DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

Sunt si eu medic roman, medic care a dorit sa faca medicina in tara in care s-a nascut, a crescut, a invatat, s-a format. Am intrat la medicina in 1998, am terminat facultatea in 2004 si am facut in Romania 5 ani de rezidentiat. Am intrat la facultate cu 8,60, am terminat-o cu 9,70, am avut  peste 8 la fiecare examen sustinut, uneori, peste 9. Dupa 5 ani de rezidentiat, n-am mai avut de lucru. Am luat examenul de medic specialist si am ramas cu atat. Cu titlul pe o hartie si cu disperarea in inima, in minte. Am trimis in anul care s-a scurs dupa  examen 400 de e-mailuri cu aplicatii pentru locuri de munca, cu cv-uri, scrisori de intentie, dar nu m-a chemat nimeni la niciun interviu pentru un post de medic. Am ajuns sa fac munca voluntara patru ani de zile pe la doua spitale ale capitalei ca sa pot  sa nu uit, sa nu imi ies din mana. Pentru mine, nu, nu era loc in spitalele acelea, fiindca eram al nimanui sau nu al cui trebuia cum s-ar spune, pentru ca mama mea era doar profesoara  de liceu si nu aveam de la cine sa iau bani ca sa-mi platesc  un post. Aveam 32 de ani si nu aveam venituri, traiam pe banii mamei, mama ma incuraja sa ma duc la servici, asa, fara plata, ca poate-poate s-o gasi undeva loc si pentru mine, c-asa invatam, nu uitam... Si m-am dus... M-am dus doi ani, apoi, inca doi...Pana la 33 de ani, am lucrat fara un leu de la spitalele tarii. Mi-e rusine, dar spun: singurul mod in care-mi ajutam mama erau banii pe care mi-i bagau pacientii in buzunar, bani pe care nu puteam sa nu-i iau, fiindca ma simteam ingrozitor ca n-aveam carte de munca, n-aveam asigurari, eram un adult incapabil s-aduca un ban in casa in conditii legale. La 33 de ani, n-am mai suportat si am aplicat pentru un post in Franta. Singurul meu regret e ca nu am facut acest lucru de la absolvire. Viata, medicina in Franta sunt cu totul altele. Si respectul pentru medici, oameni si salariile si tot. In Franta, astazi, am apartamentul meu cu chirie, imi permit sa platesc chiria in centrul orasului, ma gandesc sa-mi cumpar in rate o casa si am astazi avansul necesar de 10%, avans din munca mea, economiile mele. Imi permit sa o tin pe mama cu mine fara niciun efort si ma pot gandi astazi si sa-mi intemeiez in viitor o familie. Sa  stiti ca n-am plecat pentru ca am vrut eu, am plecat pentru ca sistemul, statul nu mi-au dat alternative si eram asa de disperat, incat as fi plecat si sa lucrez si ca ingrijitor de batrani, infirmier, asistent medical, brancardier, doar sa pot sa-mi castig existenta din munca mea. In Romania, am aplicat si pentru joburi de portar, agent de paza, agent de vanzari, manipulator marfa. Au fost singurele posturi pentru care totusi am fost chemat la interviu, insa numai ...din curiozitate... Nu am fost angajat pentru ca mi se spunea ca am prea multa scoala, ca eu nu voi ramane pe postul respectiv, nu imi doream sa fac o cariera din vanzari sau manipulat marfa.