PETIȚIE pentru restaurarea adevărului și dreptății în dosarul Revoluției

Către, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B-dul Libertății nr. 12, Sector 5 – București, sesizare@mpublic.ro  

PETIȚIE pentru restaurarea adevărului și dreptății în dosarul Revoluției

   Fundația Gheorghe Ursu, subsemnații, alături de toți semnatarii petiției de față, în temeiul Ordonanței nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, vă aducem la cunoștință următoarele:

   În decembrie 2019 se vor împlini 30 de ani de la Revoluția Română, context în care se impune scoaterea la iveală a adevărului asupra evenimentelor care au marcat-o și au făcut-o să fie sigura revoluție sângeroasă din blocul ex-comunist.

   Secția Parchetelor Militare de pe lângă Î.C.C.J. a prezentat, în comunicate succesive, evoluțiile înregistrate în Dosarul Revoluției, anunțând numărul martorilor audiați și formulând câteva capete de acuzare. Cercetările Parchetului au înregistrat progrese semnificative, cum ar fi: renunțarea la teoria intervenției externe, confirmarea existentei unei diversiuni militare reale și abandonarea tezei „confabulației”, conform căreia „fenomenul terorist” s-ar fi datorat exclusiv unei psihoze și confuzii generale. S.P.M., însă, acuză exclusiv centrul de putere nou constituit după plecarea lui Nicolae Ceaușescu, ca regizor al diversiunii. Mai mult decât atât, deși vorbește de existența unei diversiuni militare, îndeplinite în mod real, S.P.M. nu a stabilit, până în acest moment, pe nici unul din executanții direcți ai actelor diversioniste. Avem, așadar, o diversiune militară coordonată de un grup de putere lipsită însă de cei care executau în teren ordinele. Se ignoră, prin aceasta, complet existența reală a teroriștilor din rândurile fostei Securități și a Ministerului de Interne în ansamblu, la fel cum, se trece cu vederea implicarea directă a ofițerilor de Securitate în regizarea și coordonarea diversiunii și în producerea numărului mare de victime, după data de 22 decembrie 1989.

   Constatăm, cu surprindere și dezamăgire, faptul că paradigma de interpretare a represiunii din decembrie 1989, asumată de S.P.M., urmează – în ciuda unui imens probatoriu existent – același model conspiraționist promovat de foștii ofițeri ai Securității, înlocuind teoria complotului extern cu cea a complotului intern.

   Natura totalitară a statului român și rolul legal al Securității în a păstra intactă puterea politică comunistă riscă, astfel, să fie complet ignorate.

   Pare că, în ciuda represiunii dure dovedite în august 1977, împotriva minerilor din Valea Jiului și în noiembrie 1987, împotriva muncitorilor brașoveni, Securitatea ar fi realizat, brusc, în decembrie 1989, că este de partea poporului. O astfel de interpretare a fost posibilă din cauza limitării sistematice a investigațiilor. Cerem Parchetului Militar să investigheze toate cazurile de represiune împotriva participanților la Revoluție din intervalul 14-22 decembrie 1989. Până în prezent doar o mică parte din cei responsabili au fost trași la răspundere.

   Dupa cum rezulta din studiul "Cine
a tras in noi după 22?" care poate fi citit aici: http://revistadrepturileomului.ro/sumar_4_2018.html, din cercetarea arhivelor C.N.S.A.S. și a multor declarații
de martori s-a dovedit că există un bogat material istoric și suficiente probe
juridice (documente și mărturii), multe incluse chiar în dosarele de anchetă
aflate pe masa procurorilor, care dovedesc că pot fi identificate persoane responsabile direct de crimele de la Revoluție și că actuala abordare a Parchetului nu este cea potrivită pentru stabilirea adevărului despre Revoluția Română (în sprijinul acestor afirmații, anexăm prezentei petiții studiul extins „Cine a tras în noi după 22”, publicat în nr. 4 al N.R.D.O. din decembrie 2018, studiu care demonstrează că vinovații pot fi identificați cu ușurință după tipul de muniție folosită și probele prezentate, că ei fac parte din direcțiile și unitățile Securității – în principal U.S.L.A. și Direcția a V-a).

   Luând în considerare toate cele mai sus afirmate, solicităm Secției Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

 1.      Să facă toate demersurile oficiale și transparente pentru declasificarea și accesul nerestricționat la arhivele fostei Secții Militare și Juridice a Comitetului Central al P.C.R., aflată în acest moment în custodia M.Ap.N., respectiv la toate fondurile de arhivă preluate de unitățile M.Ap.N. în intervalul 22.12.1989 – 2000 de la fostele unități ale Departamentului Securității Statului, atât structurile centrale cât și toate structurile județene, folosindu-se de întreg probatoriul care poate rezulta din cercetarea acestor arhive,

 2.      Să realizeze în mod real o anchetă exhaustivă a tuturor cazurilor de crime împotriva umanității produse în contextul represiunii din decembrie 1989 și să aducă în fața instanței pe toți cei care se fac direct vinovați de crimele de la Revoluție, atât cele de dinainte de 22 decembrie care nu au fost anchetate sau a căror anchetă nu a fost concretizată într-un rechizitoriu remis instanțelor, cât și cele de după 22 decembrie,  

 3.      Să colaboreze cu C.N.S.A.S. în problematica stabilirii adevărului privind Revoluția Română, Consiliul fiind singurul deținător al documentelor principalei instituții represive a regimului comunist. C.N.S.A.S. este în același timp și furnizor de expertiză în acest domeniu,  

 4.      Să extindă cercetarea penală pentru a descoperi nu doar metodele și mijloacele diversiunii ci și pe executanții direcți ai acesteia, respectiv teroriștii, demarând, în același timp cercetări care să aibă ca scop identificarea lor concretă și demascarea implicării directe a Securității în crimele de la Revoluție.  

   În numele semnatarilor prezentei petiții vă solicităm, ca în termenul legal, să ne comunicați modul de soluționare a tuturor cererilor mai sus menționate și măsurile concrete dispuse în vederea ducerii acestora la îndeplinire, respectiv aducerii cât mai rapide de reparații acestei cauze.

                                                          ***  

   Având în vedere faptul că Revoluția Română este un moment istoric decisiv nu numai pentru țara noastră, ci pentru tot ceea ce a însemnat căderea blocului comunist din Europa Centrală și de Est, stabilirea unui adevăr juridic privind faptele de la acel moment va atrage după sine și va marca adevărul ei istoric. Într-un stat de drept adevărul juridic nu poate fi împotriva adevărului istoric.  

  Data: 31.01.2019                                                      

Fundatia Gheorghe Ursu

Andrei Ursu

Madalin Hodor

Mihai Demetriade

Fundația Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, Mădălin Hodor, Mihai Demetriade    Contactați autorul petiției