Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#35263: - Pentru toti „păreriştii”, „zvonerii” şi „răspândacii” interesaţi: STATUL ROMAN IN CULPA!!! 

 A TREIA PARTE:

Ce s-a întâmplat în vara – toamna anului 2012 cu privatizarea S.C. Oltchim S.A. sunt fapte mai bine cunoscute: autorităţile au redus-o la „zero cheltuieli” pentru producţie şi salarii, în cursa pentru privatizare angajându-se şi Dan Diaconescu, cel care a şi câştigat licitaţia! Asigurând pentru săptămânile de dinaintea campaniei electorale suficient circ pentru întreg poporul! Că pâine, slavă celui de sus, s-a dovedit că nu avea de unde!
Au trecut şi alegerile parlamentare din toamna anului 2012, soldate cu un deznodământ previzibil. USL-ul, care părea a fi învingătorul de necontestat pentru cel puţin un mandat, s-a dovedit a avea consistenţa unui balon de săpun. Sub noua guvernare, perspectivele combinatului chimic s-au dovedit a fi, în continuare, sumbre: speranţele guvernării useliste se legau (aşa cum declara Victor Ponta, în seara zilei de 7 ianuarie 2013, într-o emisiune în direct la postul B1 TV) de eventualitatea unei privatizări a combinatului, „într-un orizont rezonabil de timp”. 
Numai că, peste nici trei săptămâni de la această declaraţie optimistă, s-a cerut instanţei judecătoreşti abilitate să constate starea de insolvenţă a societăţii; ceea ce, la 30 ianuarie 2013, s-a şi întâmplat! 
De atunci a început urcuşul greu al propriei Golgote, cele trei încercări de privatizare a Combinatului eşuând lamentabil, la fiecare dintre ele neprezentându-se niciun cumpărător serios şi solvabil. Iar după „strigarea” de privatizare ratată în 12-15 decembrie 2014, creditorii stau cu ochii aţintiţi pe ceea ce mai este funcţional în societate, în speranţa că ar mai putea recupera ceva din datorii prin dezmembrarea şi vinderea acestor utilaje/instalaţii. Acceptarea (prin vot, pe 9 martie 2015) de către Comitetul Creditorilor a Planului de reorganizare şi implementarea acestuia în următorii trei ani, elimină posibilitatea reluării privatizării în tot acest timp. 
La soarta celor peste 2.000 de salariaţi nimeni nu se mai gândeşte. Statul, deţinătorul majoritar al acţiunilor (peste 54%), aruncă responsabilitatea găsirii unor soluţii viabile pentru restructurarea şi rentabilizarea combinatului doar pe umerii administratorilor judiciari. Chiar dacă sindicaliştii din societate îl presează constant, prin modalităţi dintre cele mai „delicate” să se implice efectiv! Până acum, toate aceste demersuri s-au dovedit a fi zadarnice. 
Pe de altă parte, statul investeşte în continuare în şcolarizarea copiilor pentru meserii care nu se mai caută! Mărind numărul celor care păşesc din şcoală direct în şomaj!
Deşi nu au lipsit şi nu lipsesc „păreriştii”, „zvonerii” şi „răspândacii” interesaţi, care predică pro sau contra, viitorul societăţii comerciale Oltchim şi al salariaţilor săi actuali nu poate fi anticipat: nici dacă, nici cine, nici cum şi nici când!