi ea? Că mare năbădăioasă a mai fost fata asta de mică! Îmi fura florile din grădină golanca, iar eu o certam : bagaboantă mică, tu ai să ajungi mare! Şi aşa a şi fost. Şi Oana Zăvoranu îmi fura florile, şi pe ea o certam... Dar Mircea Badea ce mai face, mai cântă? Ce rău îmi pare ca n-a cântat dânsul la Revelion, l-a furat castratul ăla! Că eu urmăresc toate emisiunile de la Antene, sunteţi cei mai buni, ţineţi-o tot aşa!" Şi terminându-şi tirada a înşfăcat o jerbă ce şedea în soare - comandă specială pentru un mort dar care, nu se ştie din ce motive, nu a mai venit să-şi ridice marfa - şi i-a dăruit-o d-lui Ciuvică facându-i cu ochiul : ,,Pentru logodnica d-voastra, domnişoara Oana Mizil, că tare o mai admir!" Şi uite aşa a întâmpinat-o eroul Antenei 3 pe aleasa inimii sale, pe pajiştea verde, cu balegi maronii, de la nişte vaci bălţate! ,,Ei bine, şi nici mie nu mi-a venit a crede, era domnul Mugur Ciuvică!!! Cum naiba ajunsese el din străfundurile Siberiei acolo, e o cu totul altă poveste. Cu binecunoscutul sau chip morocănos, imperturbabil, de motan opărit - doar ochii îi scânteiau de iubire ca la mâţe noaptea - îi oferi alesei sale florile şi o sărută cu drag, pe frunte!” Ahaha, aici rămăsesem! Acum aţi aflat cum a ajuns dl Ciuvică din taigaua siberiană pe aeroportul Clinceni, reiau, deci, povestirea. Iar ea, aleasa inimii lui, înmărmurită de uimire în faţa acestui gest de neasemuită nobleţe, de dragoste neţărmurită, îl strânse tare în braţe şi începu a plânge în hohote, îngăimând: ,,Vreau şurubul, dă-mi şurubul..." La care el, ca un nobil cavaler, îşi plecă apriga privire şi fruntea-ngândurată, îngenunche în faţa prinţesei sale, îi sărută mâna cea fără de tigaie şi, smotocind niţel în iarbă, îi înmână distinsei doamne şurubul. Un banal şurub metric 6, cu cap în stea, de şurubelniţă, zicând: ,,Na-ţi şurubul, uite şurubul, şi nu mai plânge ca o proastă!" Jucându-se tot drumul cu tigaia distinsa doamnă desfacuse fără să vrea şurubul ce ţinea tigaia-n coadă, coada rămânându-i în mână, tigaia căzându-i peste picior, iar şurubul pierzându-se în iarbă. ,,Iar dacă şurub nu e, nimic nu e!” cum ar spune un mare filozof contemporan, actualmente strungar la Menarom PEC. Aşa se explică şi lacrimile - nu-i uşor să-ţi cadă o tigaie, chiar Dry Cocker fiind, peste degetele de la picioare! - şi vorbele sale. Apoi au plecat fericiţi ţinându-se de mână, el un nebun, ea o nebună. De-a dreptul peste câmpul verde presărat ici colo de şţiţi dumneavoastră ce, unde, în zare, străluceau în soare antenele trustului Intact. Şi unde, de la balcon, dl RADU TUDOR le făcea semne prietenşti cu mâna, sau cu pumnul, strigându-le: ,,Unde-mi umbli tu DANA, dragostea mea şi panarama dracului? Eu te aştept ca un fraier în platou iar tu te destrăbălezi prin boscheţi cu nenorocitul ăsta! Las' că ajungeţi voi la emisiune, numai tigăi am să vă dau în cap!" Am mai zăbovit niţel prin preajmă să văd ce mai şurubăreşte vajnicul nostru comandant de aeronavă Neluţu Şmecher, zis şi Jean Luc cel Chelbos, ceva pe la bujii, pe la planetare sau motor, sau naiba mai ştie pe unde, că nu prea trăgea la deal. Şi atunci iar mi s-a făcut dor de baie. Era ora 3 jumate şi mai aveam destul timp la dispoziţie, pâna la 5, să adorm din nou şi să mă trezesc în savana africană, să văd ce mai face ultimul membru al expediţiei noastre, domnul Mircea Badea. Căzut şi el la datorie, într-o rezervaţie de struţi! Recapitulare. În urma nemaipomenitei acţiuni în istoria noastră multimilenară, recte cel mai mare steag din lume, iniţiată şi realizată de trustul Intact, de bucurie am băut în acea seară două sticle de bere, de 500 de mililitri. Lucru total neindicat la anii mei. Dar dacă aş fi băut două sticle de 2 litri? În urma acestei regretabilei erori au avut loc mai multe evenimente. Drumuri multe la baie şi, în pauzele scurte dintre ele, un zbor cu mândrul nostru tricolor în jurul lumii. Cu această memorabilă ocazie am recuperat tezaurul de la ruşi, dar l-am pierdut pe dl Mugur Ciuvică în taigaua siberiană. De la americani am adus în ţară multe salutări din partea familiei dlui Ion din Poplaca, actualmente domiciliat în Alaska şi care belea o capră, clauza naţiunii cele mai favorizate, scutirea de vize şi nişte fonduri nerambursabile pentru prietenii Americii. Iar cei mai buni prieteni ai Americii se ştie că sunt ruşii. Din păcate deasupra Africii am mai pierdut un membru al echipajului, pe dl Mircea Badea, căzut din aeronavă într-o rezervaţie de struţi. În continuare am survolat la mare, sau joasă, altitudine Europa, băgând spaima în oneştii ei cetaţeni, adică tot ai noştri, care se chinuiau, muncind din greu, să deschidă nişte seifuri şi bancomate pe undeva, prin Germania. Apoi am aterizat lin, uşor şi în deplină siguranţă, pe aeroportul internaţional Clinceni. În aplauzele nimănui! Toate televiziunile şi reporteriţele - pentru care am o stimă şi preţuire deosebite - fiind lipsă la apel. Se aflau cu toţii, şi toantele, la Facultatea de Drept (comun) de la Jilava, unde dl Gigi Becali făcea o scurtă vizită, de vreo 3 ani, de lucru. Dar iată echipa care a realizat acest zbor unic în istoria omenirii. Comandant de aeronavă a fost celebrul pilot din armata USA, om bun la toate în curtea Antenei 3, dl Neluţu Şmecher poreclit şi Jean Luc cel Chelbos. Iar câteodată, doar de cei apropiaţi, şi cel Fălcos. Ca însoţitoare de bord distinsa doamnă Dana ,,Coţofana” Grecu, alintata de cei apropiati ,,Ciocanitoarea Woody", şi celebra sa tigaie Dry Cocker. Mecanic de bord, având în vedere că sunt strungar şi mă pricep oleacă şi la şuruburi, subsemnatul. Dl Mugur Ciuvică era ataşat cultural şi expert în relaţii internaţionale, în special pe partea rusă. Iar dl Mircea Badea, având în vedere vastele sale cunoştinţe în arte marţiale şi reputaţia sa de smardoi din sectorul 2, agent de pază şi apărare, adicatelea un fel de Bruce Lee de pe la noi. Zborul a decurs perfect, rezultatele se văd în ratingul Antenei 3, singura pierdere fiind dispariţia tragică şi misterioasă a dlui Mircea Badea deasupra Africii, într-o rezervatie de struţi. Dar sursele noastre, care pentru nimic în lume nu vor să-şi dezvăluiască identitatea, ştiu cu siguranţă ce s-a întâmplat. Aştept pe mail informaţii pe care în cel mai scurt timp posibil am să le pun la dispoziţia publicului amator, dar şi curios. Iată-le! Redau în întregime mail-ul aşa cum mi-a parvenit, cu precizarea că greşelile de ortografie, expresiile licenţioase şi formulările nefericite nu îmi aparţin. Am scos din text doar expresiile prea dure, pe care nici hârtia nu le suportă, gen ,,muci în freză” şi ,,eşti un dobitoc” Distinsul domn zăcea sub un baobab bătrân, cu curu-n sus, declinând în neştire : Băsescu, băsişti, băsism, băse! Trăgea un, pardon, pârţ, şi o lua iar şi iar de la capăt, ca un DJ mangă, lipsit de inspiraţie, la o nuntă de manelişti. De o cracă atârna un cimpanzeu scălămbăindu-se ca Dan Negru la emisiunea sa de mare succes. Două stăncuţe şedeau la umbră, călare pe un bătrân varan, ciugulindu-I printre dinţi. O cămilă blondă, cam cocoşată, se fâţâia de colo colo fără niciun rost. Un babuin se bunghea la soare printr-un fund de pahar de sticlă – nu se ştie cum ajuns în savană, probabil aruncat din avion de vreun marinar beat! – aşa cum se uita în cameră fostul ministru al Culturii pe vremea când nu era ministru. Hadâri se scobeau în nas, pelicani se umflau în pene, urşi peltici şi morocănoşi mormăiau neinteligibil, iar şopârle ciudate, cu cap de motan, şedeau şi ele la umbră în timp ce alte şi alte lighioane, ciutaci, ciumpalaci, chiriaci, dogari şi ciorbari, dădeau târcoale prin preajmă. Că unde-i un os de ros se găsesc mulţi pofticioşi! Iar loc mai bun de ros – sau măcar de lins - ca la Antena 3 n-ai să găseşti cât ai căta, n-ai să găseşti la nimenea. Oare cât de prost ar trebui să fii să nu te duci acolo zilnic, şi pe o leafă bună, ca să-l înjuri pe Băsescu? Aşadar domnul Mircea Badea zăcea pe burtă, sub un baobab bătrân, cu un macac pe el! Care îi scotea ţepii de cactus din fund plantând în locul lor câte o pană de struţ! De unde pene? Păi să dăm filmul înapoi şi să vedem. Iată ce ziceam mai sus despre nemaipomenita noastra expediţie: ,,Din păcate încheiată, ca orice mare expeditie, cu tragice pierderi : Mugur Ciuvică dispărut în taigaua siberiană iar domnul Mircea Badea - care fie vorba între noi a borât tot drumul având rău de înălţime - pierdut şi el într-o rezervaţie de struţi, în savana africană!” Aşadar… Dl Mugur Ciuvică a fost recuperat din taigaua siberiană în timp ce domnul Mircea Badea a fost dat disparut în savana africană, mai bine de o săptămână. Dar oare ce s-a întâmplat în tot acest răstimp în care l-a bătut soarele în cap? Citez din jurnalul de bord a domnului Neluţu Şmecher, comandantul expediţiei. ,, În ciuda instructajului pe linie de protecţie a muncii dl Badea, element tânăr dar impulsiv, de mare viitor în cadrul trustului Intact, nu a vrut să ţina cont de el şi a mâncat nişte fasole cu o seară înaintea marelui zbor. Dacă adăugăm şi ce rahat a mai mâncat dânsul şi la tu-l în gura presei mă-sii, totul devine uşor explicabil. De aici şi starea sa de rău, şi deranjamentul stomacal, care l-au făcut să borască tot drumul. Iar în final, deasupra Africii, să se scape şi pe dânsul! La propriu şi la figurat. Dar a aterizat cu bine, într-un bătrân boschet de cactuşi imperiali, datorită umbrelei pe care logodnica sa – reputata şi prevăzătoarea prezentatoare meteo - i-a dăruit-o înainte de plecare. Restul nu mai ştiu, aveam viteză mare, dracu’ sa-l ia, atât am observat” Ce s-a întâmplat mai departe ne-a relatat domnul Kunta Kinte, paznicul şef al rezervaţiei, dar şi domnul Bikila Abebe, precum şi tovaraşul Mobutu Sese Seku Kuku N’Gbendu Wa Za Banga, paznici şefi adjuncţi. Pe scurt cam aşa ceva: ,,Datorită formei fizice excepţionale şi antrenamentelor intensive de la sala de forţă, eroul nostru a aterizat cu bine, cu curul într-un bătrân boschet de cactuşi imperiali, din aceia cu ţepii lungi şi groşi. Iar în faţa ochilor i-a apărut o arătare ca de vis: ca în visul lui de mic copil: un struţ! Şi care nu era tocmai struţ, ci o struţoaică, adică logodnica unui struţ. Sau şi mai bine şi mai pe înţelesul tuturor, cam ce este domnişoara Carmen Brumă în relaţie cu domnul Mircea Badea. Şi pe care, văzând-o, normal că a început deîndată să o jumulească! Pe struţoaică... Că doar ăsta era visul său de mic copil, să aibă şi el pene de struţ. Dar domnul struţ, care dădea târcoale prin preajmă ca un motan, a băgat de seamă ceea ce logodnica sa, care şedea cu capul în nisip făcând plajă, nu observase. Aşa cum şed frumoasele noastre domnişoare pe plaja de la Mamaia de poţi să faci ce vrei cu ele. Dacă ai ceva mărunţiş prin portofel. De multe ori chiar şi pe gratis. Şi atunci a început bătaia, bătălia, în limbaj Antena 3 marea smardoială. Domnul struţ, având avantajul terenului propriu, picioarele lungi, gâtul şi mai lung iar capul mic, mai mic decât al lui Mircică – doar creierul era ceva echivalent - nici una nici două mi l-a şi înşfăcat de nas! Ce înseamnă să te apuce un struţ de nas nu ştiu, pot doar să-mi închipui! Probabil că nu-i tocmai plăcut. Iar asta n-a fost nimic. Cu o puternică lovitură de picior între picioare i-a scos ochii din orbite de ai fi zis că-s două ouă de struţ ! Iar cu o ultimă şi fatală lovitură de picior înaltă, foarte înaltă, la jugulară sau carotidă - aici depoziţiile martorilor se contrazic – l-a trimis pe domnul Badea acolo unde îi dorea el să ajunga domnului Striblea; în lumea celor care nu cuvântă! Doar bolmojesc cuvinte neînţelese dar pline de înţelesuri: Băsescu, băsişti, băsism, băse… şi iar şi iar de la capăt ,ca un DJ mangă, lipsit de inspiraţie, la o nuntă de manelişti. Asta a fost tot! Acum se află internat cu diagnosticul de febră acută delirantă, friguri şi malarie, în cel mai bun spital din rezervaţie, sub un alt baobab bătrân, cel mai bătrân. Îngrijit cu dragoste şi devotament de logodnica sa, eminenta prezentatoare şi prevăzătoare meteo, domnişoara Carmen - ce nume predestinat… - Brumă! Care îl freacă de aplecate şi îi dă cu oţet de mere pe la nas. Şi îl unge cu alifie de gălbenele prin părţile acelea moi, pe unde şedea bestia aceea de macac pe el, când îi implanta dureroasele implanturi din pene de struţ. Pardon, de struţoaică! Dimineaţă m-am trezit cam dezumflat şi parcă se dusese ceva şi din mândrie. Oare cine dracu’ m-o fi pus să beau seara atâta bere? Mi-am băut cafeaua la repezeală - al naibii ceas, iar rămăsese în urmă! – m-am îmbrăcat tot la fel şi, chior de somn, hai la muncă băiete. Bruma de mândrie se dusese odată cu apa de la toaletă, iar o umbră de îngrijorare începu a pune stăpânire pe mine. Dacă întârziam iar la slujbă mă halea şeful! Uitasem complet şi de înjurătura promisă cu o seară înainte, şi de capul în gură. Ieşind năuc pe uşa blocului, în aerul rece al nopţii, privind în sus, la stele, deodată, sub picior, am simţit ceva moale! Un urlet înspăimântător m-a făcut să scap din mână sacoşa cu pachetul de mâncare. Şi m-a făcut să regret enorm, ulterior, că nu am călcat niţel mai la stânga, macar cu vreo 20 de centimetri! Adică mai spre zona cervicală. Că nu s-ar fi auzit nici pâs! Poate, eventual, doar trosc… Acel ceva moale de sub piciorul meu era Diniţă, motanul de prăsilă al vecinei de la 2. Sfârşit de oboseală după o noapte întreagă de alergat, şi nu numai, pe garaje, după mâţe, se odihnea acum fără nicio grijă pe preşul din faţa uşii de la intrare. El negru, preşul negru, noaptea neagră şi ea, iar eu cu nasul pe sus de mândrie, fără să vreau l-am călcat pe coadă. ,,Măi animalule, nu te uiţi pe unde mergi? Ce ai cu biata pisică criminalule?” Sărut mâna vecina, bună dimineaţa, plec la muncă, mă scuzati, nu l-am văzut, mă grăbesc, o zi bună, la revedere! ,,La revedere boule! Las’ ca vii tu diseară acasă!” Şi cu vreo două buşituri, când în geamul, când în tavanul caşcarabetei, m-am trezit la realitate asemenea unui boxer, din pumni, de se duse dracului toată mândria mea din acea noapte. ,,Doi chiori, numai doi chiori şi acuşi, acuşi vine Bârladul” mormăia în barbă şoferul microbuzului, aflat şi el în întârziere probabil, luând virajele pe două roţi, frânând cu disperare sau demarând în trombă, după caz. În sfârşit am ajuns la gară şi am intrat pe poartă la fix dar, fatalitate: şeful era deja acolo! Cum, şi de ce să-I mai înjur, cum, şi de ce să-i mai dau şi un cap în gură? Mă dezumflasem cu totul. ,,Iar ai întârziat, parcă v-am spus să veniţi cu un sfert de oră mai devreme, la fix să se învârtă strungul! Nu vrei să-ţi bagi minţile în cap, nu vrei să înţelegi odată, tu eşti căpos şi chiar vrei să te dau afară! O sută ca tine mai aşteaptă la poartă!” mă boscorodea pe sub mustăţi. Aiurea, la poartă erau doar doi câini. Unul dormea pe bancă iar celălalt scurma-n în boscheţi! Mi-am cerut scuze, o mie de scuze, am promis că nu mai fac şi am avut noroc, mare noroc, că în acea zi şeful era în toane bune, pot să spun că era chiar foarte bine dispus. De obicei făcea şi mai rău… N-am mai zis nici pâs, am tăcut vinovat şi mi-am văzut de treabă. În ziua aceea nici la toaletă nu m-am dus şi nici pauză de masă nu am luat. Mă simţeam vinovat, cumplit de vinovat: cum să-l înjur eu pe şeful, başca să-i mai dau şi un cap în gură? Şi pentru ce? Doar din mândrie? Mândria asta e o afacere prea păguboasă, nu-i de mine. Le-o las altora, domnilor BECALI şi ADRIAN NĂSTASE spre exemplu, că la banii lor le dă mâna la aroganţe! Pe când eu mai am încă doi ani până la pensie şi cine dracu’ mă mai angajează pe mine la anii ăştia? La plecare i-am lăsat şi cele câteva ţigări care îmi mai ramăseseră în pachet, nu am mai aşteptat să-mi ceară el. Iar din ziua aceea m-am hotărât să nu mă mai uit niciodată la ANTENA 3! După mintea mea să fii mândru înseamnă să fii prost. Tare prost! Iar eu prost nu sunt deloc. Îi las pe ei să fie mândri şi pentru mine... |
Halpert |
#257 Re:2014-01-20 18:51#256: - Pupinbăsiștii sunt mândri de aparatul securist de propagandă feţe hidoase ale jurnalismului băsist: |
George |
#258 Felix2014-01-20 19:00Mircea Badea, sa te ia mamaie ca nu te mai inteleg, ai luat-o razna omule! te-au zapacit banii lui Felix nene...bai, unde o sa va bagati ma voi cand o sa cada varanul vostru preamarit la mititica? UNDE ???? |
Halpert |
#259 Re: Felix2014-01-20 19:06Securitatea băsistă moare fără Băsescu. Condamnarea tatălui patroanei unei firme pe profit poate cel mult să crească audiența, adică profitul. |
Musafir |
#2602014-01-20 19:13Hai ca se poate! |
Halpert |
#261 feţe hidoase ale jurnalismului băsist:2014-01-20 19:19feţe hidoase ale jurnalismului băsist: 1. Dan ALEXE, Freelancer |
gheo |
#2622014-01-20 19:53Boilor si basistilor |
Musafir |
#263 Re: esențele tari au cucul mic2014-01-20 20:02#255: Halpert - esențele tari au cucul mic LISTA Colaboratorilor Noii Securitati (SECURITATE alogena si vanduta strainatatii)..... apologetii dictaturilor tip America de Sud, CEI CARE DIN CAUZA FOAMEI, LACOMIEI SAU PROSTIEI O VAND SI PE MA-SA : 1. Dan ALEXE, Jurnalist Radio, Europa Liberă |
Musafir |
#2642014-01-20 20:33Antena 3 e doar una din multiplele abominatii din aceasta tara. Sa speram ca intr-o zi nu vor mai exista astfel de manifestari si ca vom apuca sa traim sa vedem asta. |
kokostark |
#265 Re: Re: esențele tari au cucul mic2014-01-20 20:52 |
muie la basescu |
#2662014-01-20 20:59basistilor sa ma cac pe mamele voastre |
eu |
#2672014-01-20 21:37deci la nr 4 santeti geniali :))))) va-ti gandit mult de tot pana ati compus fraza aia de 2 lei gauriti? si de cate persoane ati avut nevoie......5 cumva? :)))))))) |
Musafir |
#268 Re:2014-01-20 21:45De acord...idioti nenorociti... |
Musafir |
#2692014-01-20 21:51la cate semnaturi a primit petitia asta vad ce 'multi' romani sunt de acord cu ea....oribil...de unde dracu ati mai aparut?mai sunteti multi?mai multi de o mie?????'la brutarie' cu voi..slugi... |
Leana |
#271 Ma fraierilor teleghidati2014-01-20 22:37De fapt acest text a fost transformat in petitie din cel putin 2 motive: 1. promovare, caci este evident ca nimeni cu un nivel cel putin mediu de inteligenta nu crede in faptul ca o petitie pe un site oricare poate avea vreun rezultat concret. 2. sarcasm, un fel de bascalie la adresa agitatiei pastorilor de la A3 in legatura cu petitiile lor de 2 bani. Din pacate tot ce e scris in acest text e crudul adevar. Si mai e ceva: nu poti spune unui credincios ceva de rau despre idolul religiei sale ca risti sa fii linsat. E hilar, dar si trist. Partea buna e ca religiile astea bazate pe idoli falsi nu dureaza mult. Credinciosii se vor trezi cand or sa se prinda ca burta le e lipita de spate :) |
Musafir |
#272 Re:2014-01-20 22:50cel mai tare raspuns. te rog sa ma crezi ca nu stiu inca daca e un text satiric sau chiar crezi ce zici acolo :D. daca e varianta 1, felicitari, ai talent. daca e varianta 2 confirmi textul bascalios, dar crud al "petitiei". oricum, esti artist |
Musafir |
#2732014-01-20 23:21aceeasi tema, alta idee https://www.facebook.com/events/1398878913698427/?source=1 |
Musafir anti-basisti |
#2742014-01-21 01:53Mai dispersati mai baieti.O sa va certe seful Base pentru exprimarea adevarului la nr. 4 din petitie... |
ombladon |
#275 maaaaaaaaaaaa!2014-01-21 03:45bag pula in antene ! |
|
DEMISIA IOHANNIS ȘI JUDECATORI CCR
Plângere contra CCR
SUNT FEMEIE ȘI AM DEMNITATE, SUSȚIN DIANA GUDIMA!
Suspendarea celor 9 judecatori ai CCR
Interzicerea comercializarii si folosirii petardelor pe intreg teritoriul Romaniei!!!
Doriți să schimbați ceva?
Schimbarea nu se întâmplă dacă tăceți. Autorul acestei petiții a luat atitudine și a acționat. Veți face la fel? Porniți o mișcare socială creând o petiție.
Creeați propria dumneavoastră petițieAlte petiții care v-ar putea interesa
Petiție către Consiliul Local al Sectorului 4
4384 Creat: 2024-12-18
Către CNAIR: Sens giratoriu DN-Selimbar Sibiu
798 Creat: 2025-01-19
DAX TENIS CLUB LA UN PAS DE DEMOLARE DE CATRE POLITIA LOCALA SECTOR 6. Sa salvam impreuna un proiect al comunitatii!
786 Creat: 2025-01-18
Petitie impotriva TAXEI PENTRU ILUMINAT PUBLIC IN FOCSANI
1113 Creat: 2025-01-10
DEMISIA IOHANNIS ȘI JUDECATORI CCR
35301 Creat: 2024-12-07
REFERENDUM PRIVIND DEMITEREA LUI KLAUS IOHANNIS DIN FUNCTIA DE PRESEDINTE AL ROMANIEI
664 Creat: 2025-01-08
Adevăr și respect pentru Biserica Greco-Catolică din România
517 Creat: 2024-11-07
Plângere contra CCR
44102 Creat: 2024-12-06
Alegeri libere
24176 Creat: 2024-12-06
NU taxa speciala dezvoltare urbana Sector 4
424 Creat: 2025-01-08
Calitate apa deplorabila in Balotesti furnizata de operator ACIlfov
121 Creat: 2025-01-19
Stop Abuzurilor, Hărțuirilor, Somațiilor și Intimidărilor exercitate sistematic de Popa Constanța, președinta (OBBCSSR) la adresa membrilor organizației profesionale
612 Creat: 2024-11-09
Impotriva noului Proiect de Ordin 1.141/ 1.386/ 2007
2103 Creat: 2025-01-01
Interzicem TIK TOK in Romania
468 Creat: 2023-03-17
CEREM DESFIINȚAREA CCR
21935 Creat: 2020-03-02
TRANSPARENTA VOTURILOR LA EMISIUNEA MIREASA
1228 Creat: 2023-03-27
Petitie către Curtea Constituțională a României Subiect: Menținerea în cursa prezidențială a domnului Călin Georgescu
28763 Creat: 2024-11-28
Interzicerea publicității serviciilor funerare prin expunerea de (cruci, sicrie,coroane,etc.) în afara spațiului interior special amenajat.
59 Creat: 2025-01-14
Suspendarea celor 9 judecatori ai CCR
12935 Creat: 2024-12-06
Contestație deciziei CCR la data 06.12.2024
4433 Creat: 2024-12-06