Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#48554: Îţi imaginezi că este un morman de fiare vechi, o uzină prăfuită. Fals. Instalaţii moderne, echipame - Îţi imaginezi că este un morman de fiare vechi, o uzină prăfuită. Fals. Instalaţii moderne, echipame 

Oltchim, un mamut faţă de combinatul PCC

Oltchim pare un mamut pe lângă combinatul nemţilor de la PCC din Polonia, Rokita, unul dintre investitorii care se luptă din 2007 să preia combinatul românesc.

"PCC fabrică la Rokita circa trei tipuri de polioli faţă de Oltchim, care la ora actuală fabrică 44 de tipuri de polioli. Fiecare tip de polioli dă caracteristica fibrei poliuretanice care se obţine prin prelucrarea lui. La Oltchim a existat o preocupare foarte intensă din anul 1977, când am început fabricaţia de polioli la Râmnicu Vâlcea, când la acea oră s-a plecat tot cu producţia a trei tipuri de polioli, s-a diversificat gama de polieteri alături de mărirea capacităţii de producţie a polieterilor concomitent cu mărirea capacităţii de producţie a propenoxidului care este materia primă în obţinerea poliolilor. S-a ajuns astfel de la o capacitate de producţie a propenoxidului de 15.000 de tone pe an la o capacitate de 110.000 de tone în momentul de faţă, iar la polioli s-a ajuns de la 3.000 de tone/an la 120.000 de tone la ora actuală. Acest lucru a permis să ocupăm un segment foarte important din piaţa poliolilor atât în Europa, cât şi în zona Turciei, nordul Africii şi Asia Mică", explică Mihail Tălpăşanu.

Poliolii sunt produşi intermediari din care se fabrică spumele poliure­tanice de toate felurile, precum cele flexibile sau rigide. În construcţii spu­mele poliuretanice au luat o amploare foarte mare datorită calităţilor deose­bite pe care le au, fiind folosite mai ales pentru izolaţii termice.

"Din ele se fac nişte panouri cu care se închid halele. Sunt două table zincate între care se toarnă spumă termoi­zolantă. Spumele poliuretanice au luat o amploare importantă de 10 ani şi încep să acopere domeniul PVC-ului şi polietilenei. Canalizările nu se mai fac din metal sau beton, se fac din ţeavă de polipropilenă, care ferită de soare durează sute de ani, nu are probleme cu coroziunea sau cu atacul altor substanţe. Încălzirea blocurilor noi nu se mai face prin conduce din ţeavă de metal, se utilizează spumele poliuretanice care sunt mai uşor de prelucrat şi de sudat. Se utilizează şi la masele plastice care devin foarte rezistente şi au o fiabilitate extraordinar de mare în comparaţie cu polietilena şi PVC-ul", spune Tăl­păşanu.

Produsele pe care Oltchim le realizează sunt folosite şi la producţia de saltele, uşilor, scaunelor, volanului la automobile, termopanele la geamuri sau ornamentelor pentru mobilă.

De la investiţii de zeci de milioane de euro pe an, acum abia are cu ce-şi plăti angajaţii

Chiar dacă Roibu, care s-a retras de la conducere anul trecut, a lăsat în urmă un combinat foarte modern şi bine conservat, vina fostei conduceri este modul cum a gestionat contractele. Conform raportului publicat de administratorul judiciar, în perioada 2009-2012, Oltchim a pierdut circa 100 mil. euro din vânzarea de produse sub preţul pieţei, în timp ce atât pe lanţul de furnizori, cât şi pe partea de clienţi se găsesc numeroase companii controlate de Roibu şi de oameni din fosta conducere a combinatului. Astfel, valoarea creată prin investiţii s-a pierdut pe lanţul furnizori-clienţi, iar Oltchim a acumulat pierderi şi datorii tot mai mari, ajungând chiar în imposibilitatea de a-şi plăti salariaţii.

"Chiar dacă au fost puse în funcţiune între 1999 şi 2007, instalaţiile sunt considerate noi pentru că au o durată de viaţa foarte lungă şi se bazează pe tehnologii noi. Cei de la Alvarez and Marsal, care au realizat un audit comandat de bănci la Oltchim, au rămas şi ei plăcut impresionaţi. Au adus doi experţi care au inspectat instalaţiile şi în raportul lor se specifică faptul că Oltchim este într-o stare foarte bună de funcţionare", spune Armand Spiru Cio­bescu, directorul comercial al Oltchim. El este unul dintre tinerii manageri recrutaţi în octombrie în noua echipă de management a combinatului care se luptă să ţină în viaţă gigantul chimic.

"Când am venit aici combinatul era complet oprit. Situaţia era destul de tensionată pentru că erau salarii restante de două luni şi nu se producea nimic.

Am reuşit să dăm drumul la o capacitate minimală, am reuşit să revenim cu salariile restante de la două luni la o lună, după care a urmat insolvenţa. La 10% din capacitate com­binatul este în continuare pe pierdere. Atât ne-au ajuns banii pentru capital de lucru şi se urmăresc în continuare diverse modalităţi de finanţare. Fie ajutorul de la Bruxelles, fie finanţări bancare astfel încât să ne ajute să mărim capacitatea combinatului şi să acoperim plata salariilor, materiilor prime, utilităţilor şi altor costuri", spune Ciobescu.

Cu vânzări lunare de câteva milioane de euro, Oltchim trebuie să plătească salarii lunare de 3,2 milioane de euro la 3.300 de salariaţi, iar dacă nu sunt plătiţi, aceştia ies în stradă pentru a-şi cere drepturile.

Pentru moment protestele s-au oprit, însă ar putea fi doar liniştea dinaintea furtunii în condiţiile în care la finele acestei săptămâni administratorii judiciari încep negocierile cu sindicatele pentru programul de restructurare impus de bănci, de al cărui rezultat depinde repornirea combinatului.

Propunerile administratorilor care vor cere cel mai probabil disponi­bili­zarea unei părţi din angajaţi şi reduceri de salarii nu vor fi pe placul sindicatelor.

"Este impropriu spus că în Oltchim lucrează acum 300 de oameni (într-un schimb - n.red.). Aceştia sunt muncitorii direct implicaţi în producţie, însă ca să asiguri logistica pentru aceste instalaţii este nevoie de o grămădă de oameni pe probleme de aprovizionare, desfacere, mentenanţă. În total sunt 700 - 800 de oameni care muncesc în Oltchim. Instalaţiile funcţionează 24 din 24 şi personalul lucrează în trei schimburi. Au treabă mai puţină, în sensul că nu mai fac poate tot atâtea achiziţii sau contracte, dar tot trebuie să asiguri un transport şi alte servicii", spune conducerea Oltchim.

Oltchim arată bine, dar unii spun că investiţiile nu au fost gândite bine

Deşi este oprită din anul 2008, nici secţia de petrochimie a Oltchim de la Piteşti nu a fost părăsită. Fosta con­ducere a investit în această secţie peste 70 de milioane de euro, iar de cinci ani angajaţii vin cu sfinţenie în fiecare zi la serviciu pentru a ţine instalaţiile în stare de funcţionare în speranţa că într-un final activitatea va fi repornită.

Administratorii judiciari dau vina pe fosta echipă de conducere în frunte cu Constantin Roibu pentru că a investit peste 100 mil. euro în secţia de petrochimie de la Piteşti care nu a funcţionat nicio zi şi n-a adus venituri societăţii.

Lucrările de la Piteşti s-au făcut de firme conduse de familia Roibu şi alţi foşti angajaţi ai Oltchim care acum sunt în insolvenţă şi au lăsat combinatul cu creanţe pe care probabil nu le va mai recupera niciodată. Ei mai spun că fosta conducere a vândut produse sub preţul pieţei, care în perioada 2009 - 2012 au generat o pagubă de 101,5 mil. euro.

Oltchim a investit puternic în producţia de PVC chiar înainte ca Petrom să decidă în 2007 închiderea secţiei de petrochimie a Arpechim care furniza materie primă societăţii.

O parte din investiţii s-au făcut şi disproporţionat, combinatul ajungând să deţină o capacitate nouă de 450.000 de tone de PVC/an, dar fără să investească în lanţul de obţinere a produselor intermediare, spun directorii din cadrul Oltchim.

"S-a mărit capacitatea de producţie a PVC-ului fără o majorare în paralel a capacităţii de policlorură de vinil necesară producţiei de PVC. La ora actuală avem o capacitate de 450.000 de tone de PVC şi niciun gram de materie primă. Instalaţia noastră de policlorură de vinil acoperă o capacitate de circa 125.000 de tone de PVC/an, care poate genera 25% din afacerile Oltchim, însă dacă luăm în calcul întreaga capacitate de producţie a PVC-ului de la Oltchim, ajunge la 40% din afaceri", spune directorul tehnic al Oltchim.

Problemele au început când ţevile cu materie primă de la Arpechim au secat

După ce Petrom a sistat furnizarea de materie primă către Oltchim în 2008 în secţia legată "ombilical" de com­binatul românesc prin două ţevi care transporta materia primă, Oltchim a intrat în declin.

Fosta conducere a importat poli­clorura de vinil din Ucraina, însă în 2010 ucrainenii şi-au făcut propria instalaţie de PVC şi Oltchim n-a mai găsit de unde să cumpere materie primă. Şefii combinatului spun că importurile sunt însă foarte costisitoare, iar dacă s-ar importa în continuare materie primă combinatul ar rămâne pe pierdere şi că o opţiune mai bună ar fi redeschiderea întregii rafinării Arpechim Piteşti închisă de OMV în 2008.