S.O.S. familia!

Stai calma fata, oamenii intai verifica de catre cine este scris articolul, nu-ti imagina ca exista oameni atat de prosti incat sa citeasca romanul ala fara a vedea mai intai sursa.

Sursa- Familia ortodoxa. Concluzia? Nimic obiectiv. :)

#2451: -

Nu stiu cine-mi vorbeste din spatele unui anonimat cu un apelativ folosit la trocul de ceapa verde in piata, insa am certitudiena ca, atunci cand un medic iti acorda primul ajutor, nu mai ai timp si nici interes sa-i afli povestea de viata, pt ca abia apoi sa-i dai acceptul a-ti salva viata!

#2451: -

Deh, daca ne ''doare ochii'' sau capul dupa cateva randuri (neobisnuiti fiind cu cititul), cele cateva paragrafe par un roman.

#2452: Dana Captilin - Re:

A scuza-ma, apelativul "doamna" il folosesc des dar nu mi-ai dat niciun indiciu ca ai fi o doamna.

Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Fraţilor, noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul, Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

#2445: Dana Captilin - Un articol de exceptie!

frumos articol... util, suficient de clar

pacat ca nu exista un minim de bunavointa in a-l citi

multumim!

#18: Dana Captilin -

Homosexualitatea are legătură cu gelozia. Acest lucru îl afirmă valeriu Popa într-una din lucrările sale. Mai exact, din cauza geloziei dusă la extrem al unuia dintre părinți, copilul ajunge să fie homosexual (se transmite cumva o anumită stare sufletească, care îl face să se refugieze în homosexualitate). Din această cauzaă, părinții trebuie întâi vindecați, înainte de a-i vindeca pe copii

#2457: Passodoble - Boală

Asta chiar e cea mai mare aberatie din toate posibile- nicio baza stiintifica. Practic, nu e nicio diferenta intre acea presupunere si faptul ca devii homosexual  deoarece... ai mancat prea multe dulciuri cand erai mic. Sau pentru ca nu ai mancat deloc. Sau pentru ca nu te-ai uitat la desene animate suficient de mult.

Tind sa cred ca postezi astfel de prostii in mod intentionat pentru a atrage atentia (si prin comentariul meu, ai reusit). Mi-e greu sa cred ca ai fi in stare sa crezi absolut orice se spune despre homosexualitate numai pentru ca esti homofob.

 

fara comentarii

#22: YIN & YANG -

Avem tigani, unguri, care ne abuzeaza, fura, fac scandaluri in public, totusi romanii nu le zic nimic. La fel si cu homosexuali. Nimeni nu se leaga de ei. Dar atunci cand vreti sa arati public ceea ce faci tu in intimitate....pute a rahat. Ce treaba au copii sa stie ca sunt barbati care se casatoresc cu barbati? Rau era pe timpul lui ceasca ca nu vedeai nimic la TV, dar acum iarasi ne-am saturat de atatea prostii. In afara ca tineretul nu mai invata ...altceva bun nu a adus noile programe TV. Sa faceti ce vreti la voi acasa...nu trebuie sa stie nimeni ce faceti voi in intimitate! Si gata cu homosexualii....sa termine cu parade si programe in scoli de a strica mintea copiilor. Nu ii invatam carte ... le povestim de gay...wow ce interesant. Am avut colegi gay, au fost ok. Doar glasul si l-au schimbat in rest si-au vazut de treaba si nimeni nu a comentat, s-au sa fie dicriminati, nici pomeneala.

Doamne ajuta ca pacatul sa fie starpit.

#2458: - Re: Boală 

 nu e nimeni homofob. inainte de toate vezi ce inseamna acest cuvant si apoi nu mai victimiza fals. omul a facut o afirmatie si are tot dreptul sa o faca. cuvantul asta "homofob" se vrea a fi un fel inchisoare a gandirii si exprimarii. in plus de asta nu ai dat vreun diagnostic corect si sigur pentru homosexualitate. dupa ce vei face asta poate abia atunci cuvantul "homofob" va sta in picioare si va avea sens. pana atunci e apa de ploaie.

ia uite ce scria un coleg de-al tau doua pagini mai in urma: "Dar eu cred din ce in ce mai mult in ideea ca homosexualitatea, poate ca nu e genetica, dar sigur apare in pantecul mamei". uite cat de bine se leaga cu ce zice domnul de mai sus. nu e o problema genetica (nu se formeaza asa ca embrion la inceputul sarcinii), asta e clar, atunci e posibil ca in timpul sarcinii mama sa sa fi facut ce nu trebuie, fie a avut relatii sexuale, poate chiar si anormale, fie a fost stresata, fie a avut alte sentimente puternice care evident ca s-au transmis in mod organic copilului. excitabilitate exacerbata datorita actelor sexuale, stres datorita anumitor suparari, substante daunatoare din alimentatie, si multe altele printre care si starile sufletesti care se pot transmite copilului. stari cu care copilul s-a "incarcat" fragil fiind din pantecele mamei. sigur, poate fi doar o presupunere (cu toate ca s-a dovedit impactul starilor mamei in timpul sarcinii asupra fatului), dar poate fi si foarte adevarata, iar un medic poate da un raspuns clar in sensul asta.

la toate astea se adauga educatia primita ulterior nasterii, in anii copilariei si adolescentei, educatie care poate induce in virtutea fricii de "a nu fi altfel", o forma de manifestare nefireasca. tot pe frica asta de "a nu fi altfel" se bazeaza si termenul "homofob" care il numeste pe omul vizat ca nu "constientizeaza" o posibila stare de homosexualitate ascusa, "nedescoperita", pentru ca "homofob" tocmai asta inseamna, om caruia ii este "frica" sa-si recunoasca "homosexualitatea", ca stare existenta in mod natural (fals) dar latenta in firea omului. de aceea, aceasta inducere a starii de homosexual se poate face atat de usor la varstele fragede ale copilariei si adolescentei, ceea ce urmaresc campaniile de "educatie sexuala" din scoli si chiar gradinite si prin propaganda gay. este adevarat ca si multi adulti "devin" homosexuali de la un timp, "descoperind" homosexualitatea "din ei" (si este evident ca homosexualitatea ca manifestare devianta exista si este reala) insa aceasta "descoperire" se face pe baza confuziei intelectuale si sufletesti datorate lipsei adevaratelor repere morale. este evident ca atunci cand nu mai exista reperele morale adevarate, poti deveni orice, asa cum sunt si violatorii, si criminalii, si pedofilii, si zoofilii, si necrofilii si multi multi altii. aceasta eliminare a valorilor morale adevarate urmaresc si propaganda gay si mass-media, prin reeducare, transformarea normelor de valori morale, amestecarea lor si rastalmacirea lor. in sensul asta vezi articolul de la anunturi care face referire la "protagonistii gay" ai emisiunii de la Pro tv, si care poate fi lamuritor pentru adevaratele intentii ale propagandei si lobby-ului gay.

"Avem în faţă o reeducare-tip care, ca şi la românescul ProTV, constă în principiul „gândeşte liber – adică gândeşte cum îţi spunem noi”. O strategie subtilă, prin care gusturile şi opiniile sunt induse tocmai sub aparenţa emancipării şi a libertăţii de opţiune. Conformismul într-o societate guvernată de controlul social spontan este înlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (şi, în anii din urmă, via internet). În primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a rândul şi care sunt asumate de individ în urma unui proces lent de formare a personalităţii şi caracterului. În al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor şi noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi."

#2458: - Re: Boală

"De ce sunt homofob

Nu sunt homofob. Homosexualii nu-mi trezesc panică, nici vreun alt fel de teamă, și nu-mi provocă acele reacții fiziologice necontrolate ce constituie simptomele medicale ale fobiei. Doar că, astăzi, în cazul homosexualității, cuvântul „fobie” și-a pierdut semnificația inițială, iar limbajul în care se vorbește despre chestiune a fost atât de puternic ideologizat, încât împiedică, în loc să faciliteze înțelegerea acesteia. Acest limbaj, care, de fapt, ar trebui numit jargon, a fost însușit de către grupuri contraculturale agresive și transformat într-un instrument al luptei pentru putere. Așa-numitele grupuri gay fac parte din acest front și, prin reversiune, vorbesc în numele tuturor homosexualilor.

Se poate considera că, în cazul lor, ca și în cazul organizațiilor feministe cărora le place să fie numite „feminine” și să-și atribuie dreptul de a reprezenta femeile în general, avem de-a face cu o dialectică tipică pentru reprezentarea politică a minorităților. Reprezentanții autodesemnați ai acestora nu sunt interesați de integrarea minorității în societate, lucru ce se înțelegea în mod tradițional prin obținerea drepturilor depline, ci, dimpotrivă, tind spre o tensiune maximă între grupul pe care vor să-l reprezinte și toți ceilalți. O astfel de situaţie le consolidează rolul în mod radical. Într-o societate integrată, aceştia ar fi de-a dreptul inutili. Subliniind anatagonismele, ei se fac indispensabili, în scopul luptei, nu atât pentru drepturi, cât pentru o anume poziție în comunitatea considerată ca un agregat de grupuri și minorități. Fiindcă grupările care vorbesc astăzi în Occident în numele drepturilor minorităților, luptă, de fapt, în mare măsură, împotriva ordinii civilizației, și atacă ideea însăși de bine comun, care stă la baza concepției tradiționale asupra politicii.

Unul dintre fronturile acestei lupte este tentativa – tipică pentru mișcările ideologice – de a pune stăpânire pe limbaj. Consecințele acesteia le-am cunoscut foarte bine în timpul dominației comunismului. Adoptarea limbajului marxist înlătura de fapt posibilitatea de a polemiza cu ideologia care stătea la baza acestuia. La fel este și astăzi în cazul jargonului stângist-liberal. Din el face parte termenul „homofob”, menit să-i stigmatizeze pe toți cei care nu se aliniază lobby-ului gay. Faptul că trebuie să dea de fiecare dată explicații, cum că nu este homofob, îl împinge polemist în defensivă și face imposibilă discuția. Prin urmare, poate, ar fi mai bine să ne asumăm această distincție. Dacă homofob desemnează o persoană rezistentă la presiunea grupului gay, ar trebui să acceptăm această denumire.

În acest caz, eu sunt homofob și sunt mândru de asta."

Bronislaw Wildstein

 

"Faptul că trebuie să dea de fiecare dată explicații, cum că nu este homofob, îl împinge polemist în defensivă și face imposibilă discuția."
reiese din toate paginile de comentarii ale acestei petitii
si daca am fi doar homofobi, dar suntem necivilizati, inapoiati, incompetenti, rai parinti, etc

#2465: -

...'suntem'...? Nu inteleg, de unde atata deznadejde?

FOBÍE, fobii, s. f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.

Sursa: DEX '98 (1998)

aici nu este vorba de fobie, ci ingrijorarea are ca temei fapte concrete, dovezi si argumente reale. asocierea celor ce se opun homosexualitatii cu "fobia" are un caracter de psihologie "inversa" prin care acuzatul ar trebui sa se simta vinovat de ceva "inexistent". insa cine stapaneste aceasta tema nu se va simti niciodata "fob(ist)". cine nu isi clarifica fenomenul va avea caracteristicile unui "homofob" doar pentru ca nu are la indemana explicatiile, insa dupa ce aceste explicatii sunt aduse in vedere, nici macar presupus "homofob" nu mai poti fi numit ci chiar indreptatit sa fie ingrijorat.

#2466: Dana Captilin - Re:  

 e posibil sa fie intetionat spus asa si chiar cu sensul care reiese. atunci ar fi chiar acuze.

Relativizarea ca mijloc de contestare a adevarului (sau de propagare a nihilismului) folosit de activistii pro-gay.

Extras din cartea : “Efectele televiziunii asupra mintii umane”

….Nietzsche: “Nu exsita adevar, nu exista stare absoluta a lucrurilor, nu exista lucru in sine” ….
“Traditiile, obiceiurile mai vechi, principiile traditionale (universale - n.p.) ale educatiei si cresterii copiilor, ale convietuirii sotilor in familie, ale muncii, credintei si toate sistemele de valori care tin de ordinea fireasca a lumii sunt contestate, chiar daca nu totdeauna pe fata, in mod direct. Acest lucru se realizeaza, in general, printr-o critica subinteleasa atunci cand sunt puse in lumina pozitiva modele contrare sau cand pur si simplu sunt scoase din discutie (sau context – n.p.)”

"Liberalismul este primul pas pe care nihilismul il face pe calea relativizarii adevarului. Este promotorul indiferentismului religios"

"Realismul proclama deja credinta intr-un nou "dumnezeu" - natura sau (n.p.- pseudo-)stiinta (darwinismul sau scientismul), materialismul istoric sau stiintific (marxismul), obsesiile sexuale (freudismul)."

"Vitalismul reduce totul la "experienta si senzatia subiectiva". Cultul puterii in nazism si in comunism, experimentul artistic in arta moderna si postmoderna, miscarile spiritualiste, sectele, new age-ul, experienta drogurilor, cultura televizualului, erotismul si violenta sunt toate expresii ale trairii vitaliste. Nu mai exista lege, norma sau randuiala care sa fie indreptatita sa se opuna experientei, senzatiei sau emotiei duse pana la extrem (paroxism)."

"Nihilismul distrugerii este forma extrema a nihilismului, in fond, manifestarea deplina a negarii ce caracterizeaza nihilismul in general. Se manifesta in tot ceea ce inseamna miscare anarhica, in violenta, in dorinta de a distruge, fenomene atat de des promovate in muzica si in filme"

#2464: - Re: Re: Boală

Problema cea mare a activiştilor homosexualităţii este că nu pot răspunde la fel de articulat şi fundamentat aşa cum o fac majoritatea autorilor articolelor evidenţiate în unele comentarii anterioare. Adevărul e că nici nu au cum, pentru că nu există acele fundamente solide de ordin filozofic, istoric, social, religios pe care se sprijină întreaga cultură a omenirii şi pe care îşi sprijină argumentele, cu brio, şi acei autori. Nu ai cum să vii, aşa deodată, să răstorni o întreagă civilizaţie umană care şi-a dovedit buna funcţionalitate atîtea mii de ani decît dacă întri cu buldozerele ideologice pentru a săpa la temelia ei, în cel mai pur spirit post-modern şi deconstructivist, punînd în loc încropeli. Aşa că se folosesc intens de reacţii propagandist-ideologice care mistifică şi denaturează realitatea, pritocite la şcolile marxismului cultural (transvaluarea tuturor valorilor – Nietzsche, Şcoala de la Frankfurt – Gramsci, Aderno & comp, nouvorba – Orwell şi, de ce nu, chiar şi Goebbels - o minciună repetată de 1000 de ori rămîne tot o minciună, dar repetată de 1 milion de ori devine adevăr). Pe mine mă miră că susţinătorii mişcării gay, care se consideră ei înşişi minţi luminate, deschise, în opoziţie deci cu apărătorii normalităţii (care, paradoxal, ca urmare a tăvălugului propagandist-ideologic amintit au ajuns să fie nevoiţi ei înşişi să-şi justifice poziţiile), consideraţi încuiaţi, ratardaţi, limitaţi (lista e mult mai lungă) nu reuşesc să observe aceste metode mai mult decît evidente prin care le este argumentat demersul lor actual. Căci de la o minte mare te aştepţi să aibă o plajă a cuprinderii mult mai largă decît cea a unui om de rînd. Iar a răspunde la întreaga bogăţie a argumentării anti-homosexualitate cu obsesivul şi limitatul “homofob” mi se pare cel puţin hilar.

În altă ordine de idei, faptul că în 1973 acea agenţie americană a psihiatrilor (APA), a radiat homosexualitatea de pe lista tulburărilor psihice este, după părerea mea, cea ma odioasă crimă la adresa homosexualilor. Fiindcă iată, de 40 de ani, lumea medicală a încetat să caute remedii acestei abateri de la normalitate. Şi, pentru ca dracul să fie şi mai negru, există state în care cei care încă mai încearcă aşa ceva ajung să îngroaşe rîndurile delincvenţilor.

#2466: Dana Captilin - Re:

sunt acuzele lor :)

un mic rezumat al modului in care cei care sustin aceasta petitie sunt vazuti de cei care o contesta

deznadejde, nu

dar totul pare de multe ori un dialog intre surzi

#2469: - Relativizarea ca mijloc de contestare a adevarului (sau de propagare a nihilismului)

inseamna ca Nietzsche e un "nimic" - in baza teoriei lui care este un "nimic" prin ea insasi si a carei adepti sunt "nimicuri". si daca totusi toate sunt, inseamna ca teoria lui Nietzsche este fundamental gresita, pentru ca daca ar fi buna, s-ar implini cele descrise mai sus si atunci nici lumea nu ar mai fi fost. dar cu toate astea, gandirea adeptilor in universalitate este "nimic" din punct de vedere al beneficiului. de aceea il iubim noi pe Dumnezeu pentru ca El este sursa a toate cele bune si este unicul bine, adevar si reper moral.

Heidegger mai afirma ceva:

(fragment din: Efectele televiziunii asupra mintii umane)

"M. Heidegger, considerat cel mai important filozof al secolului trecut, in eseul Nietzsches Wort "Gott ist tot", afirma ca: "Nihilismul este o miscare istoriala, si nu parerea sau doctrina unei persoane sau a alteia. Nihilismul misca istoria in felul unui proces fundamental abia recunoscut in destinul popoarelor occidentale. Nihilismul nu este, asadar, un fenomen istoric printre altele sau un curent spiritual care, in interiorul istoriei occidentale, s-ar infatisa alaturi de alte curente spirituale, cum ar fi crestinismul, umanismul sau iluminismul. Nihilismul, gandit in esenta lui, este mai curand miscarea fundamentala a istoriei Occidentului. (...) Nihilismul este miscarea universala a popoarelor pamnatului inghitite in sfera de putere a timpurilor moderne. (...) Ceea ce mai inainte conditiona si determina, sub modul finalitatii si al masurii lucrurilor, esenta omului (credinta in Dumnezeu, in lumea de dincolo, intr-o lege spirituala), si-a pierdut (in constiinta acestei culturi) puterea absoluta si imediata de eficienta, aceasta putere pretutindeni infailibila si eficienta" (Culianu 1995:309).

Cu alte cuvinte, cauza acestui fenomen cultural sau proces istoric este indepartarea omului de Dumnezeu pana a nu-I mai recunoaste Creatorului dreptul, puterea sau eficienta interventiei Sale in istorie, sau pana la a contesta nu numai prezenta, ci si existenta dumnezeirii si a unei lumi spirituale. Acest proces sau nihilismul insusi a debutat in perioada Evului Mediu apusean, s-a hranit din energiile Renasterii si ale Iluminismului, a ajuns la o prima maturitate in perioada Romantismului, a darwinismului, a freudismului, pentru a se desavarsi (ca formula culturala sau in consecintele sale ultime) in nazim, in comunismul ateist, in revirimentul practicilor orientale si in miscarile sataniste care au invadat lumea moderna."

#32: Alex - Re: Re:

In cei 6 ani l-ai acceptat pe ISUS in viata ta,ca unic mantuitor?spui ca te-ai rugat,dar oare cum ai facut-o?

#2471: - Re: Re:

Eu am convingerea ca Dumnezeu are caile Lui de a deschide sufletele. De aceea, nu numai ca nu pun prea mult la suflet modul in care e contestata petitia, dar mai ales nu-i judec pe cei care o fac.

Incerc sa-mi vad de drumul meu asa cum stiu si pot si cum m-o ajuta Dumnezeu, pt ca nu e zi sa nu asez rugaciunea cu doleanta din petitie la crucea pe care a fost rastignit Iisus pt pacatele ce-au fost, ce sunt si vor mai fi, exact ca pe un ou care, inrosit de sangele Lui, va gasi in el insusi, prin Dumnezeu, puterea de-a perpetua viata, asa cum se intampla de la Creatie incoace si asa cum trebuie sa ramana.

Petitia e un stimul, reactiile contestatarilor petitiei se vor pierde in timp, mai mult/putin. Insa ecoul pe care-l are apelul la normalitate sigur misca in sufletul fiecaruia o parte amortita.

Daca ar fi sa fiu regizor si sa fac un film despre homosexualitate, pe cei care L-au intalnit pe Dumnezeu i-as vedea zambindu-le intelept (nu ingaduitor) homosexualilor. Pt ca niciodata, cu un zambet, nu poti gresi. Vor intelege si ei ca zambetul este pentru creatia lui Dumnezeu, anume pt OM. Si vor intelege ca ce au de respectat in ei insisi este sufletul, nicidecum sexualitatea, aspect trecator in aceasta viata.

Dupa 10, 50 sau 100 de ani, vorbele noastre nu vor mai valora, poate, nimic. Dar ecoul produs de o dezmortire macar intr-un singur practicant al homosexualitatii ne poate fi salvator tuturor. De aceea, prefer de multe ori tacerea lucratoare si intervin doar acolo unde simt ca intr-adevar, cineva ma asculta din NEVOIE.

Personal, ma rog pentru homosexuali, ma rog sa-i imblanzeasca Dumnezeu in privinta reactiilor (pt ca am observat ca sunt grabiti in a crede toate sloganurile pierzatoare, fara sa stie ca sunt anume fabricate pt a-i pierde sufleteste), ma rog sa-i atinga cu un mic gand de asezare la chibzuinta, ma rog sa-i faca sa inteleaga ca problema lor e doar a lor si ca singuri, doar ei, si-o pot rezolva, fiecare in maniera personala.

Omul nu poate fi judecat (parerea mea) ca o specie, ci doar personal, dupa incarcatura duhovniceasca cu care vine din mosi-stramosi fiecare si pentru care, poate, nu poarta nicio vina personala, desi numai personal trebuie si pot sa curete acea vina. Dupa toate astea, ce planeaza peste toate ca o fatalitate este actiunea practicii homosexualitatii pe care, de multe ori, nici ei n-o pot purta in armonie cu dorinta de inaltare sufleteasca. Ne este greu si noua, heterosexualilor, sa imbinam aspectele lumesti cu ce trebuie sa facem ca sa avem sufletul curat, darmite lor. In acelasi timp insa, nici macar noi, heterosexualii, nu asezam la temelia unei relationari intre propria persoana si o persoana de sex opus potrivirea sexuala, si stim ca exista niste legi nescrise in baza carora o astfel de relatie ar fi imorala, lipsita de etica sau incorecta si ne straduim sa nu-i oferim cadru de manifestare sau s-o evitam, in cel mai rau caz sa renuntam la ea, chiar daca poate suferim. Dar suferinta din dragoste se face in liniste si se lucreaza in timp, iar Dumnezeu il ajuta pe cel care-i cere ajutorul.

Atunci cand vrei sa 'salvezi lumea', desi pare un cuvant mare, descoperi ca te salvezi pe tine, intai.

De aceea fac mereu apel la a nu judeca omul, caci toti avem dificultatile noastre in a ne gasi relationarile corecte si in a ne urma convingerile sanatoase. De aceea ziceam ca resimt deznadejde atunci cand cineva renunta la a inainta atunci cand devine greu drumul drept. Mai mult rau ne face propriea cadere in deznadejde decat insasi greutatea pe care o intalnim, ca proba de foc, ca intamplare purificatoare, ca iarna spre imprimavarare dar care, odata depasita, lasa in urma ei liniste si impacare cu sine. Iar de aici abia, incepe intelegerea dintre noi.

" The 1971 manifesto expanded my civil rights perspective into a radical critique of heterosexism, male privilege and gender roles.
The Gay Liberation Front Manifesto was a revolution in consciousness when it was published in London in 1971, and it remains revolutionary today. It offers a radical critique of sexism and what we now call homophobia; as well as a pioneering agenda for social and personal transformation.
Amazingly, it was not written by high-powered intellectuals but by a collective of grassroots activists, driven by idealism and passion for the betterment of queer humanity. They included anarchists, hippies, leftwingers, feminists, liberals and counter-culturalists. The final text was a compromise between these different factions – and it shows. Some of it reeks of writing by committee. In places, the language is dated and inelegant. Some ideas are expressed too simplistically. Often you have to read between the lines to comprehend the full implications of what is being said. But despite these shortcomings, the central theses stand the test of time. They remain fresh, innovative, challenging and inspiring; stratospheres above the frequent mediocrity of today's lesbian, gay, bisexual and transgender politics.

I did not write the manifesto, but I was a GLF activist and involved in the discussions – and rows – about it. Inspired by the ideas of the black civil rights movement in the US, I had already conceptualised LGBT people as an oppressed minority, similar to black people, and believed that we had a comparable claim for equal treatment.

But the manifesto went much further. It was an eye-opener: expanding my civil rights perspective into a more radical critique of heterosexism, male privilege and the tyranny of traditional gender roles. It woke me up to the fact that queer liberation involved both social and personal change; that we could, within the bounds of existing society, begin to create an alternative culture that would liberate everyone, regardless of gender, sexuality or gender identity.

The manifesto aligned GLF with other liberation movements, such as the movements for women's, black, Irish and working-class freedom. Although critical of the misogyny and homophobia of the "straight left", it positioned the LGBT struggle as part of the broader anti-capitalist, anti-imperialist movement, striving for the emancipation of all humankind.

Most importantly, it argued that LGBT people needed to embrace and ally with feminism: "As we cannot carry out this revolutionary change alone … we will work to form a strategic alliance with the women's liberation movement … In order to build this alliance, the brothers in gay liberation will have to be prepared to sacrifice that degree of male chauvinism and male privilege that they still all possess."

The manifesto articulates a radical agenda for a non-violent revolution in cultural values and social institutions. It critiques homophobia, sexism, marriage, the nuclear family, monogamy, the cults of youth and beauty, patriarchy, the gay ghetto and rigid male and female gender roles.

As well as opposing the way things are, it outlines an alternative vision, including living communally, gender-subversive radical drag and non-possessive multi-partner open relationships. The message was: innovate, don't assimilate.

The manifesto's idealistic vision involved creating a new sexual democracy. Erotic shame and guilt would be banished. There would be sexual freedom and human rights for everyone – queer, bisexual and straight. In echoes of Franz Fanon and Malcolm X, it stated that the precondition for this social revolution is transforming our own consciousness and lives: "The starting point of our liberation must be to rid ourselves of the oppression which lies in the head of every one of us … we must root out the idea that homosexuality is bad, sick or immoral, and develop a gay pride."

Revolutionary, not reformist, the manifesto went beyond overturning homophobia and transphobia. Its aim was to end "male chauvinism" and the "gender system". Straight male hegemony was seen as the common oppressor of both women and queers. Subverting the supremacy of heterosexual masculinity was the key to genuine liberation.

The manifesto argues that much LGBT oppression results from the way we queers deviate from the socially prescribed, orthodox gender roles of masculine and feminine: "By our very existence as gay people, we challenge these roles." In most societies throughout most of history, men have been expected to be masculine and desire women; women are supposed to be feminine and desire men. LGBT people subvert the gender system. This is why we're pers ecuted. Our gender non-conformity threatens the gender system that helps sustain the hegemony of male heterosexuality and misogyny.

Queer men don't need to sexually subjugate women. Queer women don't need men to fulfil their erotic and emotional needs. This failure to meet traditional gender expectations is profoundly threatening to straight male supremacism: "The long-term goal of gay liberation, which inevitably brings us into conflict with the institutionalised sexism of this society, is to rid society of the gender-role system which is at the root of our oppression."

The manifesto positively celebrates gay deviance. It argues that the right to be different is a fundamental human right. The espousal of "radical drag" and "gender-bender" politics is a call to opt out of male privilege – an attempt to subvert the oppressiveness of heterosexual masculinity because we understood that it sustained both the subordination of women and same-sex love.The manifesto posited that LGBT people were often in the forefront of this important struggle: "Gay shows the way. In some ways we are already more advanced than straight people. We are already outside the family and we have already, in part at least, rejected the 'masculine' or 'feminine' roles."

Its core, ground-breaking message still rings true: that queer emancipation involves changing ourselves and then changing society. What's required is a revolution in culture, to overturn centuries of male heterosexual domination and the limitations of traditional gender roles. Then, and only then, will queers and women be truly free. Bravo!"


Peter Tatchell
The Guardian, Tuesday 6 August 2013 17.47 BST