Mitomanul – despre Victor Viorel Ponta (”Psihopolitica” – Florin Tudose & Devis Grebu)

„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, este complice” – George Orwell

Creație a comunistului de mătase Adrian Năstase, Micul Titulescu (din profil) este un mitoman ca la carte, încercând construirea unor istorii fabuloase, prin care să obțină atenția și aprecierea celor din jur. Mitomania este  specifică dizarmonicilor de tip isteric, fiind un mecanism prin care individul fără conținut încearcă să se califice drept erou și salvator, fiind de fapt un încurcă-lume în cel mai bun caz sau un escroc veleitar, în cazurile mai grave. Fără conștiință morală, fără responsabilitate și fără rușine, personajul Ponta este centrat pe propria-i imagine, dar și pe propriul interes, și nu se sinchisește de opinia publică, de valori și, cel mai puțin, de adevăr. Trei cazuri uluitoare îi construiesc portretul. Celebrul doctorat cu copy-paste, semnalat de cea mai importantă revistă științifică din lume (Nature) în 2012, petrecerea de pomină din timpul accidentului aviatic din Apuseni și navigarea cu bărcuța trasă de jandarmi în timpul inundațiilor din Teleorman.

Aceste repere vor fi suficiente pentru a înțelege fugile lui Ponta din fața unor importanți demnitari străini care doreau să-l întâlnească, asaltul împotriva statului de drept din vara lui 2012, ”privatizările” mult trâmbițate, dar eșuate (Oltchim, CFR Marfă), adunătură de neisprăviți (oameni incapabili de orice construcție pozitivă) din Guvern, solidaritatea cu marii infractori dovediți de DNA.

Tot așa vom înțelege cum prim-ministrul unei țări, încalcă orice regulă, a năvălit pentru a vizita un condamnat arestat la spitalul unde acesta își trata o zgârietură care ținea loc de tentativă de sinucidere. Pseudologia lui Ponta, primul premier român care a reușit  un guvern de cumetrie (Justiție, Interne, Consiliul  Național pentru combaterea Discriminării, Fondul de Mediu, Autoritatea Aeronautică Civilă) cu un Parlament condus de tata socru și cu soția lider formal al delegației europarlamentarilor, ne asigură că apartenența la plaiurile oltenești, mai ales zona gorjeană, ține loc de competență pentru orice funcție. Mai mult, în guvern pot pătrunde și non-bipezi din orice partide, dacă acestea sunt în coaliția care l-ar face președinte. Ni-l putem închipui președintele miriapozilor, mândru că  român. Este un veritabil concurent cu Năstase, mentorul său, în indecență: a dăruit barca cu care s-a făcut de pomină locuitorilor inundați, pentru muzeul comunei. Glumă de nesimțit cinic. Fabulistul Esop ar spune despre Ponta: ”Cu cât este mai mică mintea, cu atât mai mare este îngâmfarea”.

neplăcute sau dureroase. Mistificatorul își păstrează anonimatul și se bucură în secret, fie singur, fie împreună cu complicii, de consecințele mașinațiilor sale. Mistificatorii își aleg ca victimă fie o persoană din anturaj, în general încrezătoare și naivă, fie un grup, o familie sau chiar o societate în întregime. Mitomanii maligni sunt mari specialiști în acuzații calomnioase, în care inventivitatea răuvoitoare, insinuările acuzatorii și imputațiile calomnioase se succed într-un amțitor carusel. Procedeele folosite de mitomanii maligni sunt v ariate: descrieri mincinoase, scrisori anonime, compromțătoare sau acuzatoare, organizarea de scene violente mai mult sau mai puțin dramatice. Lașitatea caracterială împinge aceste persoane la anonimat sau pseudoanonimat, când autorul își substituie numele fantasmelor propriei persoane (el devine rând pe  rând ”300 de generali de armată”, ”Un ofițer cinstit  al armatei”, personaje mitologice,  etc.). Autorii de orientare psihanalitică au asemănat plăcerea răutăcioasă și sterilă pe care mitomanul o extrage din actele sale cu cea masturbatorie, care păstrează în mod similar anonimatul. Mitomanul pervers este cel la care fabulația este rezultatul unei mentalități amorale și tinde să satisfacă intenții stupide. Depășește cu mult imaginația comună când prezintă cifre fabuloase ale afacerilor sale, atrăgând naivii și credulii în răsunătoare falimente și eșecuri. Grație complicității conștiente a anturajului, fantasmele prind viață și persoane care altfel nu ar fi fost decât banali escroci, târăsc sute sau mii de oameni în aventuri financiare derizorii. În forma sa lubrică, mitomanul pervers este cel care își satisface erotismul numai atunci când victima cade pradă poveștilor sale și comportamentelor seducătoare mistificate. Din rândul lor se recrutează logodnicii de profesie, dar și adevărații poligami. Adrian Păunescu a fost un talent de excepție, pe care dorința de a fi în centrul atenției îl face să se autodenunțe, chiar și în ipostaze mai neobișnuite, precum cea a respectabilului ”porc”. Iată ce spunea despre el, un mitoman; ”La 18 ani ne-am dus la mare, luasem un premiu de 200 de lei, de la Scânteia Tineretului și noaptea, pe malul mării, la Constanța mi-am spus: ”Tu ești un geniu, eu cred că tu o să ajungi chiar președintele României„. Candidat nici nu mai discutăm. Am fost la Galați și publicul de-acolo, 50 de mii de oameni, mi-au strigat numele, într-o vreme în care nu se striga decât un singur nume, și a fost un mare scandal, era să fie interzis Cenaclul (Flacăra, n.r.), încă de atunci, din 1083 ”. În rest, spre socialism în zbor și dacă nu a reușit ca președinte , măcar țuțăr de președinte a fost în permanență idealul politic al omului din Bârca. Din nefericire, speranțele confraților că vor veni timpuri noi, în care medicina va putea să să-și impună rezultatele observațiilor legislațiilor, izolând mitomanii, nu s-au adeverit. Iată, mitomanii își secretă liniștiți, alături de noi, veninoasele povești.

Psiho Politica – Tratat de Psihopatologie socială, ilustrat cu 101 dalmațieni ai politicii românești.Editura Allfa

Autori: Prof. Dr. Florin Tudose  și Artist Plastic Devis Grebu