Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Gabriela Stanciu

Psihologia din Romania se afla intr-o criza majora. Psihologii din toata tara sunt revoltati impotriva abuzului de putere, a lipsei de transparenta decizionala, a proliferarii situatiilor de conflict de interese, a inechitatilor sustinute sistematic, a birocratiei, a supra-reglementarilor juridice, a zecilor de taxe impuse…

http://evz.ro/cearta-ca-la-nebuni-la-colegiul-psihologilor.html

Ps. Colegiul psihologilor din Romania la momentul actual este o mare afacere. Ne-am saturat de aceste taxe pe care le improvizeaza, aceste comisii, care nu fac nimic pentru meseria de psiholog cu drept de libera practica in Romania. La mometul actual profesia de psiholog de libera practica nu este promovata in Romania, nu se castiga din infintarea unui cabinet, trebuie sa lucram in alta parte ca sa tinem un cabinet. Comisile de la Colegiul Psihologilor se comporta EXECRABIL, mai ales comisia de PSIHOLOGIA MUNICII, TRANSPORTURI, nu respecta psihologii, mergi la interviu si se comporta ca la usa cortului. Noi platim taxe, cotizatii, de la noi va luati salarii. Faceti contracte cu Ministerul Muncii, Transporturilor, Educatiei, Sanatatii, schimabati ceva, nu numai taxe si cotizatii. Mie sincer imi este scarba de asa zisa "elita a psihologilor de la colegiu".

Ps. Ma incearca sentimentul terorii pe care l-am trait in perioada de dinainte de '89. Probabil, cei care au fost "in aceeasi barca" cu mine stiu despre ce vorbesc. Sunt atatea de spus in legatura cu aceasta URIASA CAPUSA SUGATIVA (cum imi place sa o denumesc) care este Colegiul... Capusa condusa de alte mici lipitori comuniste, fosti securisti si actuali comunisti, lacomi, tirani, obsedati de bani, cu cefele groase, ghiftuiti pe spatele nostru! Ceea ce scrieti aici e perfect adevarat, insa la fel de reala e si puterea lor pe care noi le-am dat-o prin votul nostru si prin banii pe care i-am virat in cont. Noi suntem cei care le-a ingrosat ceafa, buzunarul si nesimtirea! Ma simt neputincioasa... atat de neputincioasa... si atat de neincrezatoare in acest demers al nostru... E ca si cum noi, psihologii, am trai intr-un alt stat din interiorul statului roman care, oricum, e de tot plansul! Un stat aproape stalinist care ma sperie! Mi-e frica de acest Colegiu! Mi-e atat de frica, incat nu sunt sigura daca imi voi scrie numele real aici.