http://www.jurisprudenta.com/

Legea 85/2006 – plăţi compensatorii solicitate de salariaţii debitoarei aflată în procedura falimentului. Este admisibilă cererea salariaţilor debitoarei aflată în procedura insolvenţei prin care aceştia solicită acordarea plăţilor compensatorii faţă de di

Dosar Nr. 748/2006 (22.09.2006)

Legea 85/2006 – plati compensatorii solicitate de salariatii debitoarei aflata în procedura falimentului. Este admisibila cererea salariatilor debitoarei aflata în procedura insolventei prin care acestia solicita acordarea platilor compensatorii fata de dispozitiile art. 64 alin. 1 Legea 85/2006 raportat la art. 123 alin 1 Legea 85/2006, art. 245 alin. 1 Legea 53/2003 si disp. art. 227 – 237 din legea 31/1990.

Prin sentinta 748/22.09.2006 pronuntata de Tribunalul Gorj au fost admise cererile salariatilor debitoarei S.C. G. S.A. prin care acestia au solicitat plati compensatorii începând cu noiembrie 2005.

Sentinta a fost mentinuta prin respingerea recursului de Curtea de Apel Craiova – decizia 28/18.01.2007.

Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006, în vigoare din iulie 2006, creantele salariatilor se vor înregistra de administratorul judiciar conform evidentelor contabile si ei nu vor mai trebui sa depuna cereri de admitere a creantelor.

Potrivit art. 123 alin. 1 din Legea 85/2006, creantele se vor plati în cazul falimentului în ordinea stabilita prin acest text astfel ca, dupa cheltuielile aferente procedurii se platesc creantele izvorâte din raportul de munca, ori, în Legea 64/1995 dupa cheltuielile de procedura urmau creantele reprezentând credite acordate de institutii de credit, dupa deschiderea procedurii, si creantele rezultând din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii.

La punctul 3 urmau creantele izvorâte din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.

Legiuitorul a înteles sa confere o pozitie superioara creantelor izvorâte din raporturile de munca care avanseaza pe pozitia a doua si nu mai sunt limitate la cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Nu este vorba numai de salarii, ci de orice creante care rezulta dintr-un raport de munca, ori în speta platile compensatorii sunt drepturi ce izvorasc din contractul colectiv de munca.

Potrivit art. 245 alin. 1 din Legea 53/2003, actualizata la 18.09.2006, contractul colectiv de munca înceteaza la împlinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost încheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia; la data dizolvarii sau lichidarii judiciare a angajatorului; prin acordul partilor.

Dizolvarea societatii comerciale este reglementata în Legea nr. 31/1990, în art. 227 – 237, potrivit art. 227 alin. 1 societatea se dizolva prin cauzele prevazute la literele a-g, la litera f mentionându-se falimentul societatii, iar în art. 228 sunt prezentate cazurile speciale de dizolvare a societatilor pe actiuni, în art. 229 cazurile de dizolvare a societatilor cu raspundere limitata sau societatilor în nume colectiv.

Potrivit art. 233 alin. 1 din legea 31/1990, actualizata la 20 iulie 2006, dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, iar dizolvarea are loc fara lichidare în cazul fuziunii, ori divizarii totale a societatii sau în alte cazuri prevazute de lege, iar potrivit alin. 4 societatea îsi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pâna la terminarea acesteia.

Conform art. 237 alin. 6 din acelasi act normativ, la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra în lichidare, potrivit disp. Legii nr. 31/1990.

Din aceste dispozitii legale rezulta ca, de la momentul pronuntarii dizolvarii societatii comerciale si pâna la radierea acesteia din Registrul Comertului, societatea are o capacitate juridica restrânsa la operatiunile de lichidare, iar în ce priveste procedura insolventei aceasta capacitate presupune si plata creantelor.

Momentul dizolvarii persoanei juridice are consecinte juridice care nu se confunda cu acele consecinte care sunt atrase de radierea persoanei juridice.

În ceea ce priveste dispozitiile din Codul muncii sunt necesare clarificari ale dispozitiilor din art. 245 alin. 1 lit. b, conform carora CCM înceteaza la data dizolvarii sau lichidarii judiciare a angajatorului. În speta, angajatorul este în procedura falimentului initiata în Baza Legii 64/1995 si continuata din iulie 2006 în baza Legii 85/2006.

Falimentul S.C. G. S.A. s-a pronuntat la data de 6 septembrie 2005, data la care s-a dizolvat angajatorul, societatea continuând sa desfasoare o activitate restrânsa, limitata la îndeplinirea unor obligatii contractuale în derulare, la operatiuni de inventariere, de asigurare a utilitatilor, de paza, etc.

Platile compensatorii au fost solicitate începând cu noiembrie 2005.

Se pune problema daca CCM /2005 mai produce efecte juridice dupa data de 6 septembrie 2005 când s-a dispus dizolvarea fara a se dispune radierea de la Registrul Comertului.

Textul din Codul Muncii face referire la data lichidarii judiciare a angajatorului. Dar, care este aceasta data? Lichidarea are un început, si anume data dizolvarii societatii si intrarii ei în faliment si un sfârsit care este radierea de la Registrul Comertului.

Textul legal din art. 245 alin. 1 lit. b din Legea 53/2003, vorbeste numai de data lichidarii judiciare si nu de începutul lichidarii sau sfârsitul lichidarii si atunci, daca legea nu distinge nici judecatorul nu are abilitatea de a o face.

Pe linia acestui rationament juridic CCM înceteaza la data radierii societatii.

Se sustine ca societatea, odata cu intrarea ei în faliment, exista numai ca subiect al lichidarii, ori acest lucru înseamna ca trebuie achitate si creantele, inclusiv creantele decurgând din raporturi de munca.

În CCM/2005 la S.C. G. S.A. Tg-Jiu – în faliment, au fost prevazute plati compensatorii în situatia încetarii contractelor individuale de munca din motive neimputabile salariatilor.

Potrivit art. 58 alin. 2 din Codul muncii, concedierea poate fi dispusa din doua tipuri de motive, care tin de persoana salariatului sau care nu tin de persoana salariatului.

Conform art. 65 din acelasi act normativ, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din motive fara legatura cu persoana acestuia, iar în baza art. 66, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.

Art. 67 confera salariatilor concediati în acest mod drepturi constând în compensatii în conditiile prevazute de lege si de CCM aplicabil.

Concedierea colectiva este definitiva în art. 68, ea reprezentând concedierea într-o perioada de 30 de zile calendaristice din motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de salariati precizati la literele a-c.

Se pune problema daca a operat o concediere colectiva sau nu, la S.C. G. S.A. Tg-Jiu, în noiembrie – decembrie 2005, dupa ce în septembrie aceasta a intrat în procedura falimentului. Raspunsul este afirmativ pentru ca au fost concediati peste 250 salariati, într-o prima etapa, din totalul de aproximativ 850 de salariati.

Art. 69 din Codul Muncii, prevede obligatii pentru angajator în situatia în care intentioneaza sa efectueze concedieri colective, prevazându-se la alin. 3 ca. aceste obligatii se mentin indiferent daca decizia care determina concedierile colective este luata de catre angajator sau de o întreprindere care detine controlul asupra angajatorului, obligatii care privesc atenuarea consecintelor concedierii, compensatiile care urmeaza a fi acordate, etc.

Legiuitorul, nu face distinctie între concedierea neurmata de dizolvare si concedierea ca urmare a începerii procedurii de lichidare, astfel ca nu putem sustine ca au dreptul la compensatii numai salariatii care au fost supusi procedurii de concediere colectiva ca urmare a reducerii activitatii societatii sau a restructurarii acesteia, iar cei care au fost concediati ca urmare a intrarii societatii în procedura falimentului nu au acest drept.

În art. 130 din CCM/2005, la S.C. G. S.A. Tg-Jiu, se arata ca în cazul concedierilor pentru motive care nu tin de persoana salariatului, determinate de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, se vor acorda plati compensatorii în cuantum de 6,9 sau 12 salarii tarifare medii pe întreprindere, în functie de vechimea în munca sub 5 ani, între 5-15 ani si peste 15 ani.

Este cert ca aceste concedieri sunt colective, determinate de desfiintarea locului de munca, ca urmare a dificultatilor economice, astfel ca fostii slariati au dreptul la aceste plati compensatorii.

Fata de aceste considerente, se vor admite cererile fostilor salariati de la S.C. G. S.A. Tg-Jiu – în faliment, fie ca sunt principale, fie ca sunt cereri de interventie în interes propriu.

Debitoarea a fost scoasa de sub monitorizarea DGAMC Bucuresti si trecuta din nou în supravegherea DGFP Gorj, din 01.07.2006 competenta de administrare a S.C. G. S.A. Tg-JIu revenind DGFP Gorj.