Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

“Nu voi fi niciodată de acord cu intrarea Oltchim în insolvenţă!” Asta susţinea răspicat fostul manager al SC Oltchim SA Râmnicu Vâlcea, Constantin Roibu,

în urmă cu aproape trei ani de zile. Totuşi, lucrurile plecaseră pe un drum fără întoarcere pentru “General” şi toţi cei pe care i-a cărat în spatele combinatulului timp de 20 de ani. Compania acumulase datorii totale de 3,45 miliarde de lei (800 de milioane de euro), din care garantate au  s-au dovedit numai 900 de milioane de lei. Diferenţa de 2,55 miliarde de lei (566,6 milioane de euro) reprezintă abisul dintre o societate de stat aflată zeci de ani la cheremul stăpânilor politici ai vremurilor şi păpuşile lor locale şi o companie serioasă, care şi-ar fi putut administra judicios resursele. În 30 ianuarie 2013, cererea de insolvenţă depusă de Consiliul de Administraţie al societăţii a fost aprobată de Tribunalul Vâlcea. Fiind desemnaţi administratori judiciari consorţiul format din firma Rominsolv, reprezentată de avocatul Gheorghe Piperea şi BDO Business Restructuring, reprezentată de Nicolaie Bălan. În martie a.c. a fost aprobat şi planul de reorganizare al societăţii de către judecătorul sindic. Înainte de asta, din păcate, a existat şi episodul cu circul făcut de Dan Diaconescu. Şi mai trist este că au plecat acasă sute de angajaţi şi se pregătesc să rămână fără joburi încă 1.500. Dar, în primele luni de la intrarea în insolvenţă, Oltchim a raportat primul profit operaţional  de 253.000 de euro ( dintr-un EBITDA, profit înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortismente, de circa 700.000 de euro) după foarte mulţi ani de declin sever continuu, în condiţiile în care a funcţionat la sub 30% din capacitatea proiectată. În prezent, societatea şi-a majorat cifra de afaceri cu 35% şi şi-a diminuat pierderile la 2 milioane de euro. Sunt repere reci ale unei comparaţii pe termen sc.urt, plăteşte regulat facturile către furnizori (inclusiv către CET Govora SA, pentru aburul tehnologic) şi achită salarii, taxe şi impozite aproape la zi.

Recunosc, şi eu m-am numărat printre cei care au privit cu destule rezerve soluţia intrării în insolvenţă a Oltchim. Acum, însă, am cu.rajul să spun răspicat că aceeaşi soluţie se impune şi în cazul CET Govora SA. Furnizorul vâlcean de energie termică şi electrică a raportat pierderi masive trei ani la rând (2012 - cea mai mare, atunci când politicul a decis furnizarea gratuită de energie electrică pentru Oltchim, 2013, 2014) acumulând creanţe, dar mai ales debite uriaşe. La o cifră de afaceri de 402,84 milioane de lei, în 2014, CET avea datorii toale de 429,547 milioane de lei şi a raportat creanţe de 235,87 milioane de lei. Majoritatea creanţelor, susţin specialişti în economie, sunt bani aruncaţi pe apa sâmbetei. În februarie 2015, CET a preluat prin transfer carierele de lignit de la Berbeşti – Alunu de la Complexul Energetic Oltenia şi datoriile istorice dintre cele două societăţi au fost şterse. Dar asta a însemnat încă 1.037 angajaţi adăugaţi la cei peste 1.300 existenţi deja în schema de personal al CET, lignit la preţ mai scump, asumarea unor costuri uriaşe de întreţinere a echipamentelor miniere, de exproprieri ş.a.m.d.. Mă opresc, pentru moment, cu creionarea acestui tablou contabil aproape lugubru.

Să încercăm să ne menţinem optimişti, cei care mai putem. În condiţiile în care ai consumatori captivi (pop.ulaţia Râmnicului, platforma industrială sud, pe care se află şi oltchim şi USG), CET încă nu dă semne de redresare. Ba, dimpotrivă. Nici până în ziua de azi nu şi-a achitat redevenţa către Consiliul Judeţean Vâlcea (unicul acţionar al societăţii) ori Consiliul Local Râmnicu Vâlcea. Cu toate astea, apropiaţi ai politicienilor din CJ Vâlcea sau de la nivel central, au societăţi racordate vârtos, şi grosier pe deasupra, la banii publici rulaţi de această societate cu capital integral public. Conducerea interimară a societăţii se zbate să găsească soluţii de pe o zi pe alta pentru menţinerea conturilor neblocate. Conştienţi că intrarea în insolvenţă a CET ar crea un haos în bugetele firmelor controlate politic ce au supravieţuit cataclismului generat de insolvenţa Oltchim, nici CJ Vâlcea, nici CL Râmnicu Vâlcea, absolut niciun creditor al furnizorului vâlcean de energie termică şi electrică nu îndrăzneşte să rupă pisica în două. Mai bine să explodeze, nu-i aşa?

Peste gardurile CET Govora, Oltchim îşi revine, încet, greu, dar îşi revine, iar USG SA, privatizată în favoarea... unei companii poloneze de stat, face profituri uriaşe. La doi paşi, Vilmarul privatizat în anii `90 lucrează perfect şi vinde numai la export. Nu ştiu pentru alţii cum e, dar pentru mine sunt deja suficiente argumente să votez, de acum înainte, numai partide ai căror reprezentanţi în CJ Vâlcea, ori CL Râmnicu Vâlcea, vor solicita intrarea CET Govora SA în insolvenţă. Măcar trei, poate chiar patru ani, societatea ar fi lăsată să respire şi s-ar redresa garantat, fără zecile de milioane de euro pe care trebuie (sic!) să le piardă prin contracte păguboase sau alte “scheme” patentate de te miri cine.

 M-am săturat să fiu jefuit de o clasă politică ipocrită şi falimentară! Şi ca mine sunt mulţi. Tot mai mulţi! Nu îmi fac iluzii prea mari că dorinţa mea se va îndeplini cu.rând. Dar nici nu voi rata momentul când vor trebui să îşi asume răspunderea mâine unul, poimâine doi-trei, răspoimânine 33 ş.a.m.d....