S.O.S. familia!

#2469: - Relativizarea ca mijloc de contestare a adevarului (sau de propagare a nihilismului)

inseamna ca Nietzsche e un "nimic" - in baza teoriei lui care este un "nimic" prin ea insasi si a carei adepti sunt "nimicuri". si daca totusi toate sunt, inseamna ca teoria lui Nietzsche este fundamental gresita, pentru ca daca ar fi buna, s-ar implini cele descrise mai sus si atunci nici lumea nu ar mai fi fost. dar cu toate astea, gandirea adeptilor in universalitate este "nimic" din punct de vedere al beneficiului. de aceea il iubim noi pe Dumnezeu pentru ca El este sursa a toate cele bune si este unicul bine, adevar si reper moral.

Heidegger mai afirma ceva:

(fragment din: Efectele televiziunii asupra mintii umane)

"M. Heidegger, considerat cel mai important filozof al secolului trecut, in eseul Nietzsches Wort "Gott ist tot", afirma ca: "Nihilismul este o miscare istoriala, si nu parerea sau doctrina unei persoane sau a alteia. Nihilismul misca istoria in felul unui proces fundamental abia recunoscut in destinul popoarelor occidentale. Nihilismul nu este, asadar, un fenomen istoric printre altele sau un curent spiritual care, in interiorul istoriei occidentale, s-ar infatisa alaturi de alte curente spirituale, cum ar fi crestinismul, umanismul sau iluminismul. Nihilismul, gandit in esenta lui, este mai curand miscarea fundamentala a istoriei Occidentului. (...) Nihilismul este miscarea universala a popoarelor pamnatului inghitite in sfera de putere a timpurilor moderne. (...) Ceea ce mai inainte conditiona si determina, sub modul finalitatii si al masurii lucrurilor, esenta omului (credinta in Dumnezeu, in lumea de dincolo, intr-o lege spirituala), si-a pierdut (in constiinta acestei culturi) puterea absoluta si imediata de eficienta, aceasta putere pretutindeni infailibila si eficienta" (Culianu 1995:309).

Cu alte cuvinte, cauza acestui fenomen cultural sau proces istoric este indepartarea omului de Dumnezeu pana a nu-I mai recunoaste Creatorului dreptul, puterea sau eficienta interventiei Sale in istorie, sau pana la a contesta nu numai prezenta, ci si existenta dumnezeirii si a unei lumi spirituale. Acest proces sau nihilismul insusi a debutat in perioada Evului Mediu apusean, s-a hranit din energiile Renasterii si ale Iluminismului, a ajuns la o prima maturitate in perioada Romantismului, a darwinismului, a freudismului, pentru a se desavarsi (ca formula culturala sau in consecintele sale ultime) in nazim, in comunismul ateist, in revirimentul practicilor orientale si in miscarile sataniste care au invadat lumea moderna."