Patrimoniul istoric national între profesionism si amatorism

Domnule Ferdinand,

Ceea ce spuneți dumneavoastră reprezintă cazuri particulare, nu se pot generaliza la nivelul arheologiei românești. Fără îndoială există în comunitatea arheologilor persoane care au făcut și fac lucruri deplorabile și își vând, ca să zic așa, sufletul pe arginți, cum ar fi cei implicați la Roșia (pe care personal îi disprețuiesc profund) sau cei care au furat obiecte ici colo, dar vă reamintesc, aceștia reprezintă o minoritate la nivelul întregii bresle, se numără pe degetele de la mână.

Nu e cazul să discutăm cazul Sinaia aici. Vă pot spune însă, CU TOT REGRETUL din lumea aceasta că cel mai probabil respectivele artefacte NU reprezintă nici piese dacice și nici replici după acestea, în ciuda cantității enorme de impostură și zvonistică care circulă pe internet. Ca arheolog al epocii dacice le-am studiat DIN GREU la rându-mi pornit cu speranțe entuziaste și vă asigur că le-au studiat și mulți alții pe lângă mine porniți și ei la drum cu cele mai bune intenții, dar ajungând în unanimitate la aceleași nefericite concluzii. Clădim istoria Regatului Dac pe chestii SIGURE, nu pe povești și pe ceea ce ne-am dori noi să fie.

Să revenim. Când însă avem situri arheologice distruse, devastate, când zona Munților Orăștiei a fost luată cu asalt de detectoriști din 1990 încoace, când s-au pierdut pentru știință atât de multe lucruri, dumneavoastră ne cereți nouă arheologilor să fim toleranți și să închidem ochii.... Să închidem ochii la traficul de obiecte, la contextele distruse. Că pentru toate relele din lume, arheologii sunt de vină. Ori dacă toate siturile vor fi devastate și cu stratigrafia făcută terci, cum vom mai putea noi reconstrui și recompune istoria celor ce-au fost înainte de noi ?

Portretul arheologului român este cel al unui om idealist, care își pierde tinerețile pe șantiere în condiții dintre cele mai mizerabile, pentru a scoate la iveală o mână de cioburi sau pentru a prinde meserie de la un magistru mai bătrân. Apoi, își dă o teză de masterat, o teză de doctorat, lucrând când pe șantiere, când prin biblioteci, când prin muzee. Salariile sunt mizere, vecine cu cel minim pe economie, asta atunci când sunt. Majoritatea tinerilor care fac arheologie se confruntă și cu problema șomajului, căci sistemul e care e.

Încă odată, vă spun, dacă vreți să descoperiți obiecte, să le scoateți din pământ și să dați la modul real o mână de ajutor, veniți ca voluntari pe un șantier arheologic. Orice conducător vă va primi, avem nevoie asiduă de voluntari. O zi, două, trei, nu trebuie neapărat să stați la cort fără curent 3 - 4 săptămâni cum stăm noi. Veți avea șansa să vedeți cum se lucrează, să înțelegeți ce e aia CONTEXT, dar mai ales, să scoateți cu mânuțele d-voastră artefacte arheologice din pământul patriei. Să vedeți cum arată dacii REALI, nu fanteziile lui Săvescu și Roxin. Și să scoateți din pământ, profesionist, vase și artefacte dacice, nu capace de bere și trasoare.

ZALMOXIS