Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#46952: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! - Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! 

În cazul Oltchim suntem în ipoteza unei hotărâri judecătoreşti de confirmare a unui plan de reorganizare care este definitivă încă din septembrie 2015 (s-a respins inclusiv apelul fomulat de unul dintre creditori).

Într-o primă fază, în faţa judecătorului-sindic, a fost un creditor fiscal, respectiv ANAF, care a votat împotriva planului. Ulterior, s-a făcut un apel contra confirmării planului de unul dintre creditorii deţinuţi de stat, Electrica Furnizare.

Având în vedere aceste detalii (ele sunt publice şi notorii, deci nu trebuie probate, ci doar afirmate), precum şi chestiunile deja enunţate, se pune problema dacă un test al investitorului privat ar putea elucida anchetatorii asupra faptului că ar fi existat sau nu un ajutor de stat la Oltchim, concentrat în votul pozitiv al creditorilor publici asupra planului de reorganizare.

De precizat că acest plan a fost confirmat de mai mult de un an şi că este în derulare. Şi, în mod bizar pentru mulţi comentatori, inclusiv pentru oficialităţi, funcţionează. O anchetă a Comisiei post-factum are un caracter întrucâtva artificial.

De reamintit, de asemenea, că această confirmare a planului s-a făcut, printre altele, nu numai prin votul statului, ci şi printr-un vot cumulat a 5 categorii de creditori – toate aceste 5 categorii au votat pentru plan. Referitor la proporţia creanţelor care au votat pentru planul respectiv, e bine de ştiut că aceasta este mai mare de 87%. De altfel, sunt categorii de creditori care au votat chiar şi în proporţie de 100% în favoarea planului de reorganizare. Au votat pentru planul de reorganizare, în majoritate, chiar şi creditorii chirografari, cei care nu primesc nimic din procedura de reorganizare a Oltchim.

Din acest punct de vedere, testul investitorului privat trebuie să facă o comparaţie între motivaţiile pe care le-au avut aceşti creditori privaţi/investitori privaţi pentru a vota planul de reorganizare, respectiv motivaţiile autorităţilor publice/creditorilor publici, care au votat pentru planul de reorganizare.

Ținând cont şi de precizările anterioare, se poate observa că nu există absolut nici un motiv pentru a se considera că prin simplul vot al autorităţilor publice pentru planul de reorganizare, care a însemnat şi o ştergere de datorie, s-ar fi acordat un ajutor de stat acestei societăţi. Se poate considera că este o exagerare chiar şi formula din decizia de declanşare a investigaţiei Comisiei cu privire la un eventual ajutor de stat la Oltchim conform căreia ”planul de reorganizare ar fi trebuit să fie o restructurare care ar fi trebuit să fie anunţată în prealabil Comisiei Europene” şi „planul de reorganizare nu prea pare să fie o restructurare”.

Ce înseamnă, la modul practic, restructurarea operată în cazul Oltchim şi derulată deja timp de un an şi două luni de la momentul confirmării planului de reorganizare? O ştergere de datorie de 2,3 miliarde de lei (cca 550 milioane de euro, din care doar 250 milioane de euro au fost creanţe şterse din contul AAAS şi al altor creditori publici; restul de 300 milioane de euro sunt creanţe ale investitorilor privaţi) a permis continuarea în condiţii de profitabilitate a activităţii Oltchim. Societatea a făcut o cifră de afaceri curată, reală, de peste 169 de milioane de euro numai în 2015, din care peste 70% merge la export, a păstrat 2000 de angajaţi şi a continuat să execute contracte cu parteneri de afaceri care, la rândul lor, sunt furnizori de locuri de muncă (între 10 si 15 mii). Ironic, societatea a achitat chiar şi un impozit rezultat din „profitul financiar” aferent acestei ştergeri de datorie, în cuantum de cca 40 de milioane de lei. Interesant este că, printre aceste creanţe şterse figurează o sumă în cuantum de aproximativ 50 milioane de euro, care sunt ştergeri de datorii către bănci, datorii care sunt beneficiare de garanţii ipotecare şi care grevează bunuri care, în caz de faliment, ar fi fost destinate plăţii cu prioritate a creditorilor ipotecari. Spre exemplu, BCR a fost de acord să i se şteargă aproximativ 30% din creanţa garantată pe care o are ca atare trecută în tabel. Dar nu numai BCR a acceptat acest tratament. În toată categoria creditorilor garantaţi s-a făcut o astfel de ştergere de datorie de aprox. 30%. Ce se întâmplă cu aceşti bani care nu mai merg la creditorii beneficiari de garanţii? Ei sunt re-alocaţi prin alunecare în jos, către categoria creditorilor bugetari care, dacă nu ar fi existat această ştergere de datorie în proporţie de 30%, nu ar fi luat nimic din reorganizare sau din faliment, pentru că creanţele bugetare se achită doar după ce se acoperă creanţele garantate. Dacă BCR a fost de acord să dea Statului român 30% din creanţa sa, cât de puţin diligent a putut să fie acest creditor privat şi cât de puţin nediligent a putut să fie AAAS atunci când a votat pentru plan? O fi acesta un vot care să însemne ajutor de stat pentru Oltchim, în condiţiile în care numai AAAS ar urma să primească în urma succesului acestui plan de reorganizare judiciară 12 milioane de euro în plus faţă de cât ar lua într-o procedură de faliment?

continuare