Susținem Muzeul Național de Artă al României

În atenția domnului ministru Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii și al Identității Naționale Domnule Ministru.
Vă adresăm această scrisoare deschisă, tocmai pentru că este vorba despre cultură și despre identitate națională. Atât ”cultură” cât și ”identitate” ”națională” sunt cuvinte importante, mari, serioase, dar tocmai de aceea așezate sub semnul amânării. Pare că mai întâi ne ocupăm de lucrurile ”mici”, de cuvintele care suprind chestiunile ”concrete”. Cultura și identitatea națională sunt cumva abstracte. Tocmai pentru că sunt atât de respectabile și de nobile li se afișează de decenii o reverență soră cu indiferența. Ca unii care nu suntem străini de cultură, (cel puțin într-una dintre expresiile ei), dimpotrivă, o studiem, o analizăm, o descifrăm, o contextualizăm și alte astfel de metehne academice, venim acum și aici să spunem că, în realitate, cultura chiar înseamnă chestiuni concrete. Nu, nu este ceva abstract. Nu este ceva aflat într-un mereu ”acolo” sau ”dincolo”. Este și aici, acum, în gesturi absolut banale.  De fapt, cultura ca un tot e alcătuită și determinată tocmai de o sumă uriașă de mici detalii, de mici inițiative, de întreprinderi și – mai ales – de oamenii care le au și le fac. Atât în zona privată, non-guvernamentală, cât și în cea de stat, cultura înseamnă instituții, asociații, fundații și oamenii care le dau viață. Proiectele, infrastructura, documentele, legile, ideile, propunerile, gesturile făcute în plan cultural sunt cele care construiesc, ca un tot, cultura. Fiecare în parte este relevant și esențial în definirea și în determinarea ”culturii”.
Muzeele au, evident, o relevanță uriașă. Iar Muzeul Național de Artă al României poate mai mult decât oricare alt muzeu din țară.
Muzeul Național de Artă al României este prin poziția și prin menirea sa, ”nava amiral” a muzeelor din București și din țară. Beneficiază de cea mai mare vizibilitate și, prin urmare, de cea mai mare responsabilitate. El are obligația de a răspunde prompt, eficient, convingător și reprezentativ oricărui tip de așteptări, de pretenții justificate sau de întrebări dinspre public.
Un muzeu de o asemenea anvergură și importanță nu poate fi nici marginalizat, nici retras în sine. Și nici noi nu ne permitem să aveam un Muzeu Național de Artă care să aibă un discurs prea discret, exclusivist. Vrem un Muzeu care să conserve, să gestioneze, să garanteze, dar vrem și un muzeu care să expună, să invite, să explice, să dezbată. Să educe! Avem nevoie de un Muzeu Național de Artă al României viu, dinamic, puternic, un muzeu care să se manifeste cât mai repede și mai convingător ca un ”pivot” care să lege Bucureștiul de ”echipa” europeană, atât de selectă, a muzeelor de profil. Și invers, să prezinte Bucureștiul în fața celorlalte centre culturale. Avem nevoie de acest lucru!
În ceea ce ne privește, putem spune că de anul trecut am resimțit public o dinamică diferită a Muzeului. O abordare diferită. O politică a ușilor deschise care a făcut nu doar ca publicul să intre în Muzeu mai mult și mai des decât înainte, dar și ca Muzeul să intre mai hotărât în spațiul public. Iar spațiul public înseamnă atât vizitatorul de pe stradă, cât și instituțiile partenere, fie ele publice sau private, ori ONG-uri; înseamnă atât evenimente (expoziții, conferințe, vernisaje, proiecții, performance, lansări de carte etc.) în sediile gestionate, cât și ieșirea și prezența Muzeului la evenimente de interes, din București, din țară sau din străinătate.
Credem că azi Muzeul Național de Artă al României trebuie și poate să iasă dintre propriile ziduri, să nu se mai rezume la ele. Este timpul ca Muzeul Național de Artă al României să fie un muzeu al acestui secol, un muzeu în care tehnologia, infrastructura comunicării și a expunerii, discursul și propunerile să beneficieze de un limbaj familiar noilor generații. Un muzeu care să ne vorbească cu toată autoritatea istoriei pe care o poartă, dar care să nu fie marcată de anacronism. Muzeul Național de Artă al României trebuie să se audă așa cum îi este menirea: drept o voce prezentă și autorizată – mai degrabă decât autoritară – care să fie repede și lesne auzită de un public cât mai larg. O voce care problematizează.
Dar obligațiile și responsabilitățile nu pot fi asumate și îndeplinite decât în condiții de normalitate, de stabilitate. Capitalul uman este un patrimoniu important într-un muzeu. Și managementul înseamnă, domnule Ministru, tot capital uman. Actualmente, managerul general al Muzeului Național de Artă al României este domnul Călin Stegerean. Aflat în funcție din iulie 2016, domnia sa a propus o strategie, a trasat o direcție și a ”deschis” Muzeul. Este opinia și experiența noastră cu MNAR. Ne-o asumăm explicit. Din iulie 2016 când a existat acea întâlnire în curtea Muzeului Național de Artă al României cu reprezentanți ai societății civile și ai unor instituții culturale, întâlnire în care s-a pus întrebarea fundamentală, ”Ce vrem să fie MNAR?” putem spune că Muzeul a început să lucreze la răspuns. Sau la răspunsuri.
Și, domnule Ministru, acest lucru s-a văzut. Se vede și astăzi, în rapoartele de activitate, publicate chiar pe site-ul Ministerului pe care-l conduceți. Căci nu poți da răspunsuri valabile fără a pune întrebarea corectă. De la acea întrebare pornind, Muzeul a intrat într-o nouă etapă. Cea în care MNAR nu se mai întreabă pe sine ce dorește să fie (așa cum a făcut-o – în mod necesar și inevitabil – în ultimele decenii), ci ne întreabă pe noi toți. Este întrebarea fundamentală.
Observăm, însă, că-n perioada scurtă a mandatului actualului manager general, stabilitatea nu a fost garantată așa cum s-ar fi cuvenit și așa cum considerăm că ar fi fost normal. Vedem comisii care, deși necesare și justificate legal, nu au avut componențe care să respecte întru totul cerințele legii, dar care notează activitatea noului management cu o severitate care ne-a surprins și, pe de altă parte, ne-a nedumerit. Vedem cum alte comisii anulează concluziile comisiilor anterioare. Domnule Ministru, cu toată deschiderea o spunem: nu este timp pentru astfel de lucruri.
Muzeul Național de Artă al României nu are timp de astfel de incoerențe, de incertitudini și de blocaje impuse din afara lui. Noi nu (mai) avem timp de astfel de lucruri. Și - o spunem cu tot respectul cuvenit - nici dumneavoastră nu aveți timp. Vă invităm, așadar, să ne fiți alături în susținerea Muzeului Național de Artă al României, cel mai important muzeu al țării, aflat în subordinea dumneavoastră. Vă invităm să ne fiți alături în a-i fi susținători morali și critici onești. Intransigenți, dar corecți. Îngăduitori, dar nu indiferenți.
Domnule Ministru, vă adresăm această scrisoare deschisă pentru că e cel mai sincer și mai corect mod de a vă transmite că dorim stabilitate și continuitate în cazul Muzeului Național de Artă al României. Vă scriem pentru a vă spune că noi vedem în programele și-n activitatea Muzeului din ultimul an un discurs nou, fundamentat pe o întrebare deschisă – extrem de importantă. Vă scriem pentru a vă semnala că, din punctul nostru de vedere, Muzeul Național de Artă al României a intrat de anul trecut într-un alt segment de timp al propriei istorii. Și credem că pe acest drum el trebuie să fie susținut.
Noi îl susținem. Vă invităm public, prin prezenta scrisoare, să ne fiți alături.