„Generalul” Constantin Roibu, fostul manager al Oltchim planuieste revenirea in fruntea combinatului valcean. Desi au trecut patru ani de cand a fost obligat sa demisioneze, el inca mai organizeaza sedinte private cu actuali sau foşti angajaţi din combinat care i-au ramas loiali dupa ce a devalizat societatea si a lasat-o cu o datorie de peste 700 milioane de euro. Desigur, fostul manager sustine ca urmareste redresarea societatii care l-a imbogatit si intentioneaza sa revina la conducerea ei doar pentru ca ar fi singurul care o poate redresa. În paralel, administratorii judiciari ai combinatului, Rominsolv SPRL si BDO Business Restructuring SRL, anunta ca, dupa 10 ani de pierderi, societatea a trecut in sfarsit pe profit. „Oltchim SA a inregistrat in trimestrul I 2016, pe total activitate, un profit brut de 1,3 milioane euro si un indicator EBITDA pozitiv de 4,3 milioane euro, respectiv de 11,4% din cifra de afaceri care a fost in cuantum de 37,8 milioane euro. Ultimul an in care societatea a inregistrat profit total din activitatea curenta a fost 2006”, se anunta intr-un comunicat de presa postat pe site-ul societatii. Ex-managerul Constantin Roibu, praduitorul Oltchim are insa tupeul imaginarii unui nou plan de salvare a societatii, un plan in care prietenii lui din Federatia Rusa ocupa locul central. Acesta este si motivul pentru care, la sfarsitul anului trecut el a apelat, din nou, la ei vizitandu-i la Moscova. Conform unei surse din imediata sa apropiere, Roibu ar fi stabilit in capitala Federatiei Ruse ce trebuie facut pentru a prelua din nou controlul combinatului valcean. Intermediarul sau in relatia cu asa-zisii investitori rusi interesati in preluarea combinatului este vechiul lui prieten Alexander Dokychuk, un personaj extrem de dubios care sustine, cand vine in Romania, ca este fie reprezentantul TISE (Technologies, Investments, Services, Energy), fie al Business Center for Economic Development of CIS, fie al GAZPROM sau al altor firme rusesti cu renume. Este acelasi personaj implicat si in escrocheria din 2012 a „privatizarii” Oltchim, derulata prin Dan Diaconescu, rusul fiind vizitat atunci personal la Madrid (in calitatea lui de reprezentant al TISE), de santajistul de la OTV.
În urma cu doi ani, Roibu l-ar fi convins pe Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania, sa promoveze proiectul prin care vizeaza preluarea sub control a Oltchim. Vehiculul economic imaginat de cei doi a fost societatea SIF Transilvania Project Management Company SRL Brasov prin care s-a intentionat atat preluarea combinatului Oltchim, cat si a Rafinariei Arpechim Pitesti, a SC Conpet SA si a resurselor de sare ale SALROM de care este dependenta Oltchim. Obiectivul n-a fost insa atins pana acum deoarece amicul Alexander Dokychuk, cel care s-a angajat sa faciliteze obtinerea finantarii proiectului cu cele cateva sute de milioane de euro necesare, a amanat finalizarea intelegerii invocand tot soiul de pretexte. Nu numai Fercala a fost luat in calcul de fostul manager, in actiunea sa de revenire la carma Oltchim. El s-a intalnit si cu alte persoane interesate precum Stefan Vuza si Virgil Bancila (patronul, respectiv presedintele Consiliului de administratie de la de la Chimcomplex Borzesti), afaceristul Sever Muresan (reprezentantul Swiss Investment Found for Emerging Markets) sau Florin Dezideriu Rozescu, cel care sustine ca reprezinta atat interesele companiei rusesti Oil Gas Trade (OGT), cat si ale ROSATOM. Singurii cu care fostul manager n-a reusit sa discute sunt chinezii de la consortiul Junlun-Baota. Scopul discutiilor a fost acelasi: impunerea planului de salvare conceput de el si aplicat, desigur, tot de el ca director general. Desi vina pentru dezastrul de la Oltchim este impartita cu echipele guvernamentale care au dus o politica falimentara in ultimul deceniu, vina manangerului Roibu este deja cuantificata si consemnata in documente. Conform raportului de Insolventa al Oltchim, realizat in martie 2013 de administratorii judiciari, vina si responsabilitatea pierderilor uriase inregistrate de combinatul valcean sunt ale fostei conduceri a Oltchim in frunte cu Constantin Roibu. Este si motivul pentru care in urma cu doi ani, pe 1 mai 2014, a fost depusa la Tribunalul Valcea o actiune în răspundere asupra fostului preşedinte – director al combinatului, Constantin Roibu, şi a directorilor sai de la Economic (Vasile Mandica), Comercial (Veronica Preoteasa si Nicolae Olaru) şi de la Divizia Petrochimică Piteşti (Daniel Mihăescu). Ei arau acuzati atunci de „folosirea bunurilor societăţii în interes propriu sau în interesul altei persoane[…] dispunerea, în interes personal, a continuării activităţii care duce la încetarea de plăţi, folosirea mijloacelor ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi” etc.
În Raportul de Insolventa amintit, au fost identificate trei cauze principale care au creat dezechilibrele financiare uriase si au trimis societatea in insolventa: „masuri manageriale inadecvate si remunerarea non-performantei”, „tranzactii comerciale controlate direct sau indirect de managementul societatii” (fami(g)lia Roibu si prietenii ei) si “investitii ineficiente care au decapitalizat substantial societatea”. Concret, doar in perioada supusa analizei (2009-2012) managerii Oltchim au incheiat contracte dezavantajoase pentru combinat si au vandut in pierdere, sub costul de productie, catre mai multe firme, multe dintre ele fiind controlate direct sau indirect de “managementul societatii”, inclusiv catre firme localizate in paradisuri fiscale. S-au pierdut astfel, doar in 3 ani, aproximativ 105 milioane euro. A fost prezentata chiar si o lista cu firmele de familie ale lui Roibu si prietenilor lui, folosite pentru capusarea la greu a Oltchim, tranzactiile derulate cu aceste firme, atat pentru achizitii cat si pentru vanzari, ridicandu-se la peste 71 milioane de euro doar in trei ani de zile. Este vorba, printre altele, despre societatile Chempro Chemicals (actionari: Roibu Alexandru Calin, Enache Nicolae, Chempro SRL), Protectchim (actionari Enache Nicolae, Horincar Dorel Vasile, Petre Ion Oltchim SA si administrator Roibu Constantin), Comchim Chemical (Neagoie Bogdan Constantin, Neagoie Gheorghita), Designro (46 asociati inclusive Olaru Nicolae Radu – director Comercial Oltchim, iar administrator Constantin Roibu, Nicolae Olaru s.a.), Oltgrup PVC (adetinut de offshorul cipriot Moonteck Ltd si administrat de Roibu Gheorghe, Cristiana Eugenia Pariza, Alin Smeu s.a.), Euro Urethane (detinut de Oltchim SA si PCC SE si administrat de Constantin Roibu si Wojciech Zaremba), SistemPlast (administrata de Roibu Constantin si altii). De asemenea, au fost folosite atat pentru aprovizionare cu materii prime (furnizori), cat si pentru desfacere (client) un alt grup de firme: Calvi Trade Limited, Chemimpex Ltd, Polchem Societe Anonime, Kronos Worldwide Limited, Bulrom Gas Romania SRL, Chempro Chemical SRL Valcea (administrator Roibu Alexandru Calin s.a.), Oltgrup PVC SRL (administratori Roibu Gheorghe s.a.), Protectchim SRL (admin Roibu Constantin s.a) etc etc. Referitor la aceste relatii preferentiale manageriate de echipa lui Constantin Roibu exista suspiciuni privind substratul unei relatii privilegiate a fostului manager general cu firma BETAPOL din Italia, cea care detinea exclusivitatea desfacerii produselor Oltchim pe piata italiana si le comercializa sub o marca proprie (Betol). Suspiciunile vin de la o afirmatie pe care a facut-o un reprezentant al firmei italiene, conform careia “periodic au fost transferate sume importante de bani catre persoanele din conducerea combinatului (deci nu catre societate!) pentru a mentine colaborarea”. De asemenea, anumite relatii comerciale privilegiate au continuat dupa demisia lui Roibu si sunt si azi in vigoare. Spre exemplu relatia cu SC Bulrom Gas Impex SRLBucuresti, firma de care, prin contractele semnate anterior de Constantin Roibu a ajuns sa depinda aprovizionarea cu propilena a Oltchim. De altfel, conform unei surse din combinat, in baza contractelor de ipoteca incheiate de directorul general – pe atunci – Constantin Roibu, Bulrom Gas a devenit proprietarul unor importante active ale Oltchim, cum ar fi instalatia de producere si ardere a varului precum si cateva zeci de vagoane cisterna, in timp ce combinatul a ajuns in situatia sa cumpere var. Aceeasi sursa sustine ca fostul manager ar fi chiar cel care ar fi convins firma din Bucuresti sa demareze actiuni in instanta pentru recuperarea debitelor prin executarea garantiilor imobiliare, probabil in scopul de a crea dificultati noii echipe manageriale.
Tot legat de acest aspect, trebuie amintit si ca fostul manager a constituit ipoteci in favoarea altor firme apropiate precum Calvi Trade Limited din Cipru sau POLCHEM din Liechtenstein, pe aproape toate activele combinatului, astfel că OLTCHIM, ale carui capitaluri proprii au fost negative multa vreme, a ajuns sa fie considerată o societate nebancabilă. Prospera firmă vâlceană Protectchim, mentionata deja mai sus si condusă efectiv de ceva timp de Constantin Roibu a câştigat licitaţii în lanţ pentru execuţia unor lucrări, bine evaluate, cu finanţare europeană, al cărui beneficiar a fost si este Consiliul Judeţean Vâlcea. În acea perioadă preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea era un fost subordonat (dr. inginer în ştiinţe agricole) al domnului ROIBU. O alta sursa din interiorul combinatului sustine ca “pentru a finanta activitatea Oltchim, aflat într-o situaţie financiară critică, actuala conducere a intenţionat să vândă unul dintre active, secţia RAMPLAST, numai ca vanzarea nu s-a mai realizat din cauza opoziţiei unor creditori, fiind identificată şi pusă în practică soluţia închirierii RAMPLAST către o firmă din Galaţi, Dynamic Selling Grup (aceeaşi care dorea să cumpere secţia respectivă)”. Interesant este ca Eli Catrina, mama celui de-al doilea fiu al lui Constantin Roibu, a fost asociată la firma din Galaţi până în luna februarie 2013, iar după câteva luni a luat fiinţă o altă firmă, tot în Galaţi, la care Eli este asociată cu ceilalţi acţionari de la firma Dynamic, ceea ce demonstreaza ca Roibu inca mai trage foloase din relatia cu Oltchim. Desigur, acest lucru este cauzat si de faptul ca parte din echipa manageriala a lui Constantin Roibu a ramas pe functii de conducere in cadrul combinatului, printre ei fiind Victor Avram (director general adjunct), Alin Smeu (director economic), Mihai Talpasanu (director de productie), Florinela Gheorghita, sotia unui magistrat valcean este sef Oficiu Juridic si Dan Moldovan (sef serviciu vanzari). Pe de alta parte, sustinerea de care se bucura din partea unor actuali angajati ai combinatului este cauzata si de faptul, consemnat deja in Raportul de insolventa din 2013, ca fostul manager a marit nejustificat salariile angajatilor cu aproximativ 40% in conditiile in care societatea inregistra pierderi nete anuale de peste 200 milioane RON. Exista chiar suspiciuni conform carora bani folositi din asa-zise surse externe pentru finantarea combinatului ar fi chiar ai lui Roibu sau ai unor „amici” de-ai lui. Este cazul finantarilor obtinute de la MFC Commodities GMBH din Austria si Tricon Energy Ltd Houston din SUA. Scopul acestor presupuse false finantari externe ar fi indatorarea combinatului catre cele doua societati pana la un nivel care sa-i poata permita lui Roibu ca, in situatia falimentului sau a blocajului financiar al Oltchim, sa cumpere pachetul majoritar de actiuni in conditiile in care, conform estimarilor unor apropiati ai sai, el ar controla deja un sfert din datoriile combinatului.
Cu toate acestea, Roibu doreste sa revina la conducerea Oltchim. Organizeaza sedinte clandestine cu cei alaturi de care a devalizat societatea, sedinte in care ameninta voalat ca in cazul care ar fi tras, cumva, la raspundere, pe multi ii va trage dupa el: „dacă dai în ROIBU e ca şi cum ai da cu „rahat” într-un ventilator”, spune „generalul” de la Oltchim. Actiunile din instanta impotriva lui Roibu au ramas fara ecou, iar fostul manager n-a fost inca deranjat de autoritati. Institutiile statului pagubit de „generalul” Roibu nu se grabesc sa recupereze sutele de milioane de euro disparute in gaura neagra numita Oltchim. La inceputul anului, avocatul Gheorghe Piperea, unul dintre administratorii judiciari ai Oltchim, anunta ca a cerut echipei manageriale conduse de Roibu despagubiri de 500 milioane de euro pentru jaful de la Oltchim, ca a facut demersuri inclusiv la DNA si DIICOT, dar ca pana acum nu s-a miscat nimic, nici macar in sensul recuperarii imensului prejudiciu adus de combinatului de echipa lui Roibu. „Va veni un moment cand această pierdere va putea fi recuperata de la fosta conducere. Din punct de vedere al responsabilitatii penale, din 2013 am facut mai multe demersuri, dintre care o documentatie la DNA si alte două plângeri penale, una la Parchetul de la Râmnicu Vâlcea şi una la DIICOT, toate ţinand de bancruta frauduloasa. Pana acum nici macar nu am fost chemati o singura data la audieri”, a declarat Gheorghe Piperea in ianuarie 2016. Rămâne de văzut dacă prăduitorul roib din Vâlcea va intra şi el, cu folos, în malaxorul justiţiei.
