Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

#1525: Anca -

Îmi pare bine că v-am fost de folos. Iar în ceea ce priveşte întrebarea dumneavoastă, eu nici n-ar putea să aleg între cele două motive menţionate.

Eu cred că pentru orice minoritate naţională este un lucru foarte important ca drepturile sale lingvistice să fiu nu numai garantate de lege dar şi respectate de facto. Asta e într-adevăr şi un lucru simbolic (dar nu numai!), prin care majoritatea o recunoaşte pe o minoritate şi drepturile ei.

Eu de altfel sunt absolut mulţumit cu drepturile care sunt acordate minorităţilor în România. Cred că unele legi chiar sunt foarte bune (românii spre fericire nu sunt de loc pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor). Sunt chiar bucuros într-o oarecare măsură că m-am născut aici şi nu de exemplu în Slovacia (unde şi azi e foarte greu să fii maghiar).

Deci problemele în cazul României nu apar în primul rând la nivelul legilor. Legislaţia este destul de corectă şi cu trecerea timpului este din când în când şi înbunătăţită.

Problema există "doar" în practică, în viaţa de fiecare zi. Deoarece (din păcate) schimbarea s-a produs încă numai în legislaţia română, dar se pare că în capul cetăţenilor încă nu. Noi trebuie să luptăm totdeauna de două ori: o dată pentru acordarea unui drept şi apoi pentru respectarea legii care ne acordă.

Acest lucru e destul de trist (căci într-o ţară europeană nu trebuia să există o astfel de diferenţă între cadrul legislativ şi viaţa reală: dacă în Franţa, Germania, Anglia, etc. o lege intră în vigoare, respectarea ei este automată - ceea ce nu înseamnă că nu poate fi disputată chiar şi după respectarea ei, însă trebuie respectată timp ce este în vigoare).

Asta se întâmplă şi acum: există o lege absolut corectă. Niciodată în istoria României nu exista o lege educaţională atât de tolerantă şi europeană.

Pe acest plan chiar aş fi recunoscător faţă de români şi faţă de acest guvern. E un lucru foarte mare că s-a făcut o astfel de lege, că era susţinut de majoritatea parlamentarilor. Cu 20 de ani după revoluţie asta ar fi o realizare bună.

În plus trebuie să amintim faptul că la Universitatea Babes-Bolyai şi la Universitatea de Artă Teatrală a fost acceptată fără orice reclamaţie, fără orice protest. Acest lucru dovedeşte clar că totuşi mult s-a schimbat în această ţară în ultimii 20 ani. Sunt universităţi, cadre didactice şi rectori români deschişi, toleranţi, binevoitori, care nu fac problemă din respectarea drepturilor maghiarilor. Chiar trebuie să fim recunoscători faţă de ei, căci sunt convins că aceşti oameni reprezint viitorul european a acestei ţări şi speranţa noastră pt. o convieţuire mai bună.

Şi nici "rata" nu e rea: din 3 rectori 2 respectă legea şi drepturile minorităţilor. Dacă ne dăm seama, că cu 20 de ani în urmă aceasta era încă ţara lui Ceauşescu, chiar am ajuns departe. Dacă din trei rectori români două sunt oameni şi conducători ca Ioan Aurel Popp şi Sorin Crişan şi doar unul e ca şi Copotoiu, atunci nu trebuie să pierdem speranţa.

Totuşi devin trist când trebuie să văd că oamenii de rând se gândesc încă altfel. Procentul poate ca e invers: dacă din trei români înţelepţi 2 se gândeşte în mod european, între oamenii de rând e bine dacă găseşti 1 din 3.

E mare păcat că în presă doar Copotoiu apare totdeauna. Ar fi mult mai bine ca în aceste situaţii să fiu arătaţi şi exemplele bune. Poate că prin exemplul lor poate să fie influenţată şi gândirea omului de rând.

Îmi cer scuze că am intrat în amănunte. Deci atât despre valoarea simbolică al unui astfel de lucru pt. o minoritate.

Iar în ceea ce priveşte uzualitatea limbii, cred că la rândul ei nici aceasta nu poate fi contestată.