Stimate Judex!

Azi, sau mâine, sau când ai timp, gândeștete măcar 5 minute, închipuind, cum ai trăi, ce ai face, fiind în locul nostru (studenți maghiari).

Pentru cei care scriu că NOI nu știm să legăm doua fraze în română!!! Eu cum dracu scriu? :) Mă înțelegeți? Credeți, că alți studenți actuali maghiari nu comentează? Hai lăsați prostia!

De ce nu întrebați pe un student, ce vrea, și de ce vrea să învață totul în maghiară?

#1066: T -

Stimate d-le T (Tibor?),

Am să las "prostia" (probabil că nu sesizaţi nuanţa insultătoare a acestui cuvînt în româneşte şi vă iert) la o parte şi am să vă răspund civilizat, nu cum o fac alţii pe forum.

Nu 5 min mi-am aplecat gîndul asupra dificultăţilor învăţării de către un student a unei materii într-o limbă străină, ci mai mult, fiindcă aveam de mult în minte o situaţie oarecum similară a conaţionalilor mei de peste hotare, care aveau chipurile nu numai autonomie teritorială, dar şi "republică", cu Guvern, Parlament, Preşedinte şi LIMBĂ NAŢIONALĂ PROPRIE, denumită nu română, ci altfel şi totuşi, în afară de şcolile primare, liceele, şi cîteva facultăţi legate strict de limba lor, nici una din celelalte facultăţi nu utiliza limba naţională în predarea obiectelor de studiu. Aproape că nici în magazinele comerciale nu li se permitea să-şi folosească limba pe care o învăţase de la mama lor.

Din curiozitate, am fost într-un an în capitala acelei "republici", am fost într-un parc şi am intrat în discuţie cu studenţii. I-am întrebat în ce limbă primesc explicaţiile la cursuri. Mi-au explicat senin că în limba rusă. Şi nu vă este greu? i-am întrebat eu. Toţi mi-au răspuns că nu şi că sunt bucuroşi şi că din contra, îşi lărgesc orizontul cunoaşterii şi exersează mai bine utilizarea limbii străine ce le va permite o adaptabilitate mai bună în viaţă.

Nici vorbă că ei şi-ar fi uitat limba. Ne înţelegeam perfect, deşi un uşor accent rusesc le trăda îndepărtarea de ţara mamă.

O altă experienţă am avut-o cu străinii veniţi la studii în România, atunci cînd eram student. Erau studenţi care niciodată nu vorbise în viaţa lor un cuvînt românesc sau chiar european. Erau veniţi din Coreea de Nord, Vietnam, ţările arabe, Albania şi alte ţări apropiate (Bulgaria, Polonia, Grecia). Celor veniţi din ţările apropiate le era necesar un timp mai scurt de a adaptare iar celor veniţi din ţările asiatice le era necesar un an.

După începerea anului universitar, toţi, dar absolut toţi erau perfect adaptaţi primirii informaţiilor necesare pregătirii lor în limba română. Nici unul nu s-a plîns de dificultatea de limbă. Noi eram binevoitori şi le explicam ce încă nu înţelegeau, totul decurgea perfect şi rezultatele la învăţătură nu se deosebeau de ale noastre.

Dacă limba ar fi un impediment, atunci aproape nimeni din păturile privilegiate nu şi-ar trimite odraslele la studii în străinătate, la Oxford, Cambridge, Pasadena, Paris, Berlin, Viena ş.a.m.d. Ori, toţi privilegiaţii se întrec în a-şi trimite "beizadelele" la studii în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pe nici unul nu l-am auzit că ar fi întîmpinat dificultăţi de limbă. Ia vedeţi, nu şi parlamentarii voştri fac la fel?

Ori voi dragi compatrioţi sunteţi privilegiaţi faţă de toţi ceilalţi pe care i-am pomenit. Vouă vi s-au pus la dispoziţie 12 ani de studiere în limba română pînă la terminarea liceului (colegiului, cum se spune azi) şi nu aveţi a vă plînge cu nimic de dificultăţi de înţelegere. Problema e de altă natură şi voi, ca şi noi, ştim prea bine motivul adevărat. Aici e vorba de discriminare Pozitivă. Toţi aţi profitat de bunătatea noastră din ultimii 22 de ani şi iată că aceasta se răzbună pe noi românii acum. Dacă îi întinzi cuiva un deget, el îţi ia mîna toată.

Îmi pare rău s-o spun, dar asta e situaţia. Argumentele aduse de voi trebuie analizate fără patimă iar rezolvarea problemelor să fie făcută numai pe bază de argumente. Cheltuieli suplimentare care nu-şi găsesc justificare, sun păgubitoare pentru ţară. Citeşte te rog şi postările mele de la numerele: 938, 951, 1o12, 1018,  1029, 1036, 1064,1158, 1160, 1169, 1171, pentru că sunt lămuritoare şi scrise cu sinceritate, fără să insult pe nimeni, chiar dacă observaţiile mele relevă momente dure din istoria noastră.