Petiție împotriva reducerii orelor de Educație plastică/Educație artistică în noul plan-cadru

  Stimate domnule Ministru al Educației!    

   Noi, ca profesori de educație plastică, educație artistică, educație vizuală, istoria artei, profesori specialiști din licee de artă și elevii sus-numitelor instituții/părinții elevilor din județul Harghita, vă adresăm această pețiție pentru a ne exprima îngrijorarea cu privire la modificările aduse proiectului noul plan-cadru, în special reducerea numerelor de ore de Educație plastică/Educație artistică.   

  Suntem deplin de acord cu principiului reducerii numărului de ore, că elevii sunt într-adevăr suprasolicitați. Dar credem că această ajustare ar trebui făcută într-un mod rezonabil, luând în considerare rezultatele reale și pozitive. Orele de Educație plastică/Educație artistică sunt importante, să se ia în considerare abilitățile intelectuale, emoționale, echilibrate și motorii fine ale copiilor/eleviilor de astăzi. Se pune  întrebarea, în ce măsură,  inteligența artificială va înlocui resursele umane în multe cazuri, următoarea generație de oameni va fi capabilă să gândească creative sau critic, să caute relații cauzale în ceea ce privește: diferența între culori, stiluri artistice, materiale și technici diferite? Poate că va fi capabil să distigă între kitsch și bunul gust, armonie și haos, dacă nu există nici o modalitate de a învăța și a dezvolta aceste abilități fundamentale?   

  Solicitarea noastră este să se ia o decizie bine fundamentată și bine gândită de modificare a numărului de ore de Educație plastice/Educație artistică la licee, începând din clasa a X-a. Este esențial prin urmare, ca reforma educațională să înțeleagă importanța educației artistice nu doar ca o disciplină obțională.  

1.Argumente

   Documentul „Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană”, publicat de Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizuală şi Cultură (EACEA P9 Eurydice), finalizată în septembrie 2009 se ocupă cu rolul şi importanţa educaţiei artistice şi conţine o serie de studii şi recomandări referitoare la acest aspect. Iată, câteva citate din document: „În martie 2009, Parlamentul European a introdus o rezoluţie pe Studii Artistice în Uniunea Europeană (Parlamentul European 2009). Recomandările cheie au inclus: educaţia artistică ar trebui să fie obligatorie la toate nivelele şcolii; predarea artelor ar trebui să folosească cele mai noi tehnologii de informare şi comunicare; predarea istoriei artei trebuie să implice întâlnirile cu artiştii şi vizitele la lăcaşurile de cultură. Pentru a progresa în ceea ce priveşte aceste aspecte, rezoluţia a chemat la o mai mare supraveghere şi la coordonarea educaţiei artistice la nivel european, incluzând monitorizarea impactului predării artelor asupra competenţelor elevilor în Uniunea Europeană.” „Taggart et al. (2004) a descoperit că aproape toate cele 21 ţări/state au avut scopuri similare pentru curriculum-ul artelor, în studiul lor internaţional. Acestea au inclus: dezvoltarea abilităţilor artistice, cunoaştere şi înţelegere, implicarea într-o varietate de forme de artă; înţelegere culturală crescută; împărtăşirea experienţelor artistice, devenind şi consumatori artistici şi contribuabili. Dar, în plus de aceasta, în cele mai multe dintre ţări se aşteaptă rezultate artistice personale şi sociale/culturale – de la educaţia artistică (cum ar fi încrederea şi stima de sine, exprimarea individuală, munca în echipă, înţelegerea interculturală şi participarea culturală). În special- printre scopurile educaţiei artistice- este prezentă o nouă centrare pe creativitate (adesea în relaţie cu importanţa sa în inovaţie) şi pe educaţia culturală (în relaţie atât cu identitatea individuală, cât şi cu promovarea înţelegerii interculturale). Aceasta ridică întrebări legate de abilitatea curriculum-ului artistic de a împlini scopuri atât de diverse şi pe o gamă largă.”   Preferinţa pentru literalitate a educaţiei şcolare mai devreme a fost echilibrată de cultură, respectiv şcoala şi cultura s-au completat reciproc. Şcoala secolului al XXI-lea însă se încăpăţânează să se bazeze în continuare pe transmiterea de informaţii şi pe controlul acesteia. Acest lucru pare tot mai greu de realizat, căci cultura digitală ignoră în mare măsură memoria, lectura, calculul şi dezvoltă preponderent emisfera cerebrală dreaptă. Or, în aceste circumstanţe, a se baza pe dominanţa emisferei cerebrale stângi este lipsit de sens, şi precum se vede tot mai des, nu aduce niciun rezultat, ba creşte numărul copiilor cu deficienţe de învăţare. După părerea anumitor cercetători soluţia se găseşte în armonizarea specificităţilor celor două emisfere cerebrale, în construirea unui element de legătură între ele, adică: “Soluţia constă deci într-o punte de legătură, în ’sentio ergo cogito’, eficienţa a corpus callosum (corpul de scoarţă) care leagă cele două emisfere. Această punte intră în componenţa creierului uman şi se poate consolida prin activităţi care necesită în acelaşi timp cele două modalităţi de prelucrare. Asemenea activităţi sunt mişcarea, artele, jocurile de strategie şi situaţiile sociale care constituiau încă din vremurile vechi bazele marilor şcoli. („Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană”, publicat de Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA P9 Eurydice) (Balogh Jenő, A vizuális ítélet lélektani, pedagógiai, módszertani megközelítésben. (Conceptul vizual din punct de vedere psihologic, pedagogic, metodic) Budapesta.,1990, pag. 58. trad.n.)  

2. Importanța educației plastice

   Toate ţările europene care au planuri de învăţământ ale educaţiei artistice şi culturale au stabilit scopurile/rezultatele învăţării pentru a fi realizate, cum ar fi: deprinderi, cunoştinţe şi înţelegere artistică, apreciere critică (judecată estetică), moştenire culturală (identitate naţională), exprimare /identitate/ dezvoltare individuală, diversitate culturală (identitate europeană/ conştientizare mondială), creativitate (imaginaţie, rezolvare de probleme, asumarea riscului), deprinderi sociale /lucru în grup/ socializare/ lucru cooperativ, abilităţi de comunicare, încântare /plăcere /satisfacţie / bucurie, varietate şi diversitate a artelor; implicarea într-o varietate de forme de artă/ media, interpretare /prezentare (împărtăşirea propriei opere artistice a elevilor), conştientizarea ambientală/ conservare/ sustenabilitate/ ecologie, încredere /stimă de sine, artă şi învăţare/ interes permanent, identificarea potenţialului artistic (aptitudine/talent). Omul care se pricepe la arte/este priceput într-ale artelor, este mai sensibil, mai deschis, mai echilibrat, mai puternic, are o gândire mai complexă, se orientează cu mai multă siguranță în lume, este capabil să aleagă eficient şi să filtreze informaţiile, apreciindu-le. Persoana care a beneficiat de educaţie artistică, devine mai creativă, mai abilă, va avea gusturi mai rafinate, simţ tehnic mai dezvoltat, cu alte cuvinte, va ajunge în posesia unor valori care o ajută în activităţile zilnice, în modul său de viaţă, în optimizarea nivelului de trai, adică o sprijină în a duce o viaţă mai echilibrată, mai armonioasă, mai senină.

  3. Absența artei și consecințele sale

   Odată cu slăbirea bazei de percepţie, mai ales a celei vizuale, receptarea şi prelucrarea cantităţii de informaţie pare posibilă abia în momentul în care omul renunţă la controlul perceptiv. Ca urmare a acestei renunţări, poate apărea o asemenea agresivitate care să devină apoi mediu prielnic pentru o manipulare nemaivazută a omului. Acest fenomen este înfiorător în rândurile generaţiei tinere: sensibilitate scăzută, sensibilitate estompată, sărăcia sentimentelor, toate întrunesc problemele esenţiale ale pedagogiei de astăzi. Trăim în epoca comunicării vizuale. Arta, deși parte componentă a ei, nu se poate identifica în totalitate cu ea. Comunicarea în masă transmite modele vizuale, însă nu aspiră să dezvolte cultura vizuală, nu are drept scop alimentarea minții și a sufletului, ci determină la cumpărarea acelor produse la care face reclamă, iar cultura asociată acestor manifestări este tot mai superficială. Astfel, se ajunge la concluzia că o consecință absolut firească este faptul că, cultura noastră vizuală devine tot mai precară, iar estomparea ei se datorează comunicării bazate pe imagine. Dacă avem în vedere și modul în care imaginea văzută (televizor,  computer, cărți ilustrate) influențează mecanismele de gândire ale copiilor, sentimentele lor (vezi studiul Bethelheim: (Încântat de poveşti), putem constata că nu putem rămâne indiferenți față de problemele educației vizuale. În era digitală începe să se consolideze prelucrarea vizuală, abordarea intuitivă, în ansamblu. Direcţia schimbării este opusă practic celei de la apariţia scrisului alfabetic. Gândirea orientată către detalii, analitică pierde teren. Dominanţa puternică a emisferei cerebrale stângi care a crescut odată cu vorbirea, apoi cu scrisul, pare să se reducă. „Băştinaşii digitali” au parte de o dominanţă mai egalată. Dominanţa de mai înainte a emisferei cerebrale pare să se reducă. Acest fapt este dovedit de rezultatele tot mai slabe pe care le arată testele de serialitate.

  4. Nevoia de suport pentru Educație plastică/Educație artistică în contextul reformei educaționale:

   Schimbarea programei școlare de educație plastică/educație artistică pentru a se adapta copii din ziua de azi. Utilizarea technologiei- includerea în programa școlară învățării programelor grafice, de exemplu Photoshop, Corel, Adobe Ilustrator etc. Organizarea unei Olimpiade Naționale de Educație plastică/Educație artistică. Dreptul de a preda educație plastică și în învățământul primar. În mod similar profesorilor de sport, religie, limba engleză predate în învățământul primar. Acest lucru este foarte important, deoarece proiectul noul plan-cadru ar elimina o oră de Educație plastică care se compune din : (0,5) Educație plastică respectiv (0,5) ore metodica predării de Educație plastică cu profil pedagogic la clasele a XI-XII.

5. Concluzie

   Vă rugăm să reanalizați decizia.  Sperăm ca Educația plastică/Educația artistică va face parte din sistemul de învățământ românesc în clasele liceale și nu ca materie obțională. Vă mulțumim pentru atenție și așteptăm cu nerăbdare răspunsul Dumneavoastră favorabil.  

Cu considerație!

15. februarie. 2025.

Lakatos Gabriella, Tőkés Réka, Tank Erzsébet    Contactați autorul petiției