http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15563514-oltchim-cazanul-sub-presiune-capac-bnr-ministerul-finantelor.htm

http://www.contributors.ro/economie/oltchim-cazanul-sub-presiune-cu-capac-bnr-ministerul-finantelor/

“Pacat de combinatu’ asta, a furat fiecare ca-n codru (…) Daca Ponta si Antonescu mai merg o juma’ de an asa cred ca dispar de tot… Statul trebuie sa dea oamenilor de munca…” - aceasta au fost cele trei fraze cheie ale unei emisiuni inspirate ale Realitatea TV( joi, 5 Septembrie). A mai fost si o intrerupere de pomina a transmisiunii in direct dupa care – in loc de “dictatorul a fugit”- am vazut o reclama la o firma de telefonie. Oltchim intra in agonia finala si se va sparge curand buba politica de acolo. Oras in faliment, Valcea pe butuci, salarii neplatite, deci rate la banca neplatite, ciori, fiare contorsionate si – Doamne pazeste – un peisaj selenar in viitor. Industria siderurgica s-a dus pe pustii, industria de ingrasaminte chimice se duce si ea, vine la rand Oltchimul.

Episodul 1: Pic si Poc (Remus Vulpescu si Dan Diaconescu) la privatizarea Oltchim

Am povestit lucrurile in detaliu aici si ele sunt de notorietate. Pentru a relua pe scurt, pentru ca acordul cu FMI-ul obliga la o privatizare si Guvernul nu si-o dorea sau nu a fost in stare sa o faca, a izbucnit un circ national. Intr-o noua interpretare a telenovelei Elodia intr-o formula modificata, domnul Remus Vulpescu nu a dansat pe masa dar a acceptat plicul de privatizare de la Dan Diaconescu cu zece minute dupa termenul limita si a inceput, in fata camerelor de luat vederi, un dialog penibil pentru un demnitar al statului roman care a nascut apoi, hai sa fiu politicos – o dezbatere furtunoasa. Rezultatul a fost dezastruos si pentru domnul Vulpescu – zburat rapid-rapid, de rusine, de la carma Oficiului de Privatizare si dosit pe la Hidroelectrica. A fost dezastruos si pentru Romania – care s-a pomenit cu un nou partid populist in Parlament, cu un scor fabulos, cocotat acolo taman pe dezastrul etapa 1 cu privatizarea Oltchim.

Dupa opinia dumneavoastra, ce s-ar putea face cu un individ care primeste un sut bine plasat dupa ce face harcea-parcea cea mai importanta privatizare pe care o are in ograda si aduce la paroxism o tara intreaga? L-ati trimite intr-o fabrica de cuie? Hinghier? Gresit, domnul in cauza este nici mai mult nici mai putin decat director de cabinet al Ministrului Finantelor, Daniel Chitoiu. Indispensabil. De neinlocuit. Inegalabil. Expert certificat in insolventa. Se ocupa in aceste zile, probabil, de modificarile lunare ale Codul Fiscal, de Proiectul de Lege al Rosiei Montane, de proiectul de reorganizare a Fiscului, toate chestiuni prioritare pentru ministrul pentru care este prim sfatuitor. Se ocupa candva de situatia Oltchimului – care a ajuns intre timp in reorganizare si se alege praful de el, e oale si ulcele– acum se ocupa de finantele Romaniei, buget, taxe, impozite, etc. Sa traiasca!

Episodul 2: Dupa Pic si Poc, ne trebuie si un expert-administrator, domnul Bogdan Stanescu- RAFO

Un pic de istorie- in Evenimentul Zilei din 2005, dl Stanescu apare ca audiat la Parchet in Afacerea Rafo – adus cu arcanul numit mandat de aducere (vezi aici ) Citatul exact:

“Audierile in cazul RAFO au continuat ieri la sediul Parchetului, unde s-a prezentat Gheorghe Musliu. Alaturi de el au fost mai convocati de anchetatori Bogdan Stanescu si Anca Negut, membri ai comisiei de vinzare a activelor RAFO. Anca Negut s-a prezentat la Parchet, fiind audiata pina in cursul serii. In schimb, Bogdan Stanescu nu a dat curs somatiei, astfel incit pe numele sau a fost emis un mandat de aducere pentru data de 18 ianuarie.”

Scandalul Rafo este binecunoscut, insa din echipa furibunda de 200 de procurori napustiti de PNA asupra cazului s-a ales praful. Unul dintre iscusitii aparatori, de pilda, ai omului de afaceri Ovidiu Tender in 2006 – Tender fiind amestecat pana in gat in problema RAFO – se numea Victor Viorel Ponta. (vezi aici)


In 2010, il regasim de data pe dl Stanescu intr-o sursa Romania Libera (vezi aici) ca unul dintre cei 87 de directori intrati in concediu subit de boala atunci cand institutia micsora salariile. Citat din articolul respectiv:

“In prima luna de concediu medical s-a cheltuit intreaga suma de 177.000 RON destinata indemnizatiilor pe intregul an 2010, sustine Aurelian Popa, presedintele AVAS. “Am ramas fara bani si ni s-a blocat si bugetul de asigurari sociale. Pe deasupra, avem probleme, pentru ca 12 directori ai agentiei au intrat in concediu medical”, spune presedintele institutiei. El a dat ca exemplu Directia juridica, unde trei din cei patru directori au intrat in concediu medical dupa data de 15 februarie. “Nu am putut sa-mi desfasor sedintele de colegiu director in care se fac studiile de legalitate”, mai spune presedintele AVAS. Romania libera a stat de vorba cu cativa dintre directorii care au plecat in concediu medical. Bogdan Stanescu, directorul general al Directiei juridice, ne-a spus ca nu s-a imbolnavit pentru a-si conserva salariul brut de 220 milioane lei.

“Istoricul meu medical justifica concediul medical”, ne-a declarat Stanescu. El a contestat in instanta micsorarea salariului brut de la 220 milioane la circa 50 milioane lei. “ . Dupa truda cu AVAS, in mai-iunie 2010 dl Stanescu isi gaseste loc de munca la Societatea “Gorghiu, Pop si Asociatii”. Gorghiu vine de la Alina Gorghiu – PNL. Argeseanca. Focoasa.

Dupa opinia dvs, unde ar putea ajunge un jurist murat de cultura institutionala a FPS/AVAS-ului, cu niscaiva legaturi cu dosarul RAFO si, dupa propria declaratie pentru Romania Libera, cu un istoric medical? Spre deosebire de atatia romani fara noroc in viata care nu au un loc de munca si in mod cert spre deosebire de cei peste 800 de disponibilizati de la Oltchim, in anul de gratie 2013 dl Stanescu este numit chiar administrator special al combinatului Oltchim. (confirmarea povestii si detalii suplimentare aici )

Dar stati,nu e tot. Domnul Stanescu are simultan doua slujbe, cu tot cu istoricul medical al domniei sale pomenit mai sus, pentru ca il regasim inca din 2010 si in continuare pana acum angajat nu doar la Oltchim, ci si de Mugur Isarescu in corpul consilierilor cu rangul cel mai inalt din Banca Nationala. In cercul unor apropiati, Bogdan Olteanu viceguvernator BNR spune ca “nu are nicio treaba” cu cel care ii este nominal consilier, sugerand chiar ca i-ar fi fost “bagat pe gat”. Si totusi, cumva, prin cai doar de el stiute, domnul Stanescu si-a schimbat cu folos ocupatia – de la privatizari “de succes” si cu litigii AVAS, gen Rafo sau administrarea unor companii gen Fortus la elaborarea legislatiei bancare in paralel cu gestionarea Oltchim. Sa i se traga oare norocul de la stagiul scurt la Gorghiu, Pop si Asociatii? Sau, oare, are legatura cu avertismentul direct pe care l-am primit prin 2006 de la un functionar harsit cu razboaiele interne “Domnu’ Orasanu, aveti grija nu va luati de asta ca are multe stele”. Nu am inteles aluzia – vad cel mult o stea, o stea in frunte.

O fi studiat cineva prin Ministerul Economiei sau prin Banca Nationala definitia conflictului de interese? De pilda, interesul companiei Oltchim – si pe cale de consecinta al administratorului special – ar trebui sa fie pentru credite lesnicioase, amanate, re-esalonate si pentru un tratament bland din partea bancilor. Interesul Bancii Nationale, pe de alta parte, este pentru stabilitatea sistemului si pentru credite acordate cu norme de prudentialitate ridicata, lucru care inseamna curatarea din bilantul bancilor a creditelor cu probleme gen Oltchim sau Hidroelectrica. Domnul Stanescu, avand aceste doua joburi ce face atunci cand, de pilda, cum se intampla acum, CEC-ul nu mai extinde linia de finantare catre Oltchim? Suna la CEC cu legitimatia de Oltchim si ii roaga sa mai faca o pasuire, o amanare? Sau suna cu legitimatia de la BNR in care explica normele de prudentialitate si cum ar trebui ca bancile sa fie vigilente si necrutatoare cu rau platnici de genul combinatului care se prabuseste? Se cearta cu el insusi? Sustine cand una, cand cealalta? Cred ca acest caz seamana intrucatva cu celebrul caz al doamnei Puwak, pentru unii fost ministru al Integrarii Europene cu sot condamnat pentru deturnare de fonduri Europe, pentru altii util consilier pe probleme bancare. (Detalii aici)

Episodul 3 – Cruce pe sicriul unui cadavru sfasaiat de jivine

Atunci cand vajnicii guvernanti urlau cat ii tineau bojocii ca vor relansa Oltchim, ca au o gandire, ca au o strategie, ca se gandesc la integrarea pirolizei de la Arpechim, ca totul se va rezolva, eram un glas singur care spuneam ca, cel mai probabil, firma se indreapta spre faliment. Spuneam inca din Sept. 2012 urmatoarele lucruri:

“Care ar fi singura solutie acum, daca poate fi facuta foarte rapid? Am cautat destul de mult si am o singura varianta posibila Executarea silita a activelor combinatului si scoaterea lor in bloc, la licitatie, fara datorii. Daca se retrage procedura de administrare speciala, se poate face acest lucru foarte rapid, discutandu-se in acelasi timp cu creditorii bancari. Exista o legislatie speciala in care creantele AVAS si ale Fiscului se pot uni si se poate face o executare pentru intreaga suma, statul folosindu-se de creanta pe care o are. Daca se intarzie, dupa acceptarea unei eventuale cereri de intrarea in insolventa, va fi prea tarziu si nu se va mai putea face nimic – Oltchimul va intra pe mana lichidatorilor. Nu ne va incalzi cu ceva ca dl Ponta va cere cu voce tare urmarirea penala a lui Dan Diaconescu pentru farsa participarii la licitatie. Nu mai este timp nici macar pentru executarea silita limitata, a fabricilor adiacente gen Raureni, Suinprod sau ceilalti pui ai Oltchimului care graviteaza si ei pe langa fosta companie.”

Mai spuneam in Septembrie anul trecut si ca “Cat despre Oltchim compania – adio Arpechim, bun venit administrare speciala si, probabil, drumul ocolit spre cimitirul care in lumea corporatista se numeste Legea 85.” Azi, asistam la agonia finala a companiei si, in curand, ma tem, la implinirea acestei funeste profetii. Datorii de 790 de milioane de euro adunate dintr-o activitate capusata (de exemplu exporturile Oltchim nu se faceau direct de companie, ci printr-o companie speciala de comert), oameni disperati, un oras Valcea in care un prieten de familie medic imi spune ca oamenii, lipsiti de posibilitati material, dau din ce in ce mai rar pe la el, amanand chiar lucruri care le vor periclita sanatate mai tarziu. Probleme de somaj, administratie publica, credite, problema sociala, problema politica, probleme si probleme care se vor sparge in capul judecatorului sindic si al altor domni nepretuiti.

Oltchimul a ajuns un hoit sfasaiat ani de-a randul de jivine agresive. Ca intotdeauna in urma unui scandal rasunator se va lasa cu un dosar penal gros de tot, ramane de vazut daca, spre deosebire de RAFO, de pilda, chiar vor ajunge niste oameni acolo unde poate le este locul. Adica la ce va ganditi? Nu la mititica… Demnitari, senatori, deputati, poate chiar se va naste un premier din cenusa combinatului. Altfel spus, vorba lui Cristian Tudor Popescu, jivinele nu se gasesc in Romania doar pe strada.

Concluzii

Fara un lant valoric care sa include piroliza de la Arpechim Oltchimul va deveni in scurt timp o amintire. Oprirea combinatului pentru mai mult de cateva luni inseamna intrerupera relatiilor comerciale, pierderea clientilor si grabirea sfarsitului. Pe de alta parte, toate resursele trebuie puse pe masa. De ce, de pilda,energia electrica a costat 62 de euro pentru aceeasi unitate, in timp ce “baietii destepti” din energie luau preferential de la Hidroelectrica aceeasi cantitate cu un pret redus la mai putin de jumatate? Vanzarea rapida, la licitatie transparenta cu strigare a fabricilor din jurul platformei chimice ar putea fi o solutie imediata. De asemenea, o vanzare in bloc a anumitor module industriale ar putea fi salvatoare. Investigarea hotiilor care depasesc 700 de milioane de euro e oarecum utila, dar se refera la istorie. Punerea unor intrebari potrivite referitor la posibilitatea continuarii cu actualii administrator ai companiei este necesara. Reconvertirea profesionala trebuie inceputa, pentru ca momentan ANJOFM se pare ca a dormit in pantofi, iar raspunsul la intrebarea “ cine ne mai da noua la 51 de ani slujbe in chimie?” ar putea fi unul foarte du in realitate: nimeni. Daca la nivelul central de decizie dezinteresul pt. Oltchim va continua sa fie la fel ca cel aratat pana acum fata de daramarea industriei siderurgice, atunci vom avea inca o industrie, cea chimica, ingropata de vie sub huruitul de vorbe, sub puhoiul de promisiuni roz-bombon si sub noianul de ganduri bune pe care politicienii le-au scos la inaintare la vremea alegerilor.